Care credeti ca este scopul vietii,merita traita?
Sa ma sinucid,ce voi face,dupa ce termin scoala voi lucra toata viata dupa care am sa mor,care este scopul vietii,pentru ce sa traiesc muncid cand pot sa mor direct?
Voi ce motive aveti sa traiti,eu incep sa cred ca nu am,pentru ce sa traiesc, ca sa munesc toata viata?

Si ce daca muncesti? E greu? Eu am muncit 35 de ani si acum la pensie am vrut sa stau si nu pot. Tot mai muncesc. Sa stai degeaba este plictisitor.

Buna
Scopul nostru a fost sa ne nastem/sa evoluam si apoi Dumnezeu cu mila.
Tot Dumnezeu a zis sa ne inmultim precum nisipul pe mare asa ca..traim/iubim si murim.
Chiar daca viata este asa cum este ea dura si cu multe lipsuri, totusi viata este frunoasa si trebuie traita..de ce sa iti vinzi sufletul railor? crezi ca va fi o bucurie pentru ai tai parinti luandu-ti viata?
Departe de aceste ganduri negre.
Sunt bolnava din 2000 si nu ma mai pot bucura de viata asa cum o faceam inainte, dar asta nu m-a impins sa am ganduri necurate, am o familie care o ador si ma adora si am dragostea ingerasilor mei.
O zi frumoasa sa ai

"Îngrijorarea", golirea de sens pe care omul o resimte uneori, nu o poate elimina EFICIENT (pentru mulţumirea sufletească autentică) decât prin împlinire spirituală, prin empatie şi compasiune faţă de semeni şi faţă de cei ce trec prin experienţe similară, prin schimbarea accentului dinspre materie spre suflet (neaşteptată poate ) şi spre sensul authentic al unei vieţi prin care să ne edificăm veşnicia!

Astfel de momente sunt în acelaşi timp şi semnale de alarmă în privinţa necesităţii unei împliniri spirituale, singura care nu dezamăgeşte dar în schimb te face să cunoşti un sens al existenţei de la care nu te-ai fi aşteptat să fie atât de important şi de puternic...

În general, astfel de manifestări de „nelinişte", de „dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte „aşezări" a „lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...

Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens este esenţial să cauţi sprijin moral. Stările de descumpănire sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri). Prin ele trecem la un alt prag de înţelegere al lucrurilor!

Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.

Această depresie poate fi o urmare a unei orientări greşite a timpului folosit, a unor disfuncţionalităţi sau priorităţi greşite în viaţă.

Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici, dar siguri şi definitivi ai aflării răspunsurilor la întrebările esenţiale ale vieţii...
Dă-mi un răspuns când ai timp… Ce parere ai despre cele scrise...

Te-ai saturat sa ajuti lumea ai trecut de partea cealalta?

Eu muncesc de cand am 14 ani, acum am 20 si nu ma plang ca o fetita ca tine. ai muncit o zi in viata ta? sau suferi ca un emo? maturizeaza-te ca te faci de rusine.

Esti nebuna? Cum sa faci asa ceva? Ce fel de mentalitate ai? In viata o sa muncesti, o sa te bucuri de momente extraordinare, o sa plangi, o sa plangi si de bucurie.o sa iubesti si o sa fi fericita. Termina cu tampeniile astea.