Buna TPU care imi zice si mie caracterizarea personajelor de la nuvela Doua loturi de I. L. Caragiale dar fara caracterizarea lui domnul Lefter Popescu! Funda:X
Ms:X
repede

Doamna Popescu, sotia lui Lefter Popescu este un personaj episodic, dar beneficiaza de un portret fizic foarte detaliat. Ca modalitate artistica, ea este conturata prin ochii lui Lefter, nu direct de catre autor. Clocotind de enervare, dar pastrand un calm aparent, el isi descrie sotia in fata chivutei banuite de furt cu un glas apasat si incarcat de repros: "madam Lefter Popescu, o dama -nalta, subtirica, frumoasa, oachesa, (...) care are o alunita cu par d-asupra sprancenii din stanga si se poarta legata la cap cu rosu?". Portretul fizic al consoartei revine in finalul nuvelei, ca argument pentru identificarea personajului, in cazul unui destin lacrimogen.

Doamna Popescu este conturata, la fel ca si sotul ei, din comportament, reactii si stari psihice, isi ajuta "fara preget" barbatul sa caute biletele de loterie, este obosita, "nu mai putea de picioare si de mijloc", ingrozita de reactia sotului cand ii marturiseste ca daduse jacheta unei chivute, tresare speriata la fiecare farfurie sparta, de "parca ar arde-o cu un bici de foc". Are un acut simt de vinovatie si sufera "cu inima franta de tarzie cainta". Este ingrijorata, nu doarme toata noaptea asteptandu-1 pe Lefter si plange de mila lui cand vede in ce hal arata omul ei dupa ce-1 batusera chivutele.

Domnul capitan Pandele - personaj secundar - este increzator in norocul Iui si-1 imprumuta cu bani pe Lefter ca sa cumpere biletele de loterie: "De unde stii dumneata norocul meu?". Face invoiala cu d. Popescu sa primeasca din castigul biletelor un procent de zece la suta. Meticulos si optimist, isi noteaza in carnet numerele de pe bilete, numai ca, neatent, inverseaza loteriile, asa ca el este cel care provoaca drama psihologica a lui Lefter. Vine "ca o furtuna" acasa la familia Popescu si anunta vestea castigului cu glas tare si agitat, gandindu-se la propriul sau beneficiu financiar.

Vaicareala permanenta a lui Lefter privind ghinionul il enerveaza pe Pandele peste masura. Desi pastrase pana atunci o atitudine calma laudabila, el izbucneste nestapanit, ii face "imputari amare de neglijenta, de indiferenta, de imprudenta" si-1 jigneste spunandu-i "zevzec" si cap sec. Fascinatia castigului nemuncit il tulbura pe capitan si-1 face sa injure si sa se comporte "ca un grad inferior".

Comisarul Turtureanu, personaj episodic, este reprezentantul autoritatii, a carei menire este sa protejeze pe oamenii cinstiti "contra banditilor". Cu toate acestea, el accepta sa-i insoteasca pe Lefter si pe Pandele acasa la chivute abia dupa ce este cointeresat cu cinci la suta din valoarea castigului. Ancheteaza cu mult zel pe chivute, isi da seama ca ele sunt. nevinovate si expune o intreaga teorie despre particularitatile psihologice ale oamenilor, analizand reactiile lor pe sexe si pe etnii, concluzii desprinse de el dupa o indelungata experienta "in serviciul sigurantei publice".

Domnul Georgescu, seful lui Lefter Popescu, este un personaj episodic si simbolizeaza pe omul infatuat, autoritar, care-si permite sa tipe la subalterni nu pentru ca ar avea calitati de conducator, ci pentru ca slujbasii trebuie umiliti si infricosati: "Aici nu sunt domnul Georgescu, domnule! aici sunt domnul sef...". Domnul Georgescu era poreclit "turbatu" si pentru ca ii chinuia pe cei din subordine, pentru a iesi el in evidenta in fata sefilor: "Hai! iar ne cheama deseara la serviciu extraordinar turbatul (turbatul e seful), sa ne canoneasca pana la miezul noptii, ca sa se recomande ministrului ca e grozav!"." Prin atitudinea lui se evidentiaza totodata si conditia mizera, umila de slujbas marunt, de rob a lui Lefter Popescu.

Chivutele sunt personaje secundare, deoarece au in actiunea nuvelei un rol bine determinat. Ele simbolizeaza ghinionul, acel element neprevazut care se asaza in calea norocului, tocmai cand omul crede mai mult in victorie.

Cele trei tiganci locuiesc, sugestiv, in mahalaua Farfurigiilor, iar strada se numeste, sarcastic, a Emanciparii. Cocioaba de pamant, mirosul de "carne cu prune", gramezile de haine vechi si marfurile "de farfurarie si sticlarie" definesc saracia si mizeria in care traiesc, viata mai precara si mai plina de lipsuri decat a oricarui alt personaj al nuvelei. Este si motivul pentru care traiul lor a fost ales sa sugereze ghinionul. Chivutele atrag nenorocirea, care se napusteste asupra lor fara nici o logica si fara vreo vina, facandu-le viata un cosmar.

Batrana isi apara fata, pe Taca, sustinand cu tarie ca n-are obiceiul sa fure din caseleboierilor.

Taca este o "tanara frumoasa", care se lupta cu viata fara nici o sansa, este "foarte obosita de alergatura zilii-ntregi si flamanda". Predestinate sa aiba numai necazuri, chivutele nu reusesc nicj sa manance saracacioasa cina de "carne cu prune", sunt arestate si "murcisite", adica invinetite in bataie, in plus, Taca "e pardon, in pozitie", adica este gravida si d. Turtureanu -, trebuie sa "fie atent cum o "interogheaza". f Chivutele se rezbuna intr-un mod tipic tiganesc pe Lefter, facandu-si singure dreptate. Ducandu-se a doua oara la ele acasa, cu ganduri diplomatice, d. Popescu este luat la bataie, fiecare da cu ce are la indemana, apoi il arunca in noroiul ulitei.