Parerea mea e ca LifeIsColour e o persoana care nu se poate confrunta singura cu problemele sale si asa ii incurajeaza si pe ceilalti sa fuga disperati dupa ajutor, fara a incerca sa-si infrunte problemele. Nu poti fugi de probleme toata viata! Viata e cum e si noi trebuie sa ne maturizam devreme ca sa tinem piept problemelor. Parerea mea e ca POTI sa depasesti asa singura, si eu mi-am depasit singura frica. Bineinteles, daca nu se poate sub nici o forma, psihologul te va ajuta extrem de mult, dar eu cred ca in momentul asta tu nu ai incredere in tine si in fortele proprii, ceea ce nu e bine. Mai ales dupa un eveniment de genul acesta, trebuie sa ai incredere in tine, sa te poti baza pe tine si sa te poti descurca in orice situatie. Incearca mai intai singura, lucreaza tu cu mintea ta, dovedeste-ti ca esti puternica! Si abia dupa ce incerci asta, daca nu poti, apeleaza la un psiholog. Viata inseamna mai mult decat sa fugim disperati dupa ajutor. Parerea mea
Buna,si mie mi s-a intamplat lucrul asta, insa, eu aveam impresia cum ca bunica mea care murise de curand aparea in fiecare noapte la geam.La tine este ceva mai... special,ca sa spun asa,teama ti se poate trage si din cauza ca ai pierdut-o pe mama ta,pentru o fata in special,este foarte greu sa nu aiba mama langa ea,totodata, iti imaginezi fel si fel de lucruri, care, repetandu-se mereu, au devenit o obsesie.Eu zic ca in cazul asta, sa astepti sa"te vindeci" nu este cea mai buna optiune, sa vorbesti cu un medic psiholog te poate ajuta extrem de mult.Sunt specialisti si stiu cum sa rezolve astfel de situatii, crede-ma, viata merge inainte indieferent de greutatea la care te supune si apoi, vei ajunge intr-un punct in care viata va fi egala cu 0 pentru tine.Nu vreau sa te sperii, asta nu este deloc intentia mea insa asta este adevarul, si, cu orice persoana ai vorbi, iti va spune ca psihologul este sansa.Este o situatie prea grea, prea complicata incat sa poti depasi singura momentul. Urmeaza-mi sfatul si vei fi mult mai bine.
Buna! In primul rand, imi pare rau pentru mama ta, condoleante sincere! Si eu m-am confruntat cu chestia asta cateva luni pentru ca a murit bunica mea. Eram la modul, daca auzeam ceva, pur si simplu ma lasau picioarele si trebuia sa ma asez urgent pentru ca altfel cadeam. Plus ca mi se facea rau de cat de tare imi batea inima. A trecut pur si simplu cu timpul, desi nici acum nu sunt "vindecata complet". Ideea e ca mama ta nu ti-ar face niciodata nici un rau, pentru ca in mod sigur te-a iubit ca pe ochii din cap! Sper totusi ca te sperii foarte tare si nu faci atacuri de panica, pentru ca sunt foarte grave si de obicei ajungi la spital din cauza lor. Poate te ajuta link`ul asta : http://www.sfatulmedicului.ro/......panica_16. Daca totusi nu te poti controla, parerea mea e ca ar trebui, in primul rand, sa vorbesti cu un preot, chiar te pot linisti. Si te mai poate linisti sa porti o cruciulita la gat si eventual sa ai apa sfintita la indemana pentru cand te sperii. Si cand te sperii, sa stii ca te ajuta sa spui "Tatal Nostru", deoarece te linisteste si daca e ceva rau (ceea ce nu cred), alunga. Mult succes si nu uita ca numai tu iti poti controla mintea si frica!
Cred ca un psiholog te-ar putea ajuta cel mai bine, explicandu-ti ce se intampla