Buna TPU.Ce mai faceti? Deci scriu aici pentru ca nu am cu cine sa vorbesc..in primul rand va zic ca am 15 ani. Simt ca nu mai am pe nimeni. Mama e plecata in strainatate pe cand eu aveam 6 ani, si am invatat sa ma descurc singura. Pina acum am stat intr-un sat dar acum am venit in oras...deci....scoala noua, colegi noi, profesori noi. La inceput ma simteam bine dar acum ma simt in plus. Simt ca nu mai am prieteni. Nu mai am cu cine sa vorbesc. Eu sunt o fire foarte inchisa in mine. Niciodata nu am vorbit cu mama deschis. Am avut o prietene cu care impartaseam sentimentele mela dar acum e departe de mine si nu prea tinem legatura. Sunt momente cand as vrea sa ma sinucid, stiu ca e o idee banala dar chiar sunt momente cind as vrea sa nu mai exist. Multumesc ca ati citit dar chiar nu am cu cine sa vorbesc de asta am scris pe TPU.

Nu trebuie sa te gandesti la asa ceva. Esti noua dar cu timpul o sa-ti faci prieteni.ai putea sa te apuci de un sport inca o sansa sa-ti faci prieteni. Daca vrei sa vorbesti cu cineva, lasa-mi id tau

Hei. Şi eu sunt undeva pe la vârsta ta, şi e acea vârstă când simţim că toţi sunt impotriva noastră, dar crede-mă, să te omori nu e o soluţie. Ai 15 ani, ai toată viaţa inainte, nu trebuie să-ţi faci problemele astea de la vârsta asta. Gândeşte-te că sunt persoane care ţin la tine şi că mama ta nu a plecat de plăcere in altă ţară, ci ca să iţi asigure ţie un trai bun şi o viaţă liniştită. Incearcă să-ţi faci prieteni şi cu siguranţă o să te integrezi. Dacă ai nevoie să vorbeşti cu cineva imi poţi trimite un mesaj cu id-ul tău.

Cred ca una din cele mai mari greseli pe care le poti face este sa iti iei propria viata. Gaseste o cale sa iti rezolvi problemele. Iti sugerez sa te apuci de invatat fiindca prieteni e mai greu sa iti faci. Dar daca nu ai nici note bune nici prieteni mai tare o sa cazi in deznadejde.

Situația ta îmi este destul de cunoscută, și nici eu nu sunt foarte diferită de tine, însă ceea ce mă definește pe mine este indiferența!
De când mă știu am avut probleme la capitolul comunicare, prieteni. Niciodată nu am avut suficienți prieteni încât să am o viață fericită! Și chiar și așa, uite-mă acum, la vârsta de 15 ani, singuratică, fără prieteni, deloc sociabilă.
Mă exilez singură din cercul lor de prieteni, mă consider inferioară celorlalți, îi urăsc! Eu am avut mereu o situație mai ciudată, însă nu trebuie să fii la fel ca mine!
Știu că nu are sens să încerci să te schimbi, însă un mic sacrificiu tot trebuie să faci, trebuie să începi să fii mai sociabilă.
Nimeni nu are prieteni din prima, iar prieteni adevărați, nici atât! Dacă chiar vrei ceva, arăta că vrei cu adevărat acel lucru!