Salut,te inteleg si eu ma gandesc la asta uneori, dar nu las aceste ganduri sa imi distruga buna dispozitie.Trebuie sa intelegi ca in viata nimic nu e vesnic, totul e trecator.Parintii la fel nu sunt persoane vesnice, odata si odata vor disparea si ei din viata noastra, mai devreme sau mai tarziu, dar acest lucru tot se va intimpla.Profita acum de momentele in care esti impreuna cu ei, bucura-te de prezenta lor, profita la maxim de fiecare clipa ca sa nu regreti ca nu ai facu acest lucru cand va fi prea tarziu.Acum e si normal sa ai aceste ganduri, dar cand vei avea propria familie nu te vor mai macina aceste griji.Toti oamenii imbatranesc, dar stai linistita, nu vei observa acest lucru, vei observa ca parintii imbatranesc doar daca vei compara poze mai vechi, schimbarea lor fizica nu o vei sesiza atat de mult.Nu te gandi mereu la moarte, cine stie poate ei vor trai foarte mult timp, poate mai mult de cat tine, orice e posibil.Fii pozitiva, accepta ca in viata totul e trecator, inclusiv si noi.
Solutia este sa iti petreci mai mult timp cu ei, asta e singura solutie, cu toti vom muri, e ceva sigur
Opriți dricul,
Mortul vrea să bea un cico,
Un cico dacă ar bea,
Mortul poate ar învia.
Așa-i că nu ai nici o treabă.
Dacă ai avea treabă, ai face treabă nu te-ai gândi la chestii din astea. Se vede că nu ți-e foame, că îți dă cineva de mâncare, și nu ești nevoit să ți-o câștigi singur.
Nu te mai gândi la astfel de lucruri.
Viața e scurtă și nu știi când poate fi ultima zi.
Încearcă să te bucuri de toate momentele frumoase petrecute alături de familie.
Stai cat mai mult alaturi de cei dragi tie. Creati experiente faine impreuna. Foloseste fiecare prilej sa le arati ca ii respecti si ii iubesti, prin vorbe si fapte. Ajuta-i unde poti. Pune-le intrebari, stai la mai multe discutii cu ei, inregistreaza undeva in scris, video, audio, foto ceea ce gandesc, cum sunt ei intr-un anumit moment, cum se simt, experienta voastra. Amintirile din memorie se pierd unele, dar ce e consemnat ramane acolo peste timp.
Te inteleg perfect, si eu ma mai gandesc la asta uneori si tin enorm la parintii mei care pedeasupra sunt si foarte bolnavi.
La batranete e randul nostru sa avem grija de parintii nostri. Eu ii ajut cu ce pot, poate nu e mult acum dar un parinte apreciaza foarte mult.
Petrece cat mai mult timp cu ei si bucurate de fiecare moment indiferent ca faceti impreuna o activitate banala ca gatitul de exemplu.