Ordonare:
După relevanţă
Depinde foarte mult de firea adolescentului și de cum a intrat el în contact cu virusul.
Unii, care erau extrovertiți și avea mulți prieteni, au simțit că vine sfârșitul lumii când a intrat carantina.
Alții, introvertiții, aproape că n-au simțit diferența.
Sunt adolescenții care se descurcau de minune cu tehnologia. Pentru ei n-a fost greu să se acomodeze cu școala on-line (cel puțin cu partea tehnică).
Pentru cei care nu se descurcau cu tehnologia, a fost mai greu.
Pentru cei care nu s-au îmbolnăvit și nici n-au avut rude/prieteni bolnavi, pandemia n-a avut un impact așa mare față de cei care s-au îmbolnăvit ori ale căror cunoștințe s-au îmbolnăvit.
Pentru cei dintre noi mai ipohondri, pandemia a fost un val de anxietate.
Pe scurt: totul este subiectiv, sunt prea multe variabile pentru a putea da un răspuns complet. Vorba aia: "Oamenii nu-i ca matematica".
RăspundeAsa este, de exemplu, pentru mine, a insemnat o relaxare, intrucat, fiind introvertita si avand anxietate, nu a mai trebuit sa indur tipetele colegilor, eu si asa nu ieseam prea mult, asa ca statul in casa mi-a oferit un prilej pentru a citi teancul de carti adunate peste timp. Pe de alta parte, am rude in varsta, pentru care mi-am facut griji. Matusa mea are probleme cu inima, nu pentru mine a fost greul, ci pentru cei care sunt neajutorati. Daca, sa zicem, ca in timpul carantinei de anul trecut se intampla ceva ( localitatea mea a fost in scenariu rosu 3 luni, erau deschide doar magazinele alimentare, policlinica si farmacia), si avea nevoie de un medicament pe care nu il gasim la noi in zona( este un medicament special pentru inima, îi trebuie scrisoare medicala o data la 6 luni pentru a-l lua, iar in spitalul din orasul din apropiere nu s-au mai facut consultatii anul trecut, abia in mai, anul asta au inceput, fiind o multime de cazuri de covid), ce am fi facut? Daca cei dragi noua luau virusul? Pentru mine, stresul nu a fost in iesir, ci in siguranta familiei mele. Nu sunt eu asa buna la tehnologie, insa cu scoala online m-am descurcat cumva. Totusi, mi-au lipsit profesorii, modul de a primi explicatiile fata in fata, online, a fost o catastrofa in unele momente, daca nu aveam curent electric, sa zicem, prodii credeau ca am chiulit. Cel mai teama mi-a fost in momentul in care matusa mea a fost nevoita sa mearga de urgenta la spital, cand credeam ca are covid, intrucat intreaga familie a facut gripa atunci, aveam simptome similare. Insa nu a fost virusul: la teste am iesit toti negativ. Cel mai greu mi-a fost din punctul de vedere al stresului, eu imi fac griji si tot felul de scenarii negativiste, asa ca am renuntat sa mai privesc stirile, intrucat ma temeam enorm pentru cei dragi mie. Am trecut peste, insa acum vine si valul patru: alte temeri, confuzii si panica. Eu am si bacul anul asta, iar daca mai fac online, nu stiu cum va fi.
Răspunde 
Bună!
Din perspectiva unui adolescent, viziunile asupra pandemiei curente sunt multiple, mai ales că nu toți adolescenții sunt la fel. Pentru unii a fost o perioadă generală de relaxare, iar pentru alții starea de restricții s-a resimțit precum o adevărată povară. Pot spune că am întâlnit adolescenți din ambele categorii. Cei din prima categorie mi-au spus că au avut mai mult timp pentru ei (logic), iar cei din a doua categorie mi-au spus că le veneau să se urce pe pereți de plictiseală. Lăsând asta la o parte, trebuie să vedem și cum a afectat virusul familiile acestor adolescenți. De exemplu, părinții mei au intrat în contact cu virusul, însă eu nu. Și nici ai mei nu sunt chiar atât de tineri - se apropie ușor de cincizeci de ani. De asemenea, și în familiile prietenilor mei au fost cazuri de Covid19. Din fericire, nu s-a înregistrat niciun deces apropiat.
Deci, per total, lucrurile sunt diferite pentru fiecare în parte. Dar putem spune, cu certitudine, că pandemia a reprezentat o nouă provocare pentru toți dintre noi- fie că suntem adolescenți sau nu.
Asa este, si mie mi-a fist greu cand am vazut zecile de mii de decese, ma gandeam cu groaza la finalitatea lucrurilor cu membrii mai in varsta ai familuei mele. Parca eram damnata la o captivitate ulcerata pana la extrem de stres: pe de-o parte, relaxarea unei fiinte introvertite, pe de alta parte, stresul unei adolescente care se temea pentru viata familiei.
Într-adevăr, a fost o fază complicată. Grijile pentru cei dragi nouă ar trebui să primeze întotdeauna. Noi suntem tineri, avem un sistem imunitar mai puternic decât persoanele aflate în etate. Într-un fel, e și datoria noastră să avem grijă de ei. Să sperăm că totul se va termina cât mai curând. În bine.
Sa speram ca va fi bine. Am auzit la televizor, la un buletin de stiri, ca s-a descoperit un nou virus, cu posibil caracter pandemic. De asta am renuntat la TV in ultima vreme: ma streseaza cumplit noutatile din lumea medicala, mai ales cele legate de virusuri, pandemii.
Impactul real al pandemiei e asa: 227 de romani morti in tot anul 2020 (adica mai putin decat ucide gripa) https://www.national.ro/......22034.html
In rest, impactul pandemiei e atat cat ii atribuim: unii au trait relaxati si pentru ei e ca si cum aberatia asta nici n-a existat, altii s-au agitat atat de tare din cauza stirilor si a "pandemiei" incat au ajuns sa se streseze inutil. Totul tine de cat de mult te lasi manipulat/a, asta e tot :)
Serios?! Și ce zici de sursele care confirmă că pandemia a omorât de 100 de ori mai mulți români? https://www.digi24.ro/......ia-1266261
Cei de la JHU CSSE COVID-19 Data au o opinie similară. În plus, ai uitat de toți oamenii care au făcut coronavirus (inclusiv un coleg de-al meu). Oamenii n-ar fi trebuit să facă coronavirus dacă totul e o "aberație".
Ai uitat de criza economică care va urma după coroanavirus? Dacă totul e o "aberație" (pusă la cale de cine?) atunci de ce Guvernul s-a panicat, a declarat stare de urgență și, practic, a închis viitorul economic al țării. Tu, ca Guvern, de ce ai face asta?
Și încă o întrebare: de ce ar plănui cineva așa ceva?
Au fost 34278 de morti. Daca ai avea un gram de creier ai sti care este diferenta dintre diagnostic principal si diagnostic secundar, ai sti si cum un diagnostic secundar poate cauza decesul mai ales cand organsimul tau este deja slabil de la diganosticum "principal"...
Asa este, putem alege sa nu fim manipulati de un gigantism mediatizat de canalele de stiri, ori putem alege sa luam totul ca atare si sa nu ne stresam, sa nu ne consumam psihicul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
