Buna TPU, dacă am fost "diagnosticată,, cu intelect liminar și dificultate de înțelegere când aveam 12 ani acum la 20 mă poate afecta?
Întreb asta deoarece am observat că cei de vârsta mea gândesc mult mai clar și logic decât mine.
Chiar mă sperie chestia asta și nu știu ce să fac, am găsit în dulap un dosar cu niște ieșiri din spital și am găsit ce v-am zis mai sus și de atunci sunt la pământ.Mă simt de nimic, nu mai am încredere în mine mă simt oribilă
Ordonare:
După relevanţă
Intelectul liminar este un "handicap" mental care iti limiteaza inteligenta. Colegii tai gandesc mai clar si logic fiindca ei pot asimila cunsotinte si inteligenta lor se dezvolta normal, ceea ce la tine nu se intampla, din cauza acestei limitari de intelect.
https://cabinet-logopedic-alexia.ro/......-intelect/
https://www.tocilar.ro/sociologie/intelectul-de-limita-69148
RăspundeMai pe scurt sunt o proastă, asta voiai să spui, care nu înțelege de ce naiba a fost adusă pe fața pământului să se chinuie și să râdă alții de ea
Răspunde Asta ai spus tu, eu doar ti-am citat din linkurile cu explicatiile medicale, unde poti citii si tu cu ochisorii tai.
Daca lasi tu aspectul asta sa te afecteze, atunci da, te afecteaza. Totusi ai ajuns pana aici, ma gandesc ca ai terminat macar un liceu, nu esti mai limitata decat jumatate din planeta.
Important e sa nu-ti pui singura bete in roate, nu lasa o hartie sa-ti spuna cine esti esti si cat poti.
Totuși face parte din mine nu are cum să nu mă afecteze, poate dacă nu dădeam de fișele alea eram mai liniștită, nici nu mai am chef de nimic m-am saturat de toate
Nu face parte din tine, e un diagnostic dat de un om care poate a avut dreptate, poate nu si asta acum 8 ani. Se poate depasi o conditie de genul asta. Daca tu ai simtit ca esti in limitele normalului pana acum, atunci esti normala. Ar fi o greseala sa crezi ca esti mai putin pentru ca ai gasit o hartie.
Iar in ceea ce priveste cum gandesc si inteleg ceilalti, e o vorba, "the grass is always greener on the other side". Toti avem impresia ca altora le e mai usor, ca stiu mai multe, ca etc, dar e de cele mai multe ori o problema de stima de sine.
Repet, in momentul de fata, TU esti cea care isi poate face cel mai mult rau. Sa lasi incidentul asta sa te darame. Nu altii, nu hartia aia. Tu.
Asa ca, fruntea sus, curaj, nu te lasa doborata de trecut, strange din dinti, munceste mai mult daca simti ca altii pot mai mult. Mai e o vorba. Hard work beats talent if talent doesn't work hard. Tine de tine. Dar trebuie sa vrei.
Ba da, face parte din mine, eu abia acum mi-am dat seama că nu eram ca și ceilalți când eram mai mică, adică făceam toate lucrurile fără sens și fără să le gândesc până pe la 18 ani când mi-am dat seama că eu nu sunt bine și că ceva la mine e în neregulă, după asta au mai trecut 2 ani până am găsit fișele astea și acum mi-am dat seama de ce eram așa pe atunci.Imi urăsc viața
Well, daca gandesti asa, atunci distractie placuta scalzandu-te in mila fata de propria persoana. Sa nu te miri daca peste cativa ani sau mai repede dai in depresie cu mentalitatea asta.
Încerc să fiu cât mai pozitivă, merci de răspuns
În primul rând, vorbește cu părinții tăi. Trebuie aflat contextul în care ai ajuns la medicul specialist și ți s-a pus acest diagnostic. De asemenea, trebuie aflat ce tratament ți s-a recomandat atunci și dacă părinții tăi l-au respectat sau nu.
Apoi, este un diagnostic când aveai 12 ani! În 8 ani multe se schimbă!
Deci vorbește cu părinții tăi, iar dacă nu ești mulțumită de răspuns, mergi la medicul din fișa medicală care ți-a dat acest diagnostic și află care este adevărul de fapt!
Eram la școală mi s-a făcut rău și am leșinat,atunci aveam multe probleme acasă și din cauza asta mi s-a făcut rău, eram foarte stresată, luam doar vitamine(calciu, fier, țin minte că se chema Osteocare).Nu prea m-am schimbat în ăștia 8 ani abia pe la 18 mi-am dat seama că nu sunt ok.În legătură cu medicul nu cred că îl mai găsesc acolo
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
