Te inteleg perfect! nu am trait-o atat de abundent, dar am avut asemanare. si eu, am cunoscut un baiat care credeam ca el e totul pentru mine din clipa cand l-am vazut! am sesizat ca as muri daca nu s-ar intampla ceva intre noi care sa duca la o casatorie. dar, am asteptat. orgoliul meu nu m-a lasat sa fac niciodata nimic regretabil, obsesiv. m-a cautat, am inceput sa vorbim, sa ne atasam tot mai mult si mai mult. si era doar de vreo 3 sapatamani. am crezut ca as fi putut vorbi orice cu el, ca ma va intelege si respecta mai mult pentru ceea ce sunt! daaar, a venit o perioada in care el a decis ca nu merita sa fie cu nici o fata, motive din trecutul lui ar fi zis, ca are ceva pentru care nu se poate ierta!
desi, stiam ca tine la mine, era totul evident, prea. repet, nu am fost impreuna, doar eram intr-un proces de cunoastere. si repetam, "as muri daca nu s-ar isca ceva intre noi" pe el il vreau doar! si dupa ce a facut, faza aia. nu stiam ce sa mai fac, pur si simplu nu puteam concepe, de ce? dar de ce? totul mergea atat de bine. de ce? nici acum nu l-am putut uita complet, doar ca a aparut in viata mea si alti baieti, desi nu am fost cu nici unu, e sentiment mai mult psihic si aici, mi-am putut retrai iar drama de a fi indragostit! oricum, de cautat nu l-am cautat, nu facusem o obsesie, pentru ca nu aveam cum, daca nu am "fost" cu el. dar m-a adus cu moralul la pamant! acum, eu iti sugerez sa faci la fel, nu el e singurul! e greu, stiu, e foarte greu, cel mai greu! te inteleg atat de perfect! sa nu iti mai stea capul la nimic, DOAR LA EL! incepe si povesteste mai mult cu mama ta, e cel mai bun sfatuitor! eu asa am facut si m-a ajutat enorm! eu m-am resemnat cu ideea, ca nu ma merita daca a facut una ca asta! si eu imi doresc de la viata ceva mai mult. el nu putea sa se incadreze. ai grija de tine, si nu uita, ca tu esti cea mai importanta, si el nu stie sa o vada asta in tine! daca mai vrei sa vorbim, sunt dispusa sa te ascult si sa te ajut mai muult! E cel mai logic mod de a-ti rezolva problemele, intreband si a cere rezolvare! caut-o, dar nu-ti instraina familia, pentru ca acol gasesti doar refugiul cand va fi cazul de o indepartare definitiva de acest baiat, si nu numai! muahhh:*
Buna!
In cel mai rau caz,in relatia voastra a intervenit rutina sau monotonia. Eu cred ca el a vrut sa spuna ca voi nu veti ramane impreuna deoarece amandoi sunteti tineri,si veti mai cunoaste fete/baieti. sau poate asta este un pretext pentru a cere mai mult de la tine (daca ma intelegi)
Cred ca a sesizat obsesia ta pentru el, si se simte prea sufocat. Luati o pauza sa traiti un timp unul fara celalalt, apoi sa vedeti cum e. Succes!
Aceasta obsesie a ta poate a devenit insuportabila. Ar trebui sa te concentrezi pe alte lucruri sa luati o pauza. si dupa sa decideti daca sunteti pregatiti sa ramaneti impreuna incontinuare. Eu cred ca ar trebui sa incerci pentru ca aceasta obsesie a ta poate deveni periculoasa cat pentru tine, pentru familia ta si pentru el. Trebuie sa stai si sa te gandesti la lucruri care inainte de el te interesau pe tine. cum ar fi un hobi. cv care inainte te facea sa te simti bine, cv care te facea sa uiti de toate problemele si de toata lumea care te inconjura si care te poate ajuta sa uiti de el poate pentru o secunda asta ar fi un adevarat inceput, si sa incepi sa te gandesti si la tine si la ceilalti nu numai la el. Poate prietenilor tai le este dor de tine. Du-te si incearca sa vb cu ei incearca sa te integrezi din nou. Poate familia ta vrea sa devi vechea tu. Ar trebui sa te gandesti sa ai propriile vise ca toti adolescenti care nu il include pe el. Succes Sper sa reusesti sa treci peste aceasta etapa din viata ta
Iti urez bafta si sper din toata inima sa reusesti.
Te inteleg...si nimeni nu poate contesta ca suferinta din dragostea e cea mai grea boala a sufletului! si eu trec printr-o perioada foarte dificila cu prietenul meu! suntem de 5 ani impreuna si tot nu e suficienta sigurtanta ca va fi pentru tine intotdeauna! la noi e mai dificil,am avansat in relatie si el isi doreste foarte mult sa stam impreuna pentru ca el asa vede o relatie, nu-i place distanta, ma vrea permanent langa el! eu am plecat la facultate la 50 km fata de el(noi locuiam in acelai sat),dar nu am incetat sa ii fiu alaturi,clar nu am renuntat la noi! insa noi eram obisnuiti sa stam zilnic unul cu celalalt,iar acum nu mai e posibil acest lucru,desi ne vedem saptamanal,in weekend+ o zi in cursul saptamanii! el e dispus sa ne si casatorim,doar ca sa fim impreuna! insa nu e asa simplu,desi imi doresc asta! vroia sa vina la oras sa ne cautam o garsoniera sa stam impreuna noi doi,si sa isi caute de lucru insa la oras viata e scumpa si nu te poti descurca cu banii,si pentru asta ar trebui sa lucrez si eu,insa e foarte greu cu facultatea mea,mi-am ales o fac. f grea si nu cred ca as putea face fata! parintii mei au plecat in Spania pentru a ma putea tine pe mine si pe surorile mele la faculate si fiind niste parinti dificili nu as putea discuta despre subiectul asta cu ei! prietenul meu ma acuza de faptul ca nu imi doresc la fel cat el,sa fim impreuna si nu lupt destul pentru asta! de jumatate de an ne certam intr-una! el e f dificil,e orgolios si inapatanat da ma iubeste si isi doreste un viitor cu mine! eu as vrea sa ii multumesc pe toti,si pe ai mei si pe el,dar nu ma pot descurca cu toate! cu el ma cert intru-na pentru ca nu ma intelege,cu scoala e f greu iar cu ai mei nu pot discuta despre subiecte de genul asta pentru ca nu m-ar intelege! prietenul meu a renuntat sa plece in austria la lucru desi a avut multe ocazii,doar ca sa fie aproape de mine pentru ca a crezut ca o sa ma piarda odata cu distanta,iar acum ma acuza pe mine ca am plecat fara sa imi pese de el si ca m-am gandit la mine si nu la noi! insa sunt mai multe la mijloc si nu mi-e usor dar el vede viata cu alti ochi si spune ca nu vede nimic din partea mea si are de gand sa plece dincolo pentru un viitor mai bun pentru ca zice ca asa cum mi-am ales eu viitorul meu asa o sa faca si el si se comporta destul de urat,nu mai are incredere in mine! noi niciodata nu am fost o relatie pasnica,ne-am certat f mult,pentru ca suntem cam diferiti si amandoi incapatanati,si e greu sa o ti numai in scandaluri,si tot sa nu te lasi,nu am renuntat niciunul la noi,am continuat mereu si mereu! asta o fi iubirea? probabil o iubire bolnavicioasa,un fel de razboi! acum spune tu! ce as putea eu sa fac,pentru ca viata nu ne iarta de suferinta, fiecare sufera! nu exista om sa nu fi suferit in dragoste, asta e sigur! chiar daca ai 15 ani, spune cum ar fi bine sa procedez eu? am 21 ani.
Buna ElementX,
Din pacate nu stiu daca aici sunt psihologi adevarati, cu scoala si atestat de profesare, si nici eu nu sunt psiholog sau vreun expert in ale vietii. Pentru a vorbi cu un psiholog despre viata si problema ta iti recomand sa intri pe topexperti.ro, site care ofera consiliere psihologica online. Vei gasi peste 25 de psihologi pregatiti sa iti ofere sprijinul, sfatul si indrumarea lor pentru rezolvarea problemelor tale. Ai grija de tine. Weekend placut iti doresc
Pai,este o problema foarte delicata si chiar ar trebui sa vorbesti cu un psiholog.Stiu cum este sa iubesti la nebunie pe cineva.Il iubesti atat de tare ca nu mai conteaza nici familia, nici prietenii, nici scoala si nici macar tu! Doar el conteaza in momentele astea si nu este bine.Eu cred ca ar trebui sa cunosti pe cineva de varsta ta.Cineva care sa fie la nivelul tau.El, de 20 de ani, va gasi fete de varsta lui, mai mature.Nu este sfarsitul lumii daca de paraseste! DECI REPET! Nu este singurul baiat de pe planeta! Vei descoperi, intr-o noua relatie viitoare, ca poti iubii din ce in ce mai mult! Succes si mai cere sfaturi unor adevarati psihologi!
Hai mai taie dn ele... uita-te la filme coreene poate te reindragostesti de unul care nu iti va frange inima ca vei accepta realitatea. inca ceva:mai taie din iubirea aia la varsta asta...