de obicei nu imi spun problemele personale pe site-uri sau mai stiu eu ce, dar acum sunt intr.o situatie in care nici nu stiu ce e mai bine sa fac. Am ramas fara "prieteni", toti s-au dovedit a fi in final cele mai rele persoane, ascunse sub diveerse fete, iar de problema asta de care am de gand sa vi-o spun nu am reusit sa fiu atat de aproiata de cineva incat sa i.o pot spune, sa ii cer sfatul, asa ca apelez la voi, care sunteti din exterior si nu cunosteti situatia si nu aveti niciun motiv sa imi spuneti unele lucruri aiurea. Deci, treaba sta in felul urmator: in urma cu doi ani, in vacanta de vara dinaintea clasei a 9-a, cand eram boboaca, am cunoscut un baiat de la mine din liceu (si el tot boboc la vremea aia, deci de aceiasi varsta cu mine), care si-a tot aratat interesul pentru mine pe tot timpul vacantei. Vorbeam non-stop (telefon, mesaje, facebook), ieseam in oras cu prieteni comuni...insa el zicea ca e nehotarat, ca nu stie pe cine sa aleaga dintre mine si o fata(aceea fata fiind viitoarea lui colega de clasa). Ma rog, educatia mea a fost una foarte buna, iar mama mea m-a invatat ca daca un baiat ma vrea, trebuie sa lupte pentru mine, sa imi demonstreze ca doar pentru mine "are ochii", si sa nu ma las usor, precum fac fetele din generatia noastra . Asadar..eu fiind usor timida si "lasandu-ma greu", el ce-a ales dupa 2-3 luni, dupa ce eu credeam ca tocmai atunci as putea sa las garda jos? Sa fie impreuna cu fata aceea, cu care este si in ziua de azi...ea fiind total opusul meu (o fata usoara, "tupeista", ce avea cate un iubit nou in fiecare saptamana in ciuda varstei nu foarte mari la vremea aia, adica 14-15 ani). De atunci mereu cand il vad simt un gol in stomac, ma comport cu el normal, ca si cu oricare 'amic', insa ce e in inima mea stiu doar eu. Gandu` imi zboara la el, asa, pur si simplu, si chiar imi vin si lacrimi in ochi cand ma gandesc ca ar fi putut fi al meu (el fiind un baiat bun inainte, acum e total schimbat, in rau, bineinteles, datorita anturajelor proaste din care face parte, impreuna cu "iubita" lui). In vad inevitabil in fiecare zi (la liceu), la diverse evenimente, zile de nasteri, iesiri prin oras cu prietenii comuni, iar cand ii vad pe amandoi, se termina totata buna mea dispozitie. In relatiile mele de atunci, pana acum, am incercat "sa il uit", dar niciunul dintre baieti nu a reusit sa mi-l stearga din minte pe el. Eu ma gandesc cum oare e posibil sa ai astfel de stari, sa iubesti pe cineva, cand nici macar nu ai avut nicio legatura "stabila" cu el. De vreo saptamana mai ales sunt terminata, ma gandesc non stop la lucrul asta, plang (seara, cand stau in pat si imi trec prin cap toate felurile de idei), nu stiu ce naiba am. Eu sunt o persoana vesela, care ajuta pe oricine, puternica sentimental (nu m-a vazut nimeni plangand sau sa auda ca am plans, sau ca m-am intimidat intr-o oarecare situatie), ies in oras des, aveam multi " prieteni ", ma rog, cunostinte, deci sunt genul sociabila, draguta, prietena tuturor (a nu se face confuzie cu 'fraiera", fara pic de modestie care pot zice ca NU fac parte din aceasta categorie )
Un sfat, ceva, orice..nu stiu, orice credeti ca m-ar putea ajuta. Acum daca va voi citit parerile, sfaturile, sigur ma voi m-ai linisti sentimental si nu voi mai fi asa "aeriana". Multumesc! :*

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook