Deci, sa va spun povestea mea: acum doi ani mi a murit hamsteru Șobo. Abia acum am trecut peste iar in prezent am un caine.Chestia e ca nu inteleg de ce iubesc si sufar asa mult dupa animale mici si neinsemnate.Ce ma fac eu cand cineva din familia mea va deceda daca eu reactionez astfel cand moare un animal? In fiecare seara cand ma pun in pat plang si ma gandesc la moartea cainelui meu care are doar un an si la fiecare mangaiere simt ca si cum ar fi ultima.Eu sunt o fire iubitoare si ma gandesc ca atunci cand plec la facultate imi voi lasa cainele care va imbatrani pana atunci cu parintii mei si imi voi aminti cum mi am petrecut toata copilaria cu el.Inteleg ca murim cu totii si mergem intr un loc mai bun dar nu stiu de ce nu pot accepta chestia asta.Ce pot face? Multumesc frumos celor care au avut rabdare sa citeasca.
Randurile tale sunt pline de o anxietate fata de moarte. Desi e ceva specific fiecarui om, nu e normal sa-ti petreci fiecare clipa gandindu-te si anticipand un sfarsit. Este o idee dezbatuta de-a lungul secolelor de filosofi, iar taberele raman in continuare puternic divizate.
Este posibil ca aceasta teama a ta sa fie alimentata si de alte evenimente din viata ta sau de o abordare nepotrivita a unor evenimente.
Nu ti-as recomanda sa lasi acest lucru sa te macine in continuare si cel mai indicat ar fi sa iei legatura cu un psihoterapeut care te poate ajuta sa gestionezi corect aceasta situatie.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Acum e varsta in care incepi sa prinzi experienta vietii si in timp te vei adapta tuturor evenimentelor care vor aparea si vei trece cu usurinta.
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
