Este prima dată cand spun ce va urma sa scriu cuiva si cand cer ajutorul cuiva cu astfel de probleme.
Am 14 ani, sunt părăsită de mama de la varsta de 7 luni si traiesc cu tata, nevasta cu care s-a recăsătorit si ea are de asemnea un copil de 9 ani, am bunica din partea tatălui care traieste si bunicul, dar nu ma ajuta. Cu mama nu tin legatura deoarece nu ma vrea, am incercat de nenumărate ori sa o gasesc, macar sa stiu daca mai traieste sau nu si într-adevăr pe la varsta de 10 ani am putut sa fac rost de numărul ei de telefon ..Am tinut legatura cu ea timp de 2 ani, unde pot spune ca au fost 2 ani frumoși, unde am putut spune ca am si eu "mama" ..imi mai dadea sfaturi cand aveam problemele si nelămuriri, nu m-a ajutat cu cine stie ce (mi-a cumparat niste hăinuțe doar dar cresc, nu sunt folositoare pentru intreaga viata ). Insă situația s-a schimbat, tata mi-a interzis sa mai tin legatura cu ea ca ma distruge si nu-mi vrea binele.Am acceptat cu greu asta, deoarece eram foarte fericita ca o am langa mine si nu stiam cum sa fac sa nu o pierd niciodata ..deși s-a intamplat
plangeam mereu cand trebuia sa plece la lucru in alta tara ( ca ea nu sta in România si vine doar de sărbători ) ..si dupa ce ca o vedeam cateva săptămâni, acum nu o mai vad deloc..Ma mulțumeam si cu cateva săptămâni sa stiu ca o am langa mine.
M-am obisnuit cu situația, am si aflat ca ea astepta sa exista vreo cearta sa scape de mine ...am renuntat si am incercat sa o uit.
Sincer o iubesc, nu o blamez pentru ceea ce a facut, ca nu doar m-a părăsit, ci si-a lasat un gol imens in inima mea si a tatălui meu. Tatăl meu a suferit si el 2 accidente de masina dupa despărțirea de ea ..nici cu nevasta actuala nu ii este bine pentru ca au certuri dese si e si bolnav si nu are liniste deloc.
Eu stau mai mult cu bunicii, pentru ca ma ajuta cu cartea si financiar ..Am o situatie ok financiar, adica mai sunt unele lucruri ce-mi lipsesc, dar ne descuram cum putem.
Însă, de la un timp sunt foarte stresata, simt ca mor, nu mai pot sa invat, nu mai tin minte si m-am si îmbolnăvit. Plang mereu si simt tot timpul o stare de melancolie si ganduri rele. Nu prea am prieteni pentru ca nu pot fi in rand cu ei ca stau la tara si fac naveta la scoala in oras si nu pot iesi cu ei pe afara.
Am o "prietena " cu care vorbesc cam rar cu ea, dar ne intelegem destul de bine ..Are aproape o situatie asemănătoare dar ea are ajutor din mai multe parti..Merg, e mai ok decat mine.
Nu prea ies afara din casa pentru ca nu am timp de nimic, ma cert continuu cu bunica mea deoarece spune ca eram copil bun dar m-am prostit, ca nu sunt buna de nimic si ca tine o "javra " la casa ei.(ma scuzați de expresie" ..ma dor cuvintele acestea), incerc sa dau ce pot la scoala, nu sunt copil model, dar nici copil slab, inainte eram olimpică, am mers la diferite olimpiade si concursuri cu maxim de puncte, teste cu 10 curat si referate de expoziție.
Însă, am mai scăzut la carte, dar ma tin cat pot in rand cu cei buni, am note destul de bune, imi fac temele si sunt copil cuminte. Am 14 ani, nu fumez, nu beau, nu am iubit, nu ma droghez sau alte lucuri de genu ..Cunosc persoane de varsta cu mine ce sunt dupa parerea mea copii problema, iar ai mei ma numesc asa doar ca am avut o zi proasta sau ca am niste slăbiciuni si am scăzut la carte.
Am avut si perioade de depresie peste care am trecut cu greu, cand aveam nevoie de un sfat, nu de mai mult, dar nimeni nu era langa mine.M-am descurcat singura cu D-zeu.
Am mers la diferite mănăstiri si m-am rugat pentru familie, într-adevăr uneori chiar se mai potoleau spiritele dar acum e si mai rau.
Nu am sprijin din părtea nimanui, nici macar de la prietena mea ca nu ma lasa sa umblu cu ea deoarece e mai slaba la carte si spune ca voi fi ca ea.
Am avut si ganduri de sinucidere si chiar am vrut s-o fac sau sa merg la protecția copilului sa spun, dar m-am oprit, m-am gandit de 10 ori inainte.
Scriu cu lacrimi in ochi tot ce am spus mai sus si as dori niste sfaturi, doar de asta am nevoie si de încurajare pentru ca sunt intr-o stare critica. Va multumesc si sper sa ma înțelegeți.
Ordonare:
După relevanţă
Ok, inainte de toate... care este problema pana la urma? Faptul ca te-ai imbolnavit si ca nu poti sa mai retii nimic? Ma refer la problema actuala, ce te macina pe tine in acest moment. Aceasta se poate rezolva, ulterior.
Trecand peste asta (doar cateva cuvinte), ma gandesc ca ai vrut sa te descarci, cum ai spus si tu, nu ai mai povestit asta cuiva, ai tinut in tine. Probabil te gandesti si la faptul de ce ti se intampla asta tie, de ce trebuie sa ai cele ganduri, etc. Dar ai vrea sa scapi de ele cu adevarat? Aceste momente te-au format, ceea ce esti tu acum, iar din cate ai scris, pare ca pentru aceasta varsta, esti destul de matura astfel incat sa intelegi anumite lucruri.
Nu vreau sa para ca nu te compatimesc, insa asta nu ajuta cu nimic. Sa te inteleaga cineva chiar nu ar rezolva mare lucru.
Deci, pana la urma cauti o rezolvare la ce? La situatia ta, la suferinta ta? Privind legatura cu mama ta, asta a fost, s-a dus si s-a dus. Nu stai chiar asa de rau astfel incat sa spui ca asta te-a afectat asa de mult. Te-a lasat sau mai bine zis v-a lasat, iar acum ce poti face in legatura cu asta? Nimic. De ce sa stai sa te rogi de ea? Este normal sa ai nevoie si sa simti ca iti trebuie o caldura materna langa tine, insa nu ai ce sa faci in privinta asta. Tine minte acest moment astfel incat cand o sa fii mama, sa stii ce sa le oferi copiilor tai.
Multe momente ne definesc actiunile viitoare, caracterul pe care o sa il formam si relatiile noastre cu ceilalti. Este greu, este ca naiba de greu, se putea si mai greu, se putea si mai bine. Altii o duc mai bine, altii nu. Daca stai sa te gandesti ca fiecare primeste ce trebuie sa primeasca, la un moment dat... iar nu ajungi nicaieri, pentru ca asta doar se intinde spre o suferinta si mai mare. Speranta este in cele din urma unul dintre cele mai rele lucruri care exista.
"Cei ce isi fac griji, mor de tineri".
Nu cred ca cineva poate sa iti dea o reteta a succesului sau o formula cu ce ar trebui sa faci mai departe. Scoala, facultate, etc. Acestea sunt situatii si se schimba imediat, deci nu ne putem afirma de acum.
Ce pot eu sa spun, ar fi ca nu trebuie sa te mai gandesti la asta. Accepta momentul, indiferent ce faci, timpul tot trece, fii constienta de acest moment si secunda asta a trecut, o. si asta a trecut, si asta (ai prins ideea) si ce ai facut in aceste 3 secunde? Nu ai avut nici un gand probabil, te-ai concentrat pe acest moment, cred ca poti sa te intorci la el oricand si sa vezi ca era liniste si pace. Poate mai vrei astfel de momente, dar acestea sunt subiectul unei alte discutii despre constientizare (pe alta data). Este ok sa plangi, plangi acum, apoi iti stergi lacrimile si treci mai departe. Treci mai departe si daca nu vrei, o sa treci oricum indiferent de ce faci, iti garantez 100% (ca doar nu poti sa stai pe loc).
Si ca ultima idee, posibil sa nu fi ajutat deloc pana acum, este ok sa mergi si sa te rogi. Insa nu este suficient. Timpul oricum trece (cum ma repet), foloseste acest timp. Nu invata numai ce se cere, invata pentru tine. Citeste cateva carti de dezvoltare personala, daca nu poti sa le cumperi momentan, pot sa te ajut cu cateva linkuri gratis privind aceste lucruri (nu TPU, nu e piraterie 
).
Normal ca bunicii tai spun asta, ce sa zica si ei. Insa sa ai note mari nu ajuta mai deloc, conteaza ceea ce stii tu sa faci si cum te descurci. Acum nu zic sa nu inveti, dar ai prins ideea.
Ce sa spui la protectia copilului? Te abuzeaza cineva? Legat de gandurile tale, doar tu te poti ajuta.
Iti urez succes.
Răspunde
Buna!
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.116111.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia
Asteptam sa te ajutam!
Fii tare, se vede ca esti puternica! Încearcă sa fii cat se poate de optimista, nu baga in seama vorbele aruncate si incearca sa ii explici bunicii tale situatia. Poate te înțelege si încearcă sa te ajute.Cat despre suicid, nu te mai gandi la astfel de lucruri, mergi mai des la biserica, roaga-te.Totul va fi bine?
Răspunde 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
