Eu am in clasa o colega cam nesimtita si cu mult tupeu.Eu sunt mai sensibilă si linistită.Nu stiu daca are ceva cu mine dar mereu se i-a de mine.
Sa va dau un exemplu ce m-i s-a intamplat:
Colegele de clasa inclusiv eu, ne-am pus pe o banca in curtea scolii asteptând sa se sune de intrare.Eu m-am pus ultima deoarece nu e ceva nemaipomenit pentru mine de a ajunge prima pe o banca.Atunci aceasta colega tupeista,Andreea-Maria,a spus:
-Dalia se simte.
Si eu am spus:
-Cum adică?
Atunci alta colega,si ea luandu-se după anturajul ăleilalte, a spus:
-Adică esti proastă.-cum ar fi: mi-a tradus la ce se referea Andreea-Maria.Atunci considerând ca asta a fost din partea Andreei-Maria deoarece la asta se referea, am spus:
-Mersi! La fel si tie!
Apoi Andreea-Maria a spus:
-Vai...ce dulce... Si a inceput sa se uite urat la mine ochi in ochi si eu am plecat capul deoarece NU! NU IMI E RUSINE DELOC DE CE AM ZIS! Dar eu nu ma uit urat la oameni.Nu sunt asa.Eu sunt mai "pacifistă" de fel. Apoi o colega,Bianca, a intervenit la discuție si a zis:
-Defapt...Sara te-a facut proasta.Nu Andreea-Maria.
Apoi Andreea-Maria a continuat sa se uite la mine.Eu care nu prea vorbesc urat.
Apoi ne-am ridicat toate.Am crezut ca s-a sunat.Dar apoi am stat in curtea scolii doar ca in fata scolii.Atunci eram in curtea din spatele scolii.În curtea din fata scolii erau băieții.Andreea-Maria a spus la un coleg de clasa ce i-am facut dădându-se "victimă",până s-a împrăștiat vorba dar doar in concentrul clasei noastre. Apoi un băiat a spus:
-Vai, Dalia! Cum iti permiți...
(P.S.Toți,dar toți colegii inclusiv scoala stiu ca Andreea-Maria e cea nesimtita, tupeista care se ia de cei mai "slabi de inger" ca sa se simtă "invincibila".Dar cu toate astea nu stiu de ce nu a intervenit nimeni sa zica:"Las-o in pace! Sti ca asa timidă e încă de la grădinița!".NU! Nimeni nu a zis nimic.Doar râsete.Atunci am simtit ca si cum cineva mi-ar fi "secat" sufletul.Am simtit ca un "glonț" in inima. Efectiv nu mai puteam.Nu se sunase încă. Portile erau deschise.Îmi venea a plânge.Atunci am fugit cu "100 km/h" ca sa ajung acasă. Acolo am plâns.M-a intrebat mama ce s-a intamplat.I-am spus, dar foarte greu.S-a înfuriat si s-a dus la scoala.Am aflat ca acolo a plâns si ea(mama). Apoi a doua zi eu si cu Andreea-Maria, am încercat sa ne ignoram cat mai bine posibil.Pana când am dat "bot in bot"la usa băii.Acolo s-a uitat urat la mine si si-a continuat drumul.
Aceasta întâmplare s-a petrecut in 2016 si a trecut mult de atunci.Acum nu pot spune ca se mai i-a de mine.Îmi mai arunca cate o "mini-otravă" si incerc sa nu bag in seama si e mai bine.Din 2015-2016 s-a mai intamplat un incident si de atunci am inceput sa ma apropii mai mult de Dumnezeu si sa fac rugăciune de cerere si mulțumire si încă "lupt" ca in fiecare duminică sa ma scol din pat.Am inceput sa gândesc pozitiv.De fiecare data când fac ceva ce ma apropie de Dumnezeu simt ca "renasc". Simt o bucurie.Credința îmi da putere.
Eu nu sunt o persoana care sa stea "la cuțite" cu cineva.Eu sunt mai "pacifista". Care vrea pace,liniste,armonie, iubire.Si de la un timp am inceput sa îmi creez lumea mea imaginară în care totul e roz si oamenii sunt buni.Mama mi-a spus de nenumărate ori:"Dalia! Lumea e rea! Lumea e ca o jungla! E ca un "triunghi al ierarhiei"".Bineinteles nu am băgat in seama ce zice ea."Intra pe o ureche si iesea pe alta".Continui sa traiesc in viata mea roz unde totul e posibil si roz.
Eu nu mai vreau sa fiu asa cu acea colega,"la cutite". Vreau sa ne impacam, sa fim prietene.Deci vreau sa întreb :
"Oare se poate asa ceva? Va reusi sa "domine" de acum pacea între mine si ea? Sau credeti ca e IMPOSIBIL o asa prietenie."
VA MULTUMESC MULT DE TOT CA ATI AVUT RABDAREA SA IMI CITITI MIE "COPILARIILE" SI "BAZACONIILE"
VA MULTUMESC!
Ordonare:
După relevanţă
Ştii vorba aia, dacă vrei pace pregăteşte-te de război.
Nu ai de ce să fii prietenă cu ea. Ignor-o şi nu te mai lăsa intimidată de ea.
Răspunde
Raspunsul e batai... a stai esti fata, deci nu merge asa.
Pai din ce am vazut din romanul tau, ai dat de Dumnezeu. Ce iti mai trebuie altceva? O sa revin asupra acestui aspect mai incolo.
Hai sa iti spun o chestie, pentru inceput: Nu poti fi prietena cu toata lumea. Efectiv nu ai cum. Or sa fie persoane apropiate si persoane neapropiate ca sa zicem asa toata viata. Nu trebuie sa ii accepti pe toti, asa cum nu toata lumea trebuie sa te accepte pe tine. Sa iti spun, o pace aparenta e mai periculoasa decat o cearta pe fata. Fiindca atunci cand tipul asta de pace bubuie, ei bine, bubuie tare. Si cand ceva bubuie tare, avariile sunt mai greu de reparat.
Asadar evit-o. O sa se uite lumea ciudat la tine, inclusiv ea, dar sinceritatea nu da gres niciodata. Pe termen lung o sa vezi avantajele.
Fata asta daca a fost o data asa, o sa fie mereu asa, nu isi schimba sarpele peste noapte pielea. Deci si daca v-ati "imprieteni" ca sa zicem asa, tot e posibil sa iti patesti inca o faza nasoala ca asta. Deci e mai bine sa o eviti, pe oamenii rautaciosi ii doare cel mai tare atunci cand nu au de cine sa se ia. Daca tu faci pe peretele si daca se mai intampla ceva de genul, tu nu raspunzi absolut deloc (surda, muta si oarba), urmatoarea data aproape sigur te lasa in pace, fiindca nu o sa fi tu cea care sa le satisfaca pofta de certuri.
Mama ta are dreptate, acum ai luat primul contact mai dur cu viata probabil, stai sa vezi ca pe viitor o sa fie si mai rau, traitul intr-o lume roz nu te ajuta, viata e cam alba si neagra, asadar fii gata sa infrunti provocarile vietii. Nu te feri de ele, fiindca tot dai de ele (sau de ceva mai rau), gandeste-te ca asa traim toti, nu numai tie ti se intampla.
Ziceam la inceput ca ce iti mai trebuie sfat daca il ai pe Dumnezeu... acum stau si ma gandesc si iti recitesc intrebarea, pari destul de incepatoare in ale credintei. Conteaza sa crezi, si vei putea face orice. Cand dai de greu, iti zice cineva ceva urat, zi un "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" si o sa fie bine (sau mai bine macar), conteaza sa fie acel imbold ca "vreau sa Il descopar pe El", si o sa vezi de-a lungul vietii ca toate nevoile o sa-ti fie satisfacute cat timp exista aceasta cautare a Adevarului.
Concluzia:
-De preferat e sa nu te aliezi cu cineva care nu iti vrea binele, asta duce la nu te schimba de dragul altora daca acestia nu te iubesc;
-viata e o nuanta de gri, tu decizi daca o faci mai deschisa, spre alb, sau mai inchisa, spre negru. Si rozul nu prea isi are locul;
-cu Dumnezeu inainte totul e posibil, inclusiv scapatul de belele de genul;
-eviti cel mai bine un conflict inchizand ochii, astupand urechile si gura ca sa nu intre apele murdare in interiorul tau;
-mama in 99% din cazuri are dreptate
-limita de viteza in oras e 50 km/h, puteai sa iei amenda pentru aia 100 si puncte de penalizare :p.
Sper ca te-am ajutat!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
