Buna Ana,
trebuie sa iesi din casa si sa stai mai putin cu bunica si matusa ta. Cauta sa vezi ce lucruri iti plac, ce pasiuni ai si sa incepi sa te folosesti de ele.
Un psiholog te-ar ajuta dar in acelasi timp banuiesc ca esti adolescenta si nu prea ai multi prieteni. Posibil sa stai intr-un loc in toti oameni se cunosc intre ei si nu prea calatoresti. Poate gresesc si imi cer scuze.
Cauta sa citesti, fa voluntariat, cauti alti adolescenti de varsta ta si daca poti ajuta-i, foloseste internetul pentru a te dezvolta si nu doar pentru socializare. In felul acesta gasesti persoane cu aceleasi pasiuni ca si tine.
Daca doresti si alte idei scrie-mi.
Si o sa le ai la momentul potrivit. Nu ai ce sa faci acum acolo si nici nu poti sa iesi pe strada si sa imbratiesi asa pe oricine.
As spune sa iti imaginezi ceva sau... mai bine gandeste-te ca pe lumea asta din aproximativ 7.726.254.650 de oameni, daca cineva te-ar cunoaste cu adevarat sigur v-ati imbratia si ar sta de vorba cu tine astfel incat sa nu te simti singura. Din pacate nu ai cum sa ii cunosti pe toti. Dar aminte acolo unde stai... sansele sunt foarte mici. Insa lucrurile bune vin cand nu te astepti. Cand iti doresti ceva, universul se pune de acord sa iti indeplineasca acea dorinta. Deci nu esti singura, pana la urma este povestea ta de viata, nu a altora. Tu esti cel mai important om din lume in momentul de fata pentru tine, restul sunt pe langa tine. Trebuie sa te simti importanta si trebuie sa ramai puternica pana cand o sa scapi de acolo.
Nu ai un ursulet care sa stea mereu cu tine?
Ai nevoie să empatizezi mai mult tu cu tine. Citeste cărți de dezvoltare personala si consulta un psiholog!
Așa este, ai dreptate. Cu toții ne dorim dragoste, afecțiune. Perfect omenesc.
Ana, dragă, ce gândești tu, asta gândim și noi. N-o să primești vreun răspuns care te-ar putea ajuta cu adevărat. Un sfat este binevenit, bineînțeles.
Empatizez cu tine și încerc cât se poate de mult să te înțeleg. Nu știu nici câți ani ai, nu știu nimic despre tine. Nu știu cum te-aș putea sfătui. Probabil că ești minoră. Am să merg pe prezumția asta.
Ana, vreau să conștientizezi că ajutorul tău nu se află pe internet. Ai să primești răspunsuri fără număr. Diverse.
Mă tem că există un singur remediu. Unul singur. Și anume, timpul. Având în vedere că ești minoră și n-ai posibilitatea să pleci, n-am nici cea mai vagă idee cum și ce ar trebui să faci. În afară de a discuta cu ele, nu știu. Probabil că nu sunt niște femei foarte îngăduitoare, mă gândesc eu. Accepți și înfrunți. Îți potențezi răbdarea. În caz că n-ai altă variantă. Dacă ai, ești liberă s-o faci. Până la urmă, tu știi ce e mai bine pentru tine. În caz că ai peste 18 ani și am vorbit anapoda până acum, te-aș sfătui să-ți iei viața-n dinți și să faci ceva cu tine. Asta e tot. Ți-am vorbit din propria experiență și din cunoștință de cauză.
Îți doresc spor, răbdare și luciditate. Ia cea mai eficace decizie. Sănătate, Ana. Să știi că o să iasă soarele din nori la un moment dat. Nu-ți face griji în privința asta. Te rog.
Tot binele!