Nici nu știu de unde sa incep. Eu am un bff, fata. Ne cunoaștem de doi ani. În acești doi ani ne-am văzut zilnic(stam aproape) și am devenit ca surorile. Ea mi-a schimbat percepția asupra prieteniei. Înainte am crezut că prietenia e doar o minciună care ascunde interese personale. Dar nu e asa. Ea m-a făcut să realizez că nu e asa. Îmi știe toate secretele și viceversa. Cu ea sunt cea mai sinceră persoana și... maleabila. A doua face parte din problema.
Deci am prins o atracție fizică foarte puternică față de ea (sunt bi și stie) și i-am zis acu vreo 6, 7 luni de atracția mea. Nimic nu s-a schimbat, nu m-a îndepărtat decât fizic. partial. Atractie inca este și în ziua de azi adaugandu-se și niște sentimente mult mai profunde (nu pot să le zic propriu zis de iubire). Ea e hetero și e cam anti lgbt. Dar mă iubește(ca o prietena) deși nu prea acceptă și nu prea ii convine orientarea mea. Așa problema: deși de cele mai multe ori îmi pune restricții la contactele fizice totusi am avut unele momente mai intime. Cu ea am avut primul sărut și primele contacte mai intime deși mai avusem relații cu băieți. Momentele se repetau la câteva luni și ea deși în acele momente nu prea putea sa mă refuze (știu cum să o ating) regreta după. A devenit paranoica la orice îmbrățișare după ce niste băieți au făcut mișto după ce am luat-o mai "ca un iubit"(atunci da, a fost vina mea). Nimeni din anturajul nostru nu știe nici de orientarea mea, nici de acele momente. Pe langa restricțiile deja cam stricte i-a cam venit sila de momentele alea, când o ating și ajungem in acele ipostaze, sila de insistarile mele sa o ating nonverbale sau sa fiu aproape de ea fizic și mi-e frica sa nu o indepartez. Și ea mi-a zis că nu vrea asta dar daca nu mă opresc o va face involuntar.
Până la ea nu am mai avut asemenea momente erotice și din cauza nevoii și lipsei (sunt singura deși nu zic nu când se găsesc oportunități de a avea pe cineva deși știu că o cam iubesc pe ea) atât satisfacerii erotice cât și a afecțiunii (unui partener si lipsa afecțiunii in trecut și prezent a părinților, mama fiind distanta cu mine și tata murind când eram mică).
Ea are iubit. Timp de aceste 7 luni a schimbat 2 acum fiind cu al treilea, actualul. Mi-a spus că mă asemăn cu acei doi foști: lipicioasa (bine eu nu sunt geloasă cum au fost ei, daca eram cred că nu mai eram nici eu în viața ei) aceasta caracteristica neplacandu-i. Deci nici nu-s tipul ei oricum ea nu concepe că o fata să aibă sentimente de iubire pentru o alta fata.Și desigur că mă mustră și pe mine și pe ea conștiința când ieșeam cu ei (ea și iubitul ei) știind că acu nu știu câte săptămâni i-am sărutat iubita(și da, nu-s geloasă că are pe cineva, asta facandu-ma nehotărâtă multă vreme în a-i da seama daca e doar o atracție și nu mai mult).
Ei ii zic tot ce simt (mereu când mă prinde holbandu-ma mă întreabă ce îmi trece prin minte cand mă uit la ea), știe cum mă simt. Ne comportam de parcă as iubi pe altcineva și mă confesez ei, celei mai bune prietene dar știm amândouă că e vorba de ea.
Sa continuam așa nu e sănătos pentru prietenia noastra. Eu nu o vreau ca iubita pentru că știu că e imposibil ci doar ca bfful meu cum a fost mereu. Sentimentele mele tind mai mult din a rezulta din nevoie și lipsa, din lasarea pe umerii ei rolul de salvatoare a mea in marea mea de probleme și complexe cauzate de copilărie și comportamentul mamei fata mine, din iluzia faptului că ea e singura mea sursa de iubire și reciprocitate unde balanta oferit -primit nu e așa de inegala (deși cam incepe sa devina), din faptul că numai ea mi-a oferit satisfacere fiind ca o muza erotica, ea a dat startul unor noi senzații și sentimente brusc și apoi le-a oprit subit dand naștere la dorința lor și totodată prin anularea fricii mele constante de abandon prin siguranță și încrederea în ea a făcut un mediu perfect pentru a se planta o iubire. Dar din tot ce am zis aceasta este o iubire toxica pentru ambele persoane fiind pe fondul unor multiple complexe ale mele.
Zisesem undeva de maleabilitatea care o dobândesc când sunt cu ea. Eu iubesc pe ea arătându-mi devotamentul deci dragostea prin oferirea unui da la aproape orice deși nu as vrea sa zic da. Mă simt de parcă mă sacrific zilnic pentru ea așa arătând astfel mie că o iubesc cred. Și vreau să incetez sa mai fac asta pentru că întâi dacă iubești o persoana nu trebuie sa te sacrifici pentru acea persoana și pentru că nu vreau sa o iubesc. Am deprins și o dependenta de ea și deja sunt prea multe.
Cum fac sa scap de atracția și dorința fizica, de sentimente și de dependenta păstrând prietenia intacta vazand-o zilnic, nerupând nicio legătură fiind la fel de apropiată și viceversa?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook