| AdinaFlorea a întrebat:


Nu stiu ce am, bunicii mei sunt foarte bolnavi, mama mea este bolnava, si doar tata este Ok. Ii iubesc mult pe toți dar mi-e frica sa nu imi moara bunicii.Anul asta in mai mi-a mai murit un bunic.
De cand a murit bunicul meu in mai am inceput sa plang tot mai des. In vacanța de vara in majoritatea noptiilor, cam pe la 3 ma apucam de plâns pentru ca viața e un rahat.Nu pentru ca nu am bani sau chesti de genu, mdar imi este greu pentru ca nu pot vorbi cu cineva. Pote imi veți zice sa vorbesc cu mama, dar ea e paralizata de cand aveam un an, si vorbește foarte greu.
Mereu imi vine sa ma tai cu lama, dar nu am facut-o pana acum, dar vreau sa o fac.Nu stiu de ce dar vreau.Nu prea am prieteni, pentru ca nu imi place sa ma împrietenesc cu lumea.Eu in timpul liber doar citesc, asta am facut si in vara.
Am probleme cu somnul, ma culc la 00:00 si ma trezesc la cinci dimineața, fără alarma.Nu mi s-a mai întâmplat sa am delegării cu somnul.Dar de ceva timp, asta mi se întâmpla.
Nu mai stiu ce sa fac, am si uitat cand am fost ultima oară fericita cu adevărat.Cu greu ma abțin sa nu ma apuc de plâns la scoala, sau cand sunt cu prietenii.
Ce credeți ca am?

Răspuns Câştigător
| AccountDeleted a răspuns:

Esti prea ingrijorata pentru parinti si familia ta. Incearca totusi sa iesi cu prietenii in oras cat mai des si la un suc dar sa nu te mai gandesti. Si sa incetezi sa te tai cu lama.

Totusi ai putea merge pentru sedinte cu psihologul, (asta nu inseamna ca esti nebuna, nu esti) sa ii povestesti tot ce ai pe suflet si sa incerci sa iei legatura mai des cu el.
Te-ar putea ajuta mai mult sa fi din nou acea persoana care erai in trecut.

Iti doresc numai bine si sa ai grija de tine si tine capul sus cand trebuie, nu il apleca cand nu e nevoie.

1 răspuns:
| cristimihailov a răspuns:

Buna,

Faptul ca esti intr-o stare de depresie accentuata care pare sa aiba la baza si o lipsa de incredere in tine, ar putea ca situatia aceasta sa fie prea avansata pentru a te ocupa singura de ea.

Din pacate, acelasi lucru ca si RaresTPUro pot sa iti spun. Trebuie mers la psiholog.

E doar un drum pe acolo. In general psihologul te va invata ca exista si alte puncte de vedere asupra vietii.

Trebuie doar sa intelegi ca la final, viata merge inainte. Si ca desi nu vrem, plecarea din aceasta viata este parte a vietii.