Nu stiu daca efectiv e o problema atat de mare, dar pe mine ma afecteaza enorm. Am 14 ani.Si sunt un om cu visuri marete, ma simt norocoasa pentru ca stiu ce imi place, pentru ca mi-am descoperit pasiunea, pentru ca stiu ce vreau de la viata.Sunt un om care incearca sa invete cate ceva de la toti, sa se perfectioneze tot timpul, am trecut si prin niste greutati care m-au schimbat radical, pot spune ca sunt destul de matura in gandire, poate nu si in comportament dar voi da vina pe varsta.Eh pana aici totul e frumos, problema este ca m-am afundat foarte mult in munca si am cam uitat de mine, lumea ma judeca( nu prea ma mai deranjeaza) doar ca acum constat ca am ramas singura, fara nici macar un prieten. Vreau sa ies afara sa ma plimb, sa ies cu cineva la un suc, sa vorbesc cu cineva si nu am cu cine.Ma doare mult asta. Si ma simt singura. Poate nu sunt facuta sa stau printre oameni, poate nu e de mine... Dar nu imi place sa ma simt asa singura, uneori chiar ma consum si plang mult din cauza acestui fapt.Dar incerc sa ma obisnuiesc cu asta, sa imi placa sa fiu singura, sa nu ma mai simt asa. Si de la un timp cand sunt intr-un grup de oameni ma simt in plus. Poate veti crede ca e vina mea, pentru ca mi-am neglijat prietenii din cauza visurilor mele dar nu este deloc asa, poate m-am cam indepartat de cunostinte, colegi, dar aveam cativa prieteni adevarati cu care vorbeam si cu care am incercat sa tin legatura. Am avut chiar si o cea mai buna prietena, la care si acum tin foarte mult,,, tin" e putin spus, o iubesc, doar ca ea de la un timp(cateva luni) s-a indepartat de mine si ma evita si nu stiu de ce, ii mai dau mesaje dar sunt doar niste convorbiri, banale, laconice. Vreau sfaturi! Ce sa fac sa reiau prietenia cu fata respectiva, si pana la urma lumea nu se sfarseste la ea, ce sa fac sa ma obisnuiesc cu ideea ca oamenii se schimba si poate niciodata nu vom mai fi la fel, ce sa fac sa imi fac prieteni noi si va multumesc din suflet ca ati avut rabdare sa cititi pana aici. Daca vreti sa imi puneti intrebari, si poate sa va ajut si cu niste sfaturi, la randul meu, sunt deschisa. Viata e grea..stiu, dar pana la urma toti suntem oameni, hai sa facem viata sa fie mai frumoasa impreuna. Daca vreti as putea sa va povestesc despre visurile mele ore in sir si nu m-as plictisi, si mi-ar placea mult sa aud si care sunt ambitiile, telurile voastre cele mai mari, sa imi povestiti despre bataliile voastre, despre greutatile voastre si despre cum ati trecut peste. Apropo cel mai important lucru in viata din punctul meu de vedere este sa crezi in tine si in visul tau, si sa lupti pentru el, chiar daca e un vis foarte mare, foarte greu de implinit, chiar daca nimeni nu crede in tine mergi mai departe, deoarece satisfactia de pe urma nu se poate descrie in cuvinte, plus ca 90% din viata o sa muncesti, daca tot te-ai nascut de ce nu faci ce iti place

Nu imi pot imagina prin ce greutati ai trecut pana la 14 ani, dar as fi curios sa aflu... Vorbesti despre tine de parca ai 40 de ani si nu e bine...nu e bine deloc! Trebuie sa iei totul pas cu pas, sa faci lucrurile asa cum trebuie! Esti prea atrasa de pasiunea si de visele tale si uiti sa traiesti. Spui ca vrei sa faci ceea ce iti place dar de fapt te minti! tanjesti sa fi inteleasa dar nu vrei sa te lasi descoperita! Poate o sa crezi ca te critic si ca iti vreau raul, dar nu e asa. Am fost si eu ca tine, aveam vise marete, credeam ca pot schimba lumea dar nu poti trai asa.Nu fara sa iti distrugi singura viata! Ai 14 ani, incearca sa te comporti ca si cum ai 14 ani! Viata trebuie traita asa cum e ea, cu etapele ei normale. Daca sari peste etape, tot ceea ce vei realiza este ca o sa fi mereu o persoana diferita! nu spun ca e rau sa fi diferit, si eu sunt si mi-a luat ani de zile sa ma obisnuiesc cu asta! O iubesti pe prietena ta pentru ca simti ca esti incapabila sa ai prieteni si pentru ca realizezi ca de fapt e vina ta. Sunt sigur ca simti ca nu iti sunt oameni alaturi pentru ca tu esti altfel si ai alte obiective. Prietena ta s-a departat de tine pentru cain ochii celor de varsta ta esti o ciudata ( da e dur spus, dar asa e, daca tot esti matura, presupun ca poti suporta gandul asta). trebuie sa reaizezi ca in ochii celor din jur esti o ciudata! Cu cat mai repede, cu atat mai bine! Apoi sa decizi daca ramai o ciudata si faci ceea ce simti, ceea ce iubesti, ceea ce iti place, sau esti dispusa sa te schimbi pentru a avea acces la lucrurile dupa care tanjesti, dar totusi le consideri oarecum gresite!

si sa stii ca nu am vrut sa fiu rau cu tine, chiar din contra, cand aveam 14 ani, mi-as fi dorit sa imi scrie cineva ceva de genul asta. bafta multa!

Te felicit in primul rand pentru tot ceea ce ai scris aici, ma bucur ca lupti pentru visele tale si asta conteaza cel mai mult.
Cat despre problema ta, ce pot sa spun toti oamenii se schimba, cu timpul unii pleaca neavand alte interese comune, altii raman, conteaza doar sa fi avut norocul sa-ti intalnesti persoana potrivita, daca nu ai intalnit pana acum cineva care sa te inteleaga, asta este, nu te poti astepta sa-ti raman aproape.
In rest ce sa spun, stii cum e, daca cineva te tine in loc sau te trage inapoi renunta la aceea persoana.
Toate cele bune!

Esti foarte matura dar din pacate, esti la o varsta in care foarte putini prieteni de acum, pe care ii ai la varsta asta, o sa iti ramana pe o perioada lunga de timp sau pe viata.
Eu am DOAR un singur prieten pe care il stiu de la gradinita, desi cand eram mai mic, sau in clasa a 8 a,aveam multi,dar au disparut cu timpul si doar acest amic a ramas.
Restul pe care ii am ii stiu din timpul liceului, etc ( zic de cei care imi sunt prieteni in prezent ).
De ce am ramas amic pana acum cu acest prieten de la gradinita?
Pentru ca ne-am dezvoltat in aceeasi directie, ne-am schimbat, dar ne-am pastrat directia, scopul.
Toti oamenii se schimba, multi la 14 ani vor ceva, apoi peste un an, vor altceva, si isi schimba mentalitatea, comportamentul, etc.
Daca am un prieten la 14 ani de exemplu, acesta ar putea deveni doar o cunostinta daca isi schimba caracterul in timp.
Nu putem fii prieteni cu toata lumea, nu langa toate persoanele ne simtim noi si putem fi noi fara vreo masca, nu langa toti ne simtim intelesi.
La varsta de 14 ani,nu poti zice ca esti matur, decat daca ai trecut prin niste experiente care te-au fortat sa devii asa.
Tu mai matura ca restul, poate de asta nu prea se leaga prietenii.
Incearca si cu fete mai mari ca tine, dar apropiate la caracter cu tine.
Apoi, poti sa intrebi fata aceea ce se intampla de s-a departat, spune-i ca iti lipseste si iti e dor de ea.
O sa aflii mai multe daca vorbesti cu ea, pe ceea ce te intereseaza pe tine.
Numai bine.

Din intamplare stiu cum e sa devii constient de rahaturi de tanar, parca nu te poti intoarce la ignoranta specifica varstei
Te calesti. Nu o sa te mai implici emotional in toate relatiile de genul pentru ca vei realiza cu timpul..ca foarte multe sunt pasagere.
Sunt anumite persoane cu care o sa rezonezi mai mult si care o sa ramana mai mult timp in viata ta. Inveti treptat care sunt relatiile in care e ok sa investesti timp si ce-o mai fi. Multe din interactiunile pe care le avem cu alti oameni sunt goale, de suprafata, iar asta te poate face sa te simti singura uneori, pentru ca nu simti ca ai ceva mai profund. Nu stiu daca ai cum sa inveti sa iti placa asta. E o lipsa. Doar traiesti cu ea sau ceva.

Wow! Esti foarte matura.De obicei greutatile te forteaza sa te maturizezi cum ai argumentat si tu.Nu-i nimic in neregula cu tine, si eu am fost la fel cand am avut varsta ta.
Mie mi-e clar de ce n-ai prieteni, pentru ca n-ai ce sa vorbesti cu cei de varsta ta, simplu.Fa-ti prieteni mai mari decat tine cu cel putin 2 ani si ai rezolvat problema.
Daca asa esti si-n viata de zi cu zi, unde logica e la ordinea zilei si te intereseaza viitorul tau si nu alte prostii, esti doar un adult in cautare de o prietena.
Sper sa gasesti cat mai curand pe cineva care sa-ti merite prietenia.
Incurajez fetele de pe TPU sa te adauge, poate gasesti pe cineva, comunicati si cine stie, o fi cineva din oras cu tine si s-ar bucura sa iesiti la un suc.
Leonardo Dicaprio n-a avut prieteni cand a fost mic, insa a muncit mult si acum toata lumea vrea sa-i fie prieten.
Visul e mai important sau prieteni multi?
Sa faci ce-ti place si dupa vor veni si prietenii SAU sa ai acum o multime de prieteni, dar sa ajungi sa fii barmanita sa te ia astia la misto prin mall?