Nu stiu daca intrebarea este strict legata de aceasta categorie, dar am nevoie de putin ajutor.
Sunt la inceputul liceului si nu stiu de ce in ultima vreme ma simt din ce in ce mai urata, nu pot vorbi cu absolut nimeni, am devenit anti-sociala.Iar de fiecare data cand un baiat se uita la mine am impresia ca vrea sa rada sau ca se uita la infatisarea mea de groaza. Nu stiu ce sa fac, sau cum sa reactionez, nici prietene nu am reusit inca sa-mi fac

Well, te înţeleg perfect, dat fiind că şi eu la începutul clasei a IX-a eram în aceeaşi conjunctură ca tine, ba chiar mai rău, fiind tratată la vremea aceea mizerabil, fiindcă eram o introvertită "declarată", să mă exprim aşa.
Ca să ies din acea situaţie, am încercat să mă exteriorizez şi să socializez cu colegii, însă nu îmi alesesem bine anturajul, am renunţat, revenind la stadiul anterior. Ce-i drept eram frustrată, când ieşeam pe hol şi vedeam grupuri de fete, desigur, toate întruchipând nu-ştiu-ce ideal inventat de mintea mea, iar eu nu puteam fi prietenă cu ele din cauza complexului de inferioritate pe care îl aveam din punct de vedere fizic. Şi mie îmi era teamă de persoane şi aveam impresia că mă "acuză" pentru cum arăt. ( în realitate, nu arătam în nici un fel, eram pur şi simplu o faţă în mulţime, ştearsă şi anonimă, precum eşti şi tu acum).
Nu te străduii să ieşi în evidenţă, prietene îţi vei găsi, sau mai degrabă te vor găsi ele pe tine, nu îţi fă griji nu vei fi marginalizată, însă toate aceste lucruri necesită răbdare. Nu am nevoie de poză ca să-ţi spun că nu eşti urâtă, nu ai nevoie să te gândeşti că nu eşti compatibilă cu criterii de frumuseţe pe care probabil ţi le-ai impus singură, inspirându-te de la nu-ştiu-ce fete. ( Eu acum am ajuns să-i numesc pe toţi "indivizi de serie", vei realiza că sunt o gloată de superficiali care habar n-au cu ce se mănâncă de fapt viaţa/ carpe diem/ carpe omnius (trăieşte clipa/ trăieşte totul) cam aşa se manfiestă inteligenţa aia a lor, e egală cu 0).
Nici nu ai devenit antisocială, ei abordează subiecte mediocre.
Ai să realizezi pe măsură ce avansezi, că de fapt nu ai nici o problemă, frumuseţea nu are un anume standard, nimeni nu te priveşte iar mai apoi râde şi nicidecum atenţia unor ipocriţi nu îţi va aduce vreun beneficiu.
Ca să întăresc ce ţi-am spus, îţi voi prezenta puţin situaţia mea curentă. Eu sunt acum în clasa a XII-a şi crede-mă, am trei prietene pe care mi le-am făcut abia la sfârşitul clasei a IX-a dar sunt loiale şi inteligente, ceilalţi sunt doar cunoştinţe. Nu mai am nici un complex de inferioritate, fiindcă după cum ţi-am mai spus sunt toţi "o apă ş-un pământ." Am un iubit care a făcut sute de kilometrii să mă vadă şi cu care am n planuri de viitor ce sunt sigură că se vor realiza.
Nu s-au întâmplat toate deodată, dar îţi spun că lucrurile bune se întâmplă oamenilor buni.
Nu ştiu dacă am reuşit să-ţi mai reduc din anxietate, dar sper că te-am provocat la contemplare.