Vrei să-ţi faci tema... ştim!
În dimineaţa zilei de 3 august, razele soarelui îmi mângâia chipul blând... Zâmbesc, dar cu un zâmbet ironic... un zâmbet mai mult fals, decât adevărat.
În miezul zilei, soarele ardea nepăsător; simţeam cum îmi lipseşte ceva, simţeam că ard. Căutam cu privirea un strop de apă, să-mi ating doar puţin buzele fierbinţi, eram însetată. Însetată de adevăr si am constatat cât de valoroasă era apa...rece,transparentă si fara gust, dar pentru mine atat de bună. Privesc în jur, chipul meu se-ntristează observând cât de tristă este orice făptură gingaşă cum tânjeşte după acea apă pură şi-atat de gustoasă pentru mine.
Nu ştiu ce să fac, spre disperarea mea, caut un colţişor cu umbră... mă aşez la umbra unui măr. El se uită lung spre mine, iar în privirea ochilor lui citesc aceeaşi disperare, aceeaşi tristeţe, aceeaşi dorinţă. Nu mai pot suporata, în acest ritm vom muri cu toţii.Strig,dar nimeni nu m-aude, suspin, dar nimeni nu mă vede, alerg, dar spre cine?! Caut ceva, dar nici eu nu ştiu ce. Mă-ntorc în modesta mea căsuţa, îmi iau laptop-ul, cel mai vechi prieten şi-ncerc să fac ceva util să uit de tot.Adorm uşor în liniştea serii, ma las purtată de adierea vântului ce-a îndrăznit să intre-n casa mea. Zâmbesc, este nefiresc, dar ştiu că trăiesc! (Aici la sfârsit, dacă nu-ţi place aşa, poţi încheia, cu ideea că a fost un vis...trezindu-te dimineaţa şi zâmbind că totul s-a sfârsit)
O zi faină în continuare! (Sper că te-am ajutat, am avut ceva inspiraţie la ora aceasta, dar totuşi am muncit şi ţi-am răspuns)