o sa vorbesc despre unele probleme, va rog fara glume nesărate. Se fac aproape 3 ani de cand ma chinui. Acum un an am avut o tentativă de sinucidere, la fel si acum câteva luni. Acum sunt mai bine. Sau nu sunt. Doar vreau sa cred ca sunt. Nu vreau sa mai trec prin ce am trecut, in fiecare zi, ma gandesc, cum ar fi fost daca as fi făcut-o, daca m-as fi sinucis. Nu vreau sa o fac.O mai am doar pe mama, tata ne-a lasat si a plecat, probabil ca asta se trage de când eram mica. Am fost traumatizată sa zic asa. Multe certuri, batai... imi e foarte greu sa vorbesc despre asta. Nimeni nu stie prin ce am trecut (ma refer la prieteni) inca mai tin minte cum tata o strângea de gat pe sora mea. Oricum, imi e frica de viitor. Imi e frica de fiecare zi, sunt multumita cu viata trăită cu mama, dar undeva in sufletul meu inca este dorinta de sinucidere. O dorinţa mare care sub mult stres devine mai mare si uneori ia controlul asupra corpului si a minţii, vreau un viitor, am vise dar uneori nu le vad rostul si nu mai vreau sa continui, am încercat sa vorbesc cu un prieten dar nu a schimbat nimic, am încercat sa desenez, sa pictez nu a schimbat nimic. Sunt antisocială, de ex în vacanţa de vara stau acasa. Atât. Nu ies, daca merg pana la magazin copiii isi bat joc de mine, rad si ma înjură. Nu stiu de ce, nu ii cunosc.Nu imi place sa imi fac prieteni noi. Oricum, de cand s-a oprit acel sentiment nu mai simt nimic. Nu pot plange, nu pot rade. Nu stiu in ce stare a ajuns psihicul meu. Nu mai simt mila, simt doar furie. Simt ca ma înec. Nici nu stiu la ce categorie sa pun asta. La scoala zic ca sunt bine, nu vreau sa stie nimeni prin ce trec.

Cati ani ai? Ai fost la psiholog?

In primul rand ar trebui sa consulti medicul psiholog,nu e de joaca cu mintea,sa nu crezi ca de mergi la psiholog esti nebun,ala e psihiatrul,o sa vezi ce bine o sa te simti dupa ce iti da un tratament de calmare,si o sa discutii cu el,n ai de ce sa te sinucizi,Dumnezeu ti a dat o viata,traieste-o,ca e bine ca e rau,tine minte,ai in inger pazitor in tine,poate te-a batut,dar ingerul din tine nu l a lasat sa te omoare tatal tau,sinuciderea inseamna laşitate,noaptea fa asa,deschide fereastra,focalizeaza-ti mintea pe sunetul greierilor care-ti ung timpanele cu cantecele lor si gandeste-te la lucruri frumoase,un tăram unde esti printesa,propuneti niste țeluri,o sa uiti totul,cand te pui pe ceva,sa o continuui,daca ai de gand sa faci economie de bani,sa o faci, daca ai de gand sa-ti faci o casa in copac, fa-o, nu te lasa, viata e plina de bune si rele, multa bafta my girl.

Un psiholog bun te-ar putea ajuta! Îmi pare rău când aud astfel de povesti de viață Nu te lăsa! Nu îți lua viata pentru ca nu tu ai dreptul sa ți-o iei! Gandeste-te cata suferință ai crea prin asta! Lumea are nevoie de tine!

Imi pare rau sa aud asta, imi dau seama ca ai trecut prin niste orori si astea te-au facut sa fii in modul in care esti astazi.
Insa, chiar si asa, nu trebuie sa-ti pierzi speranta.
Peste tot in lume sunt oameni mai putini buni, dar asta nu inseamna ca trebuie sa cedam.
Bine, pe cine mint, in lume sunt multi oameni rau, unii doar din vorbe altii si din fapte, iar altii sunt de-a dreptul groaznici, aici il includ si pe tatal tau, dar asta nu trebuie sa te faca sa te gandesti la sinucidere, sau cel putin nu ar fi un motiv e sinucidere.
Asa e viata, are si bune are si rele, insa eu, eu vreau sa cred ca dupa rau, vine si bine mai devreme sau mai tarziu, si va face sa merite tot efortul depus, toata suferinta traita.
Asta este, e doar un moment, va trece, sau mai bine a trecut, acum trebuie doar sa lasi timpul sa-ti cicatrizeze rana, mai devreme sau mai tarziu, rana se va vindeca si vei putea trai linista si sa te bucuri de propriati viata.
Trebuie doar sa crezi in asta, si desigur, sa nu te lasi prada gandurilor rele.
Numai bine.

Du-te la o sala de sport si apuca-te de un sport, orice, dar fa ceva!
Este cel mai indicat mod de socializare si eliberarea de stari depresive si anxioase. In scurt timp, vei observa ca esti alt om, mai linistita, mai calma, mai placuta, vei incepe sa te bucurui de viata, vei incepe sa-ti faci prieteni si te vei schimba in bine.

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia

Asteptam sa te ajutam!

Da... genul de poveste tipica cu adolescenti, probleme si sinucideri? E plin TPU de ele, sa nu mai zic prin lume.
In general astea se pierd cu timpul. Chiar ieri a mai fost o intrebare de genul.

Sau nu vrei sa fie asa? Vrei ca viata ta sa conteze? Sa nu apelezi la asociatii, psihologi, oameni care te vor trata ca pe un speciment, care te eticheteaza si nu pun suflet? Pai cam asa e lumea. Aici nu cred ca o sa gasesti ajutor.
Dar nu dispera, poti sa urmezi o cale prin care sa fi fericita. In primul rand renunta la viata asta, nu in sensul de sinucidere, oarecum. In sensul ca nu te controleaza viata. Ce a fost a fost pentru a te forma. Ce va fi la fel o sa fie, o sa inveti ceva si o sa treaca. Toate trec. Evident ca ai investit prea mult timp in "problema" asta ca acum sa o lasi balta si sa zici ca esti bine, nu? Insa asta trebuie sa faci.
Daca iti iei viata se termina totul. Daca iti continui sa fi trista traind iar se termina totul. Conteaza ce e acum. Acum cum e? La ce te gandesti in momentul asta? Intreaba-te asta in fiecare secunda din existenta. Cand o sa fie rau, cand o sa plangi, cand o sa suferi mai rau ca niciodata gandeste-te la asta. Nu trebuie sa lasi starea de afara sa te intristeze(desi e placuta). Si fix in secunda aia o sa vezi ca nu e nimic afara. E doar materie. Sunt doar niste oameni care nu gandesc si te jignesc (da nu pe tine, ci o conceptie aor despre tine, daca te lasi influentata atunci conceptia lor chiar esti tu, si nu e asa), o sa gasesti lucruri care controleaza oamenii, care provoaca dependenta, oameni care mor si se nasc. Oameni cu probleme ca ale tale.
Deci nu te mai victimiza. Doar cei slabi o fac si sufera. Cel mai bine e sa renunti la tot. La orice se poate lega de tine. Sa nu iti pese de nimic. Sa ai liniste in minte. Pana la urma la asta se reduce fericirea.
Nu iti pot oferii un raspuns concret cum ca ar trebui sa faci asta sa fi fericita. Nu este o reteta pentru asta.
Daca o sa fi la casa ta, o sa ai o meserie, familie si bani, cu ce ar fi diferit de acum? Doar o eticheta care te-ar face sa crezi ca e bine. O iluzie. La fel ca acum. Tu acum, la fel ca atunci, tot tu esti si poti fi fericita in orice clipa.
Scuze ca nu am raspuns cum te-ai fi asteptat, poate altii au facut-o, poate nu. Daca da, atunci ar fi doar ceva temporal. Singura poti sa scapi de asta, nu cu ajutorul altora.
Lumea e prea mica penteu ati face asa probleme. Nu contezi la fel ca mine si toti de aici pentru infinitul in care traim. Asa ca de ce sa te intristezi si sa te infurii? Oricum nu conteaza. In cel mai rau caz poti schimba 2, 3 oameni pe moment
Atat. Deci ce rost are?