Buna TPU.

Oare este in regula daca ii indepartez pe toti de mine?
Incep sa regret zilele in care imi doream sa am multi prieteni, cand imi plangeam de mila ca sunt singura.
In momentul de fata ma simt mult mai singura decat atunci. La inceput eram fericita: persoane care ma inteleg, care petrec timp cu mine si care au incredere in mine.
Dar parca incep sa exist doar atunci cand orele sunt plictisitoare, cand problemele personale sunt prea jenante pentru a fi spuse cuiva care barfeste, cand nu a invatat nimeni pentru test.
Sunt apreciata ca fiind o prietena buna, dar nu cred ca mi-am dorit asta vreodata. Nu mi-am dorit niciodata sa stau printre adolescente proaste, care vor sa ajunga departe, dar singurele lucruri la care se gandesc sunt relatiile lor "superserioase" si daca le sta mai bine cu rujul roz sau cu ala rosu.
Acum imi doresc sa fiu lasata in pace de tot. Cu desenele animate stupide la care ma uit si lumea imaginara perfecta pe care am construit-o si in care nu am mai intrat de mult. Vreau sa pierd timpul cu persoanele care, desi sunt departe, tin la mine, si sa ma apropii de cele pe care pana acum le-am considerat idioate, dar de fapt nu sunt.

Problema este ca mi-e frica sa renunt la lucrurile pentru care am luptat atata. Oare o sa imi fie bine daca ma inchid din nou in mine? Oare voi reusi sa fac asta?

Ma regasesc, intr-o oarecare masura, in ceea ce ai scris, cu exceptia faptului ca eu nu am primit "acel mare grup de prieteni" atunci cand mi-am dorit, ceea ce ma bucura enorm, fiindca am ajuns la concluzia ca niciodata nu am vrut asta cu adevarat. Se pare ca tu a trebuit sa te convingi in mod concret ca nu e pentru tine asta. Spun ca nu e pentru tine deoarece ai spus ca iti displace, ca te simti chiar mai singura acum decat inainte si ca nu ai mai nimic in comun cu ei. Eu am incercat sa "ma integrez", sa zic asa, la un moment dat, insa mi-am dat seama ca nu as putea face asta vreodata, sa ma prefac interesata de toate aberatiile si "dramele" majoritatii. Asa ca am refuzat sa merg mai departe si sunt, in continuare, pe cont propriu, sa zic asa. Nu am prieteni, ci doar cunostinte. Nu am gasit pana acum pe nimeni in viata reala cu care sa am ceva in comun si cu care sa pot discuta mai multe. Daca as fi in locul tau, eu as lasa-o balta, as parasi grupul de asa-zisi prieteni (brusc sau treptat, depinde de cum iti convine tie; eu zic sa te distantezi treptat de acestia daca esti nevoita sa ii vezi zi de zi, in cazul in care iti sunt colegi, de exemplu, iar daca nu, poti rupe brusc legatura- nu mai raspunzi la telefon decat foarte rar, te scuzi si te prefaci ca esti ocupata sau chiar le spui in fata ca preferi sa nu iti mai petreci timpul cu ei- tu alegi). Nu cred ca are rost sa mai stai cu ei, din moment ce nu-ti face nicio placere, ba dimpotriva. Daca ai hobby-uri pe care le poti practica de una singura, cu atat mai bine, fiindca nici nu te vei plictisi si in plus, vei avea si mai mult timp sa te ocupi de teme si altele legate de scoala. Eu te sfatuiesc sa faci asta fiindca stiu exact la ce te referi si eu nu regret ca nu m-am implicat imi mult in vreun grup, pentru ca stiu ca as fi ajuns sa regret, mai devreme sau mai tarziu. Insa tu decizi ce faci, in functie de cum consideri ca ti-ar fi mai bine. Orice ai alege, succes.

Nu este in regula sa-i indepartezi pe toti de langa tine si nu este ok sa te inchizi in tine, fi optimista si priveste lucrurile cu mai mult a incredere

Nu știu de ce, însă situația ta mă bucură nespus de mult. La fel ca tine, sunt o persoană de care "prietenii" se folosesc.
Când cineva are nevoie de teme, desigur vine la mine. Ce persoană e mai idioată decât mine? Ironic, însă adevărat.
Din cauza a toate tâmpeniile pe care le fac oamenii, am început să mă retrag în lumea mea, unde nimeni nu mă deranjează. Adică, desigur, odată cu această retragere am renunțat şi la sentimente.
Însă știi, nu e bine ce faci! Nu e bine să renunți la prietenii, la tot ce ține de oameni.
Chiar dacă eu sunt cea mai proastă persoană pentru a da un sfat cuiva, tu trebuie să te schimbi. Probabil, te-ai săturat să fii dezamăgită de toți, să fii doar folosită, însă zâmbește şi luptă pentru niște prieteni adevărați.
Şi, știi, ţi-e frică să renunți la aceste lucruri deoarece sentimentele tale sunt foarte complexe. Ţi-e frică să rămâi singură, ţi-e frică să nu fii uitată de către ceilalți.
Tu încă te poţi schimba. Să nu renunţi la sentimente, să nu renunţi la comunicare sau la tot ceea ce înseamnă prietenie. Pentru că, dacă vei renunța la tot, vei ajunge ca mine. O persoană singuratică, care nu poate comunica deschis cu ceilalți.

Da te poti inchide in tine oricand fiindca totul depinde de noi in general insa nu este o alternativa. Uneori vin acasa si fac un rezumat la tot ce se intampla in ziua respectiva. Vrei sa stii care a fost cel de azi? : In cel mai scurt timp lumea va muri innecata in mediocritate. Cu toate acestea continui sa traiesc printre adolescente inculte pentru ca si de la prosti ai cate ceva de invatat. Acum gendeste-te daca merita sau nu sa te interiorizezi.

Ba e naspa, stii sa nu te afli printre persoanele,, populare ''si toti sa te considere o ciudata dar e si mai naspa daca ele te considera o prietena doar atunci cand au nevoie. Eu zic sa le impaci pe ambele adica sa vorbesti si cu fetele populare dar sa nu le dai prea mult interes. Prietenii buni se gasesc atunci cand nu te astepti (adica persoanele carora nu le dai atentie si care ar vrea sa-ti fie prieteni)

Draga mea, nu te descuraja! Ai mult mai multa incredere in tine si mergi mai departe! Nu te indeparta, dar nici sa nu-ti treaca prin cap sa te schimbi! Prietenii adevarati te apreciaza asa cum esti, cu tot cu defecte! :*

Tot ce iti pot recomanda este sa stai doar cu persoanele langa care te simti bine adica nu cu persoanele care sa te influenteze sa fci lucrui rele e.t.c... daca crezi ca asa e mai bine pentru tine atunci e bine dar nici sa ramai fara prieteni nu este bine pentru ca dupa aceea vei regreta lucrul acesta si vorba ta daca ai luptat atata de ce sa pierzi tot dar tu faci cum crezi acesta este doar un sfat.