| PinkTurcoaz a întrebat:


Povestea mea incepe cam asa ...Am 16 ani, aveam cam 14 si un pic cand m-am apucat de sportul de performanta. Nimeni, dar nimeni nu credea in mine! Am stat in spital, slabisem..etc.
In prezent, cand mi s-a oferit sansa sa merg la un club sportiv (deci dupa 2 ani de munca cu pauze si cu depresii..demoralizari,dezamagiri etc) iar acum am inceput si eu sa ies afara (inainte nu ieseam..nu comunicam, decat sport). Acum mama e plecata in afara, eu stau cu 2 frati de ai mei si ne descurcam, adica e totul ok dar nu prea mai am timp de antrenamente, nici cheful, nici motivatia. Ideea este ca mi-ar placea sa fie ceva serios. Dar am pierdut mult timp..cam 3 luni de cand n-am mai facut antrenament. M-am ingrasat un pic. Nu stiu ce sa zic? mi-am cautat antrenorul si parca l-am injunghiat, parca nu vroia sa auda ca vreau sa ajung departe. Nu stiu, ce parere aveti? Funda, si scuza-ti daca este categoria gresita!

4 răspunsuri:
suntserios
| suntserios a răspuns:

Continua cu sportul, chiar daca nu ajungi sa faci ceva de performanta. sportul ajuta atat fizic cat si psihic. Si daca mai ai si sansa sa faci la un club mai castigi un prieten, mai socializezi...

| StalkerSoul a răspuns:

Apuca-te din nou si demonstreaza-ti tie si tuturor ca poti ajunge unde vrei!

| PinkTurcoaz explică (pentru StalkerSoul):

Mi-e greu s-o i-au de la capat din nou.

| StalkerSoul a răspuns (pentru PinkTurcoaz):

Si ce daca?
Crezi ca viata e usoara?
Trebuie sa luptam pentru ce ne dorim, nu sa stam ca niste prosti degeaba. de ce mai traim daca stam. fara sa facem nimic?
Macar lucrul la care speram sa ajungem, devenim... sa il facem.