Simt că nu mai am putere să continui, oricum nu le pasă de mine. Nu accept să pierd. Astăzi am aflat de la un băiat care e împreună cu o fată care are o sora în clasa cu mine, spunea că sunt ciudat, urât, prost, deși ea nu a vorbit niciodată cu mine, urăsc că vorbește pe la spate. În al doilea rând, sunt trist mereu, deși vreau să nu, nu pot să fiu fericit pentru că zilnic se petrece ceva care să mă enerveze. Oricum nimănui nu i pasă, multumesc totusi tuturor care au citit acest roman insignifiant.
Ordonare:
După relevanţă
Ce îți dă mama de mâncare?
Dacă mănânci prea multă carne, ești nervos din start.
Asta te poate face nefericit.
Îți comunic asta pentru că îmi pasă de tine.
Spune-i mamei tale să asculte acest videoclip.
https://www.youtube.com/watch?v=7RoTxG5pL4g
Răspunde
Esti intr-o perioada de adolecenta, se intampla.
si eu am patit atat de multe in adolescenta mea, nu trebuie tot sa te afecteze, nu trebuie tot sa pui la suflet tu fa ce e mai bine pentru tine, cultiveaza-te, descopara-te.
Normal ca daca dai atat de multa importanta la ce se intampla in jurul tau uiti sa-ti dai importanta tie, ai valoare ca persoana, persoanele vin si pleaca tu peste 2 ani o sa uiti de aceste persoane, nu o sa mai fie relevante in viata ta.
Nu te mai subestima atat, incearca sa o arzi mai indiferent, nu le da importanta la persoanele care nu merita.
De ce sa-ti pierzi timpul, sa te comsumi pentru niste persoane egale cu 0? nimeni nu e perfect, toti avem defecte, si ele au defecte.
cand ai prea multe defecte incerci sa le ascunzi si sa te iei de defectele din jurul tau, arata-le degetul din mijloc.
nu te punte la o asfel de mentalitate, nu te mai consuma.
Arde-o ca o persoana diplomata, inteligenta si cu durere-n cot.
Știu cum te simți, chiar e greu cu tristețea asta și chestia e că odată instalată, simți că numai poate ieși din tine. Eu sunt în stare de depresie de 3 ani și tot sper că vor veni zile mai bune, dar când? M-am săturat să aștept și încep să îmi vin gânduri nu tocmai bune pentru mine...
Nu-i chiar roman, presupun că în inimă aveai mai multe de spus, dar ai făcut un mic rezumat al stării tale. Îmi pare rău pentru tot ceea ce ți se întâmplă și mi-aș dori cumva să te ajut, dar schimbarea nu poate veni de la mine, ci doar de la tine, știi? Ai și tu niște visuri? Dacă da, luptă pentru ele și nu te da bătut, fă ceea ce îți place. Dacă ai prieteni presupun că totul e mai ușor, mi îmi era mi bine pe vremea când aveam prieteni.
Fii tare și ține-te pe poziții, dacă ești ca și mine adolescent, trebuie să fii tare, să continui să trăiești, chiar dacă e greu. O viață ai, luptă pentru ea.
Degeaba am visuri, nu pot să le realizez.
Răspunde
Și eu cred același lucru, crede-mă că am peste 20 de visuri, dar nici măcar unul nu e aproape de a deveni realitate. Am o viață... consider că nu are sens, dar cu toate astea încerc să o trăiesc așa cum e în speranța că ceva bun se va întâmpla cândva. Asta nu înseamnă că nu am momente de deznădejde. Sunt unele momente când îmi vine să strâng perna între dinți, doar ca să mă opresc din plâns. Alte momente când îmi urlă subconștientul să mă sinucid și uneori chiar îmi doresc să o fac.
Dar mă opresc de la gândirea asta pesimistă când îmi aduc aminte câte visuri am și pe câte le-am realizat. Nu am realizat nici măcar un vis, iar pentru asta îmi doresc să lupt până la epuizare ca să reușesc. Nici măcar la epuizare nu îmi doresc să mă opresc, voi continua. Dacă nu pot zbura, voi sări. Dacă nu voi putea sări, voi alerga. Dacă nu voi putea alerga, voi merge, iar dacă nu voi putea nici să merg, atunci mă voi târî în neștire ca o râmă a nimănui, oricât de lung ar fi drumul, chiar dacă va fi pavat cu pietre ascuțite sau cu cioburi cristaline. Dacă există măcar o mică șansă să găsesc ceea ce caut la capătul drumul, atunci voi risca totul pentru acea fărâmă de speranță pentru că știu că fără acea fărâmă numai există nimic al meu, nimic care să îmi aline durerea și setea oarbă de liniște.
Așa că dacă îți dorești ceva cu adevărat trebuie să lupți pentru acel ceva chiar dacă ai rămas fără arme, chiar dacă ai mânile goale și acestea sângerează cu amintiri, regrete, trecut, vorbe. Atâta timp cât mai există un fragment de putere în tine, poti face orice. Eu cred că mai e niște putere în tine, altfel nu ai fi îndrăznit niciodată să visezi. Folosește-te de acel fragment al tău de putere și dublifică-l cu timpul, apoi fă-l din ce în ce mare.
Nu te gândi la ce va crede oamenii despre tine în legătură cu visul tău și nici să nu lași un hater să te ajungă. Dacă cineva îți zice că ești bun de nimic, în loc să fii trist pentru replica acelui cineva, mai bine arată-i că se înșeală și că meriți mai mult decât el. Nimic nu dezarmează mai tare un dușman decât simplul fapt că tu ești bine și că faci în continuare ceea ce îți place în ciuda descurajărilor lui.
Crezi că eu pot să îmi realizez visurile mele? Îți răspund tot eu: NU! Și totuși, nu mă opresc din visat și chiar încerc să cred sunt demnă de a visa și că voi reuși cândva să fac ceea ce îmi doresc. Și nu e deloc ușor să crezi în continuare în visurile tale, atunci când toată lumea îți dovedește că nu valorezi nimic. Nu e ușor atunci când perspectiva despre viață se schimbă și devine cu fiecare zi ce trece mai urâtă. Nu e ușor atunci când partea întunecată din sufletul tău, care deși face parte din tine susține că îți e mai bine jos, te împinge și mai jos decât erai înainte. Tu ce faci în momentul ăla? Rămâi acolo unde ești? NU, te ridici, oricât de grea ar fi urcarea deoarece asta este singura opțiune bună pe care o ai. Eu sincer cred că urcarea este mult mai dificilă decât căderea. E greu să îți dorești să mai urci sus odată ce ai cunoscut abisul de jos care te-a descurajat. E greu să mai ajungi la fericire după ce ai îmbrățișat tristețea și ai făcut-o parte din tine. Toate astea sunt extrem de greu de realizat și oricine ți-ar spune că e ușor, că trebuie doar să zâmbești sau nu știu, nu doar că te minte pe tine, dar inconștient se minte și pe el însăși pentru că nu e așa deloc. Fiecare om a cunoscut durerea la un moment dat și știe că din ea nu se iese ușor. E nevoie de mult mai mult, de o grămadă de lucruri pe care nu le poți obține ușor. Este greu, dar nu imposibil. Asta încerc și eu să mă conving singură chiar dacă e greu să o fac și sunt sigură că și pentru tine este greu să te convingi. Știu că e adevărat, doar că sunt unele momente când inima mea le respinge și spune "Nu, nu voi reuși, sunt bună de nimic, mai bine nu mă nășteam. " Asta dovedește că noi, oamenii, uneori suntem cei care ne complicăm viața. Simplul fapt că suntem conduși de pesimism și sclavii nepăsării la vise. Nu spune "Ah, nu voi putea niciodată să fac asta, chiar dacă mă doare să recunosc. " Încearcă să dai tot ce este mai bun din tine ca să reușești, indiferent de ce îți spun oamenii din jurul tău și indiferent de ce îți spui tu cel cuprins de durere. Noi suntem cei mai mari dușmani ai noștri, deoarece refuzăm să mai credem că sutem și noi oameni și că merităm să trăim.
Sunt sigură că poți reuși. Nu îți garantez asta 100%, dar șanse sunt. Chiar și atunci când sunt minime, trebuie să crezi în visurile tale și mai ales în tine. Dacă alegi să nu crezi în ele atunci ai din start garanția că nu vei reuși, însă dacă crezi și lupți pentru ele există o posibilitate să reușești. Alege posibilitatea, oricât de mică și neînsemnată ar părea ea că este, nu este așa. Nu alege direct garanția că nu vei reuși. Și eu sunt tentată de cele mai multe ori să aleg calea ușoară, să nu fac nimic cu viața mea, să-mi cred visurile inutile pentru realitatea asta crudă în care trăim. Au fost momente când am făcut asta, iar acum regret enorm de mult trecutul pentru că știu că puteam face mai mult cu ambiție acolo unde se putea. Am crezut că e inutil și mi-am bătut joc de un vis pe care mi-l doream cândva, dar acum numai vreau să fac asta și îți tare recomand să nu îmi repeți greșeala.
Hmm, am făcut asta lăsându mă de fotbal, acum regret. Oricum nu am șanse și altceva nu mi place.
De ce nu te reapuci din nou? În cazul visului meu, numai am posibilitatea să îl realizez, dar în cazul tău, de ce nu te-ai putea reapuca din nou de fotbal? Dacă te reapuci, sunt șanse să îți realizezi visul cândva, dar sunt șanse și să pierzi. Însă dacă nu te imobilizezi și nu te apuci din nou, deja ai pierdut. Atâta timp cât îți face plăcere să faci ceva nu trebuie să te lași niciodată bătut, indiferent de cauze.
Am 16 ani si e cam greu.
Poate e cam dificil, dar imposibil nu este. Ce te oprește să încerci din nou? E visul tău, tu ai spus că altceva nu îți place. Gândește-te cât de mult o să regreți în timp când îți vei aminti că ai avut posibilitatea să te reapuci de fotbal și nu ai făcut-o. Vârsta nu este un criteriu care să se pună înaintea visului tău, de fapt, atâta timp cât lupți și ai ambiție, nimic nu te poate opri. Nu există limite între om și visul lui. E greu de ajuns sus, asta trebuie să recunosc, însă mai dureroasă este indiferența.
Și eu am căzut de multe ori, de fiecare dată când o făceam durea din ce în ce mai tare să mă ridic și parcă îmi doream să rămas jos, îmi era mai bine jos decât sus, într-o lume a provocărilor, iar urcatul lăsa cicatrici. Poate că și acum pare că îmi e mai bine jos, dar totuși, aș da orice pentru visele mele. Ți-aș recomanda să faci și tu la fel cu visul tău.
Nu vreau maxim în liga a 3 a, voiam de Performanță înaltă.
Cei drept, nu știu mai nimic în materie de fotbal, viața mea este destul de sedentară, ies din casă doar ca să merg la liceu, în rest, stau doar în casă, dar... ce te oprește să îți atingi visul? De ce nu ai putea ajunge la performanța înaltă despre care tu vorbești, dacă ai 16 ani? Dacă spui că te-ai lăsat de fotbal, mă faci să deduc logic că ai fost cândva la fotbal, deci, nu ai lipsă de "experiență". Atâta timp cât pe tine te pasionează fotbalul, nu văd de ce ești atât de pesimist. Cu gândirea asta, nu vei ajunge niciodată să reușești, asta e sigur. Părerea mea, este că orice om, indiferent vârstă, bani, personalitate, etnie și așa mai departe, poate ajunge la performanță dacă face ceea ce îi place și e ambițios și mai ales dacă nu lasă pe nimeni să îi spună că nu poate. Cei drept, trebuie muncit din greu, dar atâta timp cât fotbalul te pasionează nu văd de ce nu ai lupta pentru visul tău.
Pentru că mi e foarte greu, mama e bolnavă, tata nu mai e, surori nepăsătoare. Mi am propus să merg în iulie la selecții oricum.
Mă bucur pentru tine că ți-ai propus să mergi la selecții, chiar pot spune că îți țin oarecum pumnii, deși, cred că vei fi ales și fără pumnii mei.
Îmi pare rău că tatăl tău numai este lângă tine și că mama ta se află într-o situație dificilă cu sănătatea ei. Știu că cuvintele mele nu au nicio valoare în asemnea moment în care tu te afli și știu că îți spun cele mai grele cuvinte posibile pentru o persoană tristă, dar luptă. Luptă pentru tine și pentru ceea ce îți dorești, pentru persoanele dragi ție, pentru viața ta. Chiar dacă e greu, chiar dacă aduni în urma ta cioburi de sticlă din amintirile tale, nu te lăsa niciodată bătut. Fiecare om merită să fie fericut și sunt sigură că și tu meriți feecirea. Vei fi cândva, sper. Să ai răbdare e enorm de greu, știu, și eu încerc mă încurajez singură, dar e altceva când îți spui ție să lupți, e diferit. E ca și cum numai are niciun farmec, pentru o spui îngropat în singurătate și cuvintele numai au valoare în ecoul din tine.
Nici eu nu am o familie perfectă, dar îmi iubesc tare mult familia și aș da orice să o țin lângă mine, în ciuda întunericul care mă împinge să o urăsc.
Ești o persoană super bună, iti multumesc enorm pentru tot. Probabil ești mai mare decât mine.
De fapt, sunt mai mică decât tine cu un an. Am 15 ani.
Apreciez cuvintele tale, nu mi se spune prea des că sunt o persoană bună... Nu ai de ce să îmi mulțumești. M-am străduit și eu și am făcut tot ce am putut, sunt conștientă că mai mult de câteva cuvinte nu-ți pot oferi, dar sper să te-am ajutat cât de cât.
Din ce oraș ești? Crede mă că eu ofer cuvinte bune, uneori și persoanelor care nu merită, dar tu meriți tot ce i mai bun.
Nu vorbi așa, doar cuvintele sunt de mine, în rest, sunt o persoană total inutilă fiecărui om, nimeni nu are nevoie de mine și nu merit nimic bun.
Eu sunt din Târgoviște.
Nu mai spune asta, eu unu cred în tine și cred că poți realiza ceea ce ți dorești cu mai multă încredere în tine. Oho, eu stau in Pitești.
Numai am de mult încredere în mine. Știu, e destul de bizar că îmi doresc să ajut oamenii și le dau sfaturi despre viață, când sufletul meu e deja căzut, dar ăsta este adevărul. Nu pot să fac pace cu mine, mă urăsc și de la un timp am încetat să mai încerc să mă iubesc. Am acceptat ideea că nu mă pot accepta.
Totuși e bine că ești o fată sensibilă, cândva vei gasi pe cineva pentru tine și vei scapa de depresie, asta ți doresc. Crede mă și eu dau sfaturi sau încerc să par fericit deși de 2 ani nu mai sunt.
E frumos să fii o persoană sensibilă, dar în același timp e și dureros. Totuși, nu îmi doresc să mă schimb niciodată, nu vreau să devin empatică. Într-o lume în care ai impresia că nu mai ai nimic bun, sensibilitatea dovedește că nu ești chiar fără nimic. Poate că va veni cândva momentul, când oamenii vor învață să devină mai buni, să pună accentul și pe sentimente, nu doar pe reputație și lucruri de genul, asta îmi doresc să cred, deși, pare puțin cam imposibil, într-o lume egoistă.
Și eu îți doresc să găsești influențe pozitive pentru tine, care să te facă să te simți în largul tău. Părerea mea e că meriți să fii fericit și cândva vei reuși să fii.
De asemenea, m-aș bucura să nu renunți orice ar fi la lucrurile care îți plac și care îți fac bine. De exemplu la fotbal. Sigur ai o poveste de viață care merită ascultată și un suflet care merită apreciat de persoanele care pot face asta. Să nu te descurajezi, ești un om grozav.
Multumesc de asemenea. Tu ce pasiuni ai? Dacă aș ajunge fotbalist aș avea o poveste super grea de viață, care sigur ar da exemple multe. Știi cum e să ajungi să urăști ceea ce ti place din cauza colegilor sau oamenilor din jur în cazul altora. Eu nu mergeam la antrenamente a fost super trist și greu am reușit să trec peste perioada aceea.
Ador să scriu proză/poeme sau să cânt, dar sunt pasionată și de desen, cu toate că nu mă pricep prea bine la desen. Știu, sunt niște lucruri relativ plictisitoare pentru majoritatea oamenilor, dar pe mine mă ajută mult atunci când mi-e greu. Îmi plac activitățile care necesită lucru individual, deoarece nu mă pricep să vorbesc cu oamenii, mă simt incomod și inutilă dacă nu sunt singură.
Sunt sigură că povestea ta de viață ar motiva multe persoane și ar ajuta mulți oameni care trec prin greutăți să privească lumea mai pozitiv.
Îmi pare rău că oamenii din jurul tău nu au avut o influență bună pentru tine, adevărul e că nici pentru mine nu au avut, din contră, m-au împins foarte mult în jos.
E greu să îți dorești să ajuți oamenii, atunci când aceștia vor doar să găsească momentul oportun ca să te înjunghie pe la spate.
Meriți mult mai mult, uneori și eu mai scriu. Nu inteleg de ce nu te ai acomodat în societate. Dacă aș sta în Târgoviște crede mă ai avea un prieten sigur, bine și aici suntem, dar gen să ne vedem.
E greu să crezi că meriți ceva pe lumea asta, atunci când oamenii susțin contrariul și sunt de părere că nu meriți nimic.
Nu m-am acomodat în societate din cauză că sunt o persoană prea slabă moral, care nu are curaj să își facă glasul cunosc, decât din umbră. Sunt plictisitoare, introvertită, singuratică, oamenii vor în jurul lor persoane solide, care știu să își facă părerile cunoscute. E normal ca societatea să nu mă vrea, când eu îmi găsesc alinarea doar în paginile unei cărți.
Apreciez cuvintele tale, trebuie să recunosc că o părticică mică și izolată din mine se bucură, oarecum. Dar, nu pot înțelege motivul pentru care spui că suntem prieteni. Eu sunt o persoană plictisitoare, enorm de plictisitoare, de ce ai vrea să îți pierzi timpul cu o persoană atât de inutilă cum sunt eu?
Nu ești inutilă, aș vorbi oricând cu o persoană ca tine.
Mulțumesc pentru cuvinte, sincer, mă uimește puțin să aflu că există persoane cărora nu le par inutilă.
Îmi pari o persoană super de treabă și la fel și eu, aș putea vorbi oricând cu o persoană în genul tău.
Nu e nevoie să mi mulțumești, important e să te simți bine.
E cam mult spus să mă simt bine, având în vedere că viața mea e un carusel de emoții, majoritatea negative, cu un trecut destul de mistuitor din punctul meu de vedere și cu prezentul cam fără culoare, dar trebuie să recunosc că mă simt oarecum eliberată de cuvintele amabile a unei persoane, în cazul de față, cuvintele tale.
Nu spune asta, ar fi ultimul lucru despre mine pe care l-aș putea crede vreodată, totuși, apreciez cuvintele. Și tu ești o persoană minunată.
Dacă vrei să vorbim mai multe, îmi poți da Instagram ul în privat.
Crede-ma si eu trec prin acelasi lucru cateodata stau si plang dar ma gandes ca cei care ma tot badjocoresc is aia mai prosti si intr-o zi o sa ajung sa rad de ei ca eu o sa ajung cineva in viata iar ei nu pana atunci intorc celalalt obraz daca stii la ce ma refer
Frate, asculta-ma pe mine. Ia o tigare, o sticla de ceva bun si baga Nimeni Altu' daca te regasesti. Ba, capu' sus ca doar o viata de **** avem, nici 1% nu putem realiza din ce ne am dorit, iar daca reusim sa realizam ceva, putin probabil, vom avea mult de tras pe urma acesteia. Fi baiat, trebuie sa ai respect, demnitate si principii cu cine crezi, iar cu cei de joasa speta, total invers. Inca ceva, n-are rost sa-ti iei viata, au de ce sa se bucure dupa.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
