E reassuring să vezi că mai există și oameni care nu se tem să simtă. Oameni care nu au fost erodați și înfrânți, care înțeleg că pentru a face viața să merite trăită, trebuie să îți expui sufletul ca pe o rana vie. Cu tot ce înseamnă asta.
Nu am ce sfat să îți dau, știi și tu probabil că după atâta timp nu mai are rost să speri că povestea asta se va termina ca în cărți sau în filme, realitatea ne lovește fără să țină seama de nimic.
M-a înduioșat povestea ta, m-ai făcut să mă gândesc la vremuri mai fericite și îți doresc sincer să găsești puterea de a merge mai departe și de a privi înainte.
Multumesc din suflet. Apreciez empatia. Toate sentimentele sunt reciproce
Imi pare rau ca iti zic asta dar trebuie sa o auzi de la cineva: move on with your life si maturizeaza-te. Inteleg ca sentimentele tale sunt adevarate pentru tine, dar cat de mult poti iubi un barbat pe care nu l-ai cunoscut niciodata face to face si cu care n-ai mai vorbit de x ani? Si cum de nu v-ati vazut cat timp erati impreuna? Totusi Hunedoara si Arges nu sunt Australia si Romania. De unde stii ca l-ai cunoscut cu adevarat? Poate ca el din ziua in care nu ti-a mai raspuns s-a luat cu alta, sau e deja casatorit. Nu are sens sa-l cauti.
Daca venea un fost iubit (cu care nu m-am vazut niciodata) in Bucuresti sa ma vada (dupa 4 ani) cred ca m-as simti creeped out si stalkarita.
In perioada aceea era plecat la facultate in Danemarca. A venit in Romania in vara lui 2018 si din toamna lui 2018 nu am mai vorbit.
Iti inteleg punctul de vedere oricum si iti multumesc pentru timpul acordat citirii povestii mele
O poveste asemanatoare m-a lovit si pe mine mai demult, dupa ani mi-am dat seama ca totul in viata se intampla cu un rost, ca indiferent ce ne dorim tot soarta e cea care are ultimul cuvant. Nu-l mai cauta, vor trece multi ani pana cand il vei uita, vei tresari la orice asemanare cu el dar, daca stai departe de el si privirea lui, cu timpul vei incepe sa te linistesti si, foarte probabil, sa regreti timpul pierdut.