anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Bună, TPU!
Sper ca toata lumea e bine, sanatoasa.
Am o problema sentimentala, ca sa ii zic asa. O problema pe care am ignorat-o mult timp, ceea ce inseamna ca am mult de povestit(warning!)happy
In 2017 m-am indragostit de un baiat mai mare decat mine cu 2 ani, eu aveam 16 ani pe atunci. El ma iubea-sa ii spunem Jeoffrey, ca eu asa il alintam-, Jeoffrey ma iubea, eu il iubeam, toate bune si frumoase.
Dupa vreun an, prin 2018 cand facusem deja 18 ani el s-a decis sa nu mai vorbeasca deloc cu mine. M-a blocat peste tot, mi-a sters numarul din telefon. Fara absolut niciun motiv, sau explicatie.
Am fost distrusa, in mare pentru ca il iubeam enorm si pentru ca a aparut in viata mea intr-o perioada cand aveam nevoie de multa iubire si afectiune.
Au urmat 2 ani in care nu am reusit sa las in urma faptul ca m-a lasat cu un gol in suflet. Am incercat sa uit de el, sa uit ca m-a ranit, sa uit ca am suferit din cauza lui. In sinea mea stiam ca daca s-ar fi intors vreodata in viata mea, l-as fi acceptat si i-as fi iertat toate greselile.
Am cunoscut pe cineva in 2019, cineva care nu era Jeoffrey si relatia cu el a fost haotica din cauza asta. Toate nemultumirile mele se datorau faptului ca nimic din ce facea el nu era la fel cu ce facea Jeoffrey. Nu vedeam umorul lui stupid, inteligenta emotionala, imaturitatea, zambetul si gropitele timide. Il cautam pe Jeoffrey in fiecare lucru.
Baiatul pe care l-am cunoscut, A (asa ii voi spune) s-a indragostit rapid de mine, cu o iubire sincera si dezinteresata pe care nu credeam ca o poate simti vreodata un om in raport cu mine. L-am indragit si eu, m-am indragostit de el precauta, speriata si mereu cu sentimentul ca Jeoffrey se va intoarce la mine si imi va spune cat regreta ca m-a ranit si ca m-a lasat fara nicio explicatie.
La horoscop zilele acestea am auzit ca voi fi cautata de cineva din trecut. Gandul acesta mi-a oferit putere, am simtit adrenalina la nivel maxim. Simteam ca voi vorbi cu Jeoffrey. Asa ca mi-am facut curaj, am luat o cartela de telefon noua pe care am primit-o cadou pe strada recent, am facut un cont de whatsapp pe numarul nou si i-am scris.
Ii stiam numarul deja, oricat am incercat sa il uit. Daca as ramane vreodata fara telefon si ar trebui sa sun pe cineva, doar numarul lui Jeoffrey il stiu.
Dupa cateva mesaje mi-a raspuns. Plangeam fara sa simt, am realizat asta abia a doua zi cand m-am trezit cu ochii umflati si cu perna uda.
Mi-a explicat ca m-a iubit, ca era gelos si orgolios si ca ii pare rau ca m-a ranit. A suferit si el, desi nu m-a cautat niciodata sa vada cum ma simt. Mi-a spus ca regreta ce mi-a facut si ca imi doreste tot binele.
Nu i-am raspuns. In momentul in care am realizat ca vorbesc cu el am facut atac de panica. S-au intors asupra mea toate emotiile de dupa despartire, toata furia, ura, teama, singuratatea. Am crezut mereu ca el e sufletul meu pereche, ca vom imbatrani, ca vom face copii. Pana sa il cunosc nu ma imaginam ca fiind mama, el m-a facut sa vreau copii. M-a invatat sa iubesc, sa fiu iubita, poate toxic, dar pentru mine iubirea e cea mai importanta.
Au trecut anii, se vor face 4 ani de cand eu si Jeoffrey nu am mai comunicat deloc si eu inca sper ca se va intoarce la mine.
Jeoffrey sta in Hunedoara, eu in Arges. Nu ne leaga nimic. Nu ne vom intalni pe strada, la magazin, desi eu il vad in toti barbatii de pe strada.
Sunt foarte trista de cand am vorbit cu el. Simt ca am facut o greseala uriasa scriindu-i. Mi-as dori sa vorbim din nou. Ma doare sa ma gandesc ca ar putea fi cu altcineva, ma doare ca nu stiu ce face, cum se simte.
E gresit sa nu treci peste o despartire dupa 4 ani, e imatur si lipsit de sens.
Mi-as dori doar sa il vad o data si dupa sa incheiem orice legatura, sa uitam totul. Doar sa ik vad si sa ii analizez reactiile.
Exista oare suflete pereche? Sau traiesc in iluzia iubirii ideala, cand de fapt el nu m-a iubit cum l-am iubit eu?
Are sens sa il mai caut? Sa isi fi gasit pe cineva?
Multumesc daca ati citit pana aici, apreciez orice raspuns. Va cer scuze pentru diferitele erori gramaticale, plang in timp ce scriu si nu ma pot concentra prea bine.
Daca as fi avut prieteni as fi apelat la cineva din imediata apropiere, dar cum sunt lup singuratic, apelez la oamenii care au trecut prin lucruri asemanatoare, sau la cei care stiu sa trateze totul obiectiv, sau romantic. happy

5 răspunsuri:
| VoidEternal a răspuns:

E reassuring să vezi că mai există și oameni care nu se tem să simtă. Oameni care nu au fost erodați și înfrânți, care înțeleg că pentru a face viața să merite trăită, trebuie să îți expui sufletul ca pe o rana vie. Cu tot ce înseamnă asta.

Nu am ce sfat să îți dau, știi și tu probabil că după atâta timp nu mai are rost să speri că povestea asta se va termina ca în cărți sau în filme, realitatea ne lovește fără să țină seama de nimic.

M-a înduioșat povestea ta, m-ai făcut să mă gândesc la vremuri mai fericite și îți doresc sincer să găsești puterea de a merge mai departe și de a privi înainte.

| anonim_4396 explică (pentru VoidEternal):

Multumesc din suflet. Apreciez empatia. Toate sentimentele sunt reciproce big grin

| haileewatson a răspuns:

Imi pare rau ca iti zic asta dar trebuie sa o auzi de la cineva: move on with your life si maturizeaza-te. Inteleg ca sentimentele tale sunt adevarate pentru tine, dar cat de mult poti iubi un barbat pe care nu l-ai cunoscut niciodata face to face si cu care n-ai mai vorbit de x ani? Si cum de nu v-ati vazut cat timp erati impreuna? Totusi Hunedoara si Arges nu sunt Australia si Romania. De unde stii ca l-ai cunoscut cu adevarat? Poate ca el din ziua in care nu ti-a mai raspuns s-a luat cu alta, sau e deja casatorit. Nu are sens sa-l cauti.

Daca venea un fost iubit (cu care nu m-am vazut niciodata) in Bucuresti sa ma vada (dupa 4 ani) cred ca m-as simti creeped out si stalkarita. laughing

| anonim_4396 explică (pentru haileewatson):

In perioada aceea era plecat la facultate in Danemarca. A venit in Romania in vara lui 2018 si din toamna lui 2018 nu am mai vorbit.
Iti inteleg punctul de vedere oricum si iti multumesc pentru timpul acordat citirii povestii mele happy

| gogugogugogu a răspuns:

O poveste asemanatoare m-a lovit si pe mine mai demult, dupa ani mi-am dat seama ca totul in viata se intampla cu un rost, ca indiferent ce ne dorim tot soarta e cea care are ultimul cuvant. Nu-l mai cauta, vor trece multi ani pana cand il vei uita, vei tresari la orice asemanare cu el dar, daca stai departe de el si privirea lui, cu timpul vei incepe sa te linistesti si, foarte probabil, sa regreti timpul pierdut.