Buna TPU! Sper ca tu ai o dispozitie mai buna decat a mea, cu cateva zile in urma am scris doua teste la limba si literatura romana.Ieri am primit rezultatele, la cel formativ am luat 7, iar la cel sumativ 10, la unele materii am 10 pe linie, iar la restul 9 si ceva, faza e ca la romana am 8.5 cum as putea sa imi ridic dispozitia? Anul trecut am avut 9 si ceva la romana, anul asta in primul se semestru am avut 8.75 deja de un an am sentimentul ca am o capacitate slaba si ca nu voi reusi nimic in viitor,temele nu mi le pot face din cand in cand, iar romana ma distruge. Inainte romana nu era o povara pentru mine, anul trecut si anul asta ma sufoca, ma simt fara ambitia pe care o aveam cu mult timp in urma, carti nu citesc sa fiu sincera...Nu imi fac temele cateodata, deoarece lipseste motivatia, incep sa imi pierd timpul cu jocurile, am dorinta de a avea note bune,deoarece doresc sa fiu stomatolog, insa, cu efortul pe care il depun, nu am vreo sansa sa ajung ceea ce imi doresc.La romana, e chiar greu sa ai 9 pe semestru, de ce? Ei bine profesoara ne pune note doar la teste.Incerc ca invat la romana, pentru a ridica nivelul pe care il detin,insa,fara rost, nu tin minte bine definitiile si deja simt ca sunt om fara caracter, capacitati si ambitie.Ma poti ajuta? Daca ai trecut in asa momente ca si mine,te rog ajuta-ma, am nevoie de un ajutor psihologic ridicat, vreau sa revin la ceea ce eram...

Esti o fata cu adevarat destepta ai note foarte bune si mari de ce te crezi fara caracter? Faci o mare greseala sa stii mare de tot nu are treaba notele tale cu caracterul tau nu te mai gandi niciodata asa mai ales ca tu ai note foarte mari tu inveti enorm de mult pentru notele alea nu are nimic ca uneori te mai joci si jocuri si nu-ti faci temele nu esti robot esti om si sa stii ca esti o fata destepata cu adevarat

Ideea e că pentru ați regăsi motivația este nevoie de o bază, de un stâlp. Așa că voi intra puțin în filosofie, dacă nu te superi:
Filosoful german Friedrich Nietzsche (1844-1900) a studiat pe larg pierderea motivației și nihilismul. El a împărțit nihilismul în două categorii: activ și pasiv.
-Nihilismul activ este tipul de nihilism este cel pe care Nietzsche îl lăuda și aclama. El presupunea abandonarea vechilor valori pentru a găsi unele noi, mai bune. Cum facem asta, revenim imediat.
-Nihilismul pasiv este, pentru Nietzsche, cel mai mare pericol pentru umanitate. Este atunci când zici: "Viața nu are sens." "Nu e nimic pentru care merită să lupți" etc. Nietzsche a accentuat constat ideea că trebuie să ne bucurăm de viață, să o trăim cât mai bine. Poate aici pare că tipul era un om din genul celor care fac "picturi motivaționale" pe YT și iau banul, ducând-o bine în continuare. Doar că cu Nietzsche nu era deloc așa: tatăl lui murise când el avea 5 ani, iar fratele său, Joseph (1848-1850), a murit anul următor. Friedrich se confrunta cu probleme medicale încă din copilărie. Avea stări de vomă, migrene și lipsă de apetit. Când avea 10 ani a petrecut mare parte din timp bolnav la pat. Și din această perspectivă, Nietzsche spunea să te bucuri te viață. Deja sună diferit, nu?
Astfel, ajungem la ideea de "eterna reîntoarcere", una din cele mai interesante probleme din filosofia nietzscheeană. Pentru moralitate, Nietzsche nu propune un resort exterior (un dumnezeu, de ex), ci unul interior. El te întreabă: "Ce-ai face dacă, într-o zi sau noapte, în cea mai singură singurătatea a ta, un demon ar veni la tine și ți-ar zice:
-Viața asta, așa cum o trăiești și așa cum o vei mai trăi de acum încolo, va trebui s-o mai trăiești încă o dată, și încă o dată și încă odată și tot așa pentu eternitate. Fiecare bucurie, fiecare tristesțe, fiecare gând, fiecare emoție, toate se vor repete fără cea mai mică schimbare." ("Știința veselă", 1882)
Astfel, nu trebuie să zici: "Nu mint pentru că așa a zis cineva" ci să te întrebi: "Mi-aș dori să mint la infinit?". Trebuie ca tu să îți găsești un scop în viață, ceva ce poți face în fiecare zi. Eu nu îți pot da ție un scop în viață, nici nu te cunosc. Tu trebuie să găsești unul, iar pentru asta e nevoie să te pregătești. Va fi o călătorie mentală, iar tu trebuie să fii pregătită pentru asta. Nietzsche consideră religiile ca fiind un pericol deoarece te îndepărtează de la frumusețea ACESTEI vieți, pentru o alta. Doar că Nietzsche spune că noi de viața asta trebuie să ne bucurăm. "Fiecare zi în care n-ai dansat este o zi pierdută." ("Așa grăit-a Zarathustra", 1885) El nu zice neapărat că religiile și superstițiile sunt periculoase pentru că nu sunt adevărate (el credea că adevărurile există doar în cuvinte, el nu are o valoare universală, adevărul fiind "o iluzie despre care am uitat că e o iluzie"), ci pentru că te abat de la viața asta. De asta la Nietzsche o minciună care te face să apreciezi mai mult viața este o minciună bună.

Revenind la ora de română (pentru că ne-am cam îndepărtat de la subiect), încearcă să citești cât mai multe cărți. Treci prin câțiva autori și curente până dai de ceva ce îți place. Degeaba îți recomand eu ceva, că poate nu îți place. Gramatica se învață ținând minte teoria, plus excepțiile. Mie gramatica limbii române mi se pare ușoară, căci e limba mea maternă. Dacă nu-ți place, ghinion! Stai cu cartea în mână și fă conexiuni logice. Deja m-am lungit cam mult, dar sper că ai înțeles.
Numai bine!