Bună! Am trecut şi au prin asta şi ştiu cum e(nu râdeau toți, doar unii.) Din exterior e uşor, cine nu trece prin aşa ceva, nu înțelege. Trebuie doar să nu-ți pese. Nu e uşor, dar e bine să te arăți indiferentă, chiar dacă suferi. Colegii tăi profită și de asta. Probabil ți s-a spus că e și vina ta că esti asa, da, esti vinovata fiindcă îti lasă prea mult, că iți lipseste încrederea în tine, nu eşti sigură pe alegerile făcute şi aştepți confirmarea celorlalți. (Aşa sunt şi eu). Ce le place lor, nu trebuie să-ți placă şi ție. Şi invers. Îmbracă-te cum vrei, tunde-te cum vrei(respectând codul scolii și al societatii). Nu trebuie să zâmbeşti când eşti tristă (se vede că e fals, forțat).În schimb adoptă o atitudine pozitivă, fii sociabilă. Și crede-mă nu sunt cele mai importante persoane din viața ta, peste 4 ani vă despărțiți. Te pup