Bună TPU.
Vin cu o problemă mai veche și mi-ar face bine să primesc câteva sfaturi.
De câțiva ani mă confrunt cu stări teribile de tristețe, plâng mereu, mă simt vinovată pentru orice lucru. Trebuie să recunosc că aceste lucruri au început o dată cu jignirile pe care le-am primit în școală pentru că aveam un semn din naștere pe față, ulterior m-am operat și l-am scos, însă asta nu m-a făcut să mă simt mai bine, din contra am început să am tot mai multe insecurități legate de corpul meu, de comportamentul meu, de cine sunt. În timp s-au agravat mai mult, nu pot privi pe nimeni în ochi deoarece gândesc mereu "oare ce părere are despre mine" "sunt urâtă, o să observe dacă il privesc și eu", apoi am început să ies tot mai rar, mi-am îndepărtat prietenii, m-am închis între 4 pereți, doar eu și gândurile mele. Orice activitate normală începea să mă pună în dificultate, îmi dădea emoții, palpitații, îmi tremurau mâinile, vocea, transpiram mult (ex: mersul la magazin, vorbitul în fața cuiva), ceea ce mi-a afectat complet viața. Acum mă aflu într-o perioadă la fel de rea, mă deranjează totul la mine, orice activitate simplă mă face să mă simt rău, trebuie să recunosc că am fost asaltata si de "gânduri negre" pe care le stăpânesc deoarece mă gândesc în permanență la familia mea.
Credeți că ar trebui sa merg la psiholog? Ceva sfaturi?

Te-ai gandit că poate a fost o simplă greșeală din neatenție? Am învățat bine la toate materiile, am luat bacul anul acesta si am intrat la facultate.
Nu sunt razgâiată, faptul că nu mă pot accepta așa cum sunt nu e un moft, lucrez la asta în fiecare zi. În plus, notele mari nu schimbă atitudinea colegilor, ba chiar e fix contrariul, devii "tocilar", ești tot mai exclus, marginalizat, privit cu dispreț, spun asta din proprie experiență.
Oricum mulțumesc pentru sfaturi.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Incorect!
Sunt adult si anii de experinta personala si apoi anii din scoala ai copiilor mei au odvedit ca copii care invata foarte bine sunt intotdaeuna pribiti admirativ atat de profesori cat si de colegi, fiind inconjurati de alti copii, care vor sa fie ca ei, devenind cautati si apreciati,

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu este incorect. Eu nu am menționat că nu sunt priviți cu admirație de catre profesori, ci strict de către elevi, anul acesta am terminat și eu, probabil această admosferă mai există doar în clasele mici, în liceu vă garantez că nimeni nu privește cu admirație pe nimeni pentru niște note mari, exceptând cadrele didactice. Vă dau exemplu câteva situații pe care le-am trăit chiar eu : se anunțase un test la matematică pentru care aproximativ jumătate din elevii din clasă nu învățaseră deoarece eram pe profil uman iar orele de matematică erau puține și nimeni nu le dădea importanță, mai ales în ultimul an când se învăța strict pentru materiile de bac, nota pe care am luat-o în acest test, nu a adus admirația nimănui, ba din contra a adus înjurăturile clasei și asta se întâmpla de cele mai multe ori. O altă situație pe care am întâmpinat-o a fost când profesorul de istorie ne-a împărțit în grupe pentru a întocmi un eseu, datorită înjurăturilor pe care le-am primit am lucrat singură totul, pentru că nimeni nu dorea ajutor, ci să fac eu totul.
Când eram căutată, nu eram pentru că elevii mă admirau, ci pentru că doreau să copieze temele în cele 10 minute de pauză, iar dacă nu le dădeam pentru că nimeni nu era interesat de cum se rezolvă, ci de temă în sine, mi se vorbea urât, de parcă eram datoare să ofer de-a gata orele mele de lucru acasă. Eram căutată la teste pentru a se putea copia de la mine. Din păcate eu nu am simțit admirație din partea colegilor și nici prietenie.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Daca atitudinea ta este rece si aroganta, atunci atrage dupa sine comportament respingator din partea colegilor.

Eu imi aduc aminte ca aveam casa plina de copii, cand ai mei copii erau la scoala, toti voiau sa le fie prieteni, toti voiau sa fie impreuna cu ei. de multe ori trebuia sa le sun parntii si sa ii asigur ca sunt bine, in siguranta la mine in casa si ii tineam aici pana veneau parintii sa-i ia. Am avut uneori surpriza sa imi vina juma de clasa... dar niciodata nu am inatlnit cazul tau, care nu spun ca nu-i posibil, dar este posibil doar daca tu esti rece, aroganta, ingamfata, pozand in "superioara", iar comportamnetul tau ii respinge pe toti.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Găsiți nod în papură. Nu am avut nicidecum o atitudine rece, îngâmfată, arogantă, "superioară".
Și chiar dacă as fi avut, nu dă dreptul nimanui să îmi vorbescă urât, ci le dă opțiunea de a mă evita.
Am și menționat că această admosferă este probabil în clasele mici, la liceu nu își dă nimeni interesul să vină la cineva acasă pentru studiu și să se împrietenească, doar în cazul în care există vreun proiect de grup obligatoriu, care de cele mai multe ori pică pe umerii celui mai silitor.
Și repet chiar dacă aș fi avut o atitudine rece, asta nu e un motiv pentru care elevii să îmi vorbescă urât, să mă înjure, ci pur și simplu să mă evite.
Prefer să închei discuția aici, iar atâta timp cât nu mă cunoașteți nu mai presupune ți lucruri despre comportamentul și aritudinea mea.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ma repet in caz de nu ai inteles pentru a mia oara: comportamentul tau este cel care ii determina pe ceilalti sa te trateze asa!
Ori esti teribil de incapatanata si nu vrei sa pricepi ce-ti tot spun, ori esti incapabila sa intelegi raspunsul mei si atunci ma vad nevoita sa te las in pace, fiindca acolo unde nu-i ...nici Dumnezeu nu cere!

Răspunde

Raportează

Evaluează