voi ati experimentat fenomenul bullying din partea profesorilor? Cum ati reactionat?
Pentru mine liceul este de-a dreptul terorizant. Sunt in ultimul an si simt ca nu mai pot, abia astept sa se termine.

Din partea profesorilor nu, dar niciodata nu am vazut un profesor sa se poarte urat cu un elev/student daca respectivul nu l-a deranjat in niciun fel. Nu prea se intampla asa ceva, sigur stii motivul pentru care se poarta asa cu tine, chiar daca e un motiv ridicol si el il exagereaza, totusi exista un motiv.

Ohoho, la noi bataia de joc a "profesorilor" la adresa noastra e la ordinea zilei. Probabil e o placere bolnava in a umili omul de langa tine. Indiferent de cat de bine sau prost inveti ti se rade in fata ca esti cat o vaca de grasa, ori ca o "scandura in dungi", daca vii de la tara esti iarasi marginalizat. Daca esti blonda vopsita sau natural, ti se pune eticheta de proasta pe frunte. As putea sa dau exemple cu carul, oricum ideea e ca nimeni nu se ridica la statutul lor, ca de, doar esti un amarat de elev! Crede-ma ca nimeni nu indrazneste sa le faca ori zica nimic ca ne e prea frica de ei. Cam astea sunt practicile la colegiile prestigioase domne, astea pline de fite, figuri si alte basini. Teroarea psihica e si printre profesori intre ei, nu doar profesor-elev. Multi nebuni ajunsi la Voila, profe si profi care s-au sinucis, etc.

Am vazut astfel de profesori la tv. Dar oricat de tare te-ar deranja un elev nu cred ca ai dreptul sa il jignesti oricat de mare profesor esti tu. Astfel de oameni sunt frustrati si nu au ce cauta un invatamant.

Exact asta ma gandesc si eu. Si din ce am observat, profesorii dedicati si pasionati de ceea ce fac nu se sparg in figuri ca toti pilosii astia.

Te plângi la diriginte.

Da, se intampla frecvent in Romania si nu numai aici acest fenomen. Aceasta actiune a unor profesori poate fi preluata si de unii elevi, mai pe romaneste, distrug stima de sine a cuiva. Problema poate avea repercursiuni chiar toata viata daca nu vei trece peste asa ceva. Sfaturi: discuta cu parintii intai si apoi mergi la un psiholog care este specializat in problemele copiilor. Fiica mea a avut asa ceva si abia dupa ce a tetminat liceul si acum este la facultate a mers la psiholog. Banuiam ca este ceva ce o macina psihologic dar nu mi-a spus pana ieri prin ce a trecut. Este traumatizant. Directorul scolii ori profesorii nu vor recunoaste in veci ca fac asa ceva. Nu mai zic de colegi de clasa daca sunt si ei implicati. Trebuie sa discuti cu familia urgent. Adultii pot gandi masuri eficiente de multe ori. Nu este o rusine sa mergem la psiholog. Daca se impun intrebari, mai putem discuta. Nu am auzit sa fie sanctionat vreun profesor din RO pentru. asa ceva. Principiile educatiei sunt gresite la noi.

Asa este, nimeni nu recunoaste, nimeni nu se implica in rezolvarea unor astfel de probleme pentru ca nu le considera probleme, de cele mai multe ori. Parintii nu ma inteleg, au o obsesie cu cloaca asta de liceu, ca altfel nu ii pot spune, din cauza lor am fost obligata sa urmez studiile aici, desi de nenumarate ori i-am rugat sa ma mute. Nu au vrut, le-am explicat cat ma chinui, cat de greu imi este sa ma duc intr-un mediu care imi provoaca anxietate. Simt ca innebunesc...am refuzat sa mai indur atata nedreptate, asa ca nu m-am mai dus la ore. Drept urmare, acum am preaviz de exmatriculare. De maine ar trebui sa ma prezint ca sa evit sa fiu data afara, insa nu am putere..nu am curajul necesar. Ma simt singura si fara scapare. Sunt in impas, pe de o parte disperata dupa "libertate" si independenta, pe de alta parte revoltata ca totul se intampla parca fara voia mea... as fi vrut sa scap odata, sa dau bacul pe care stiu ca pot sa-l iau cu note foarte mari, dar singurul meu gand acum este sa imi inghet anul..sa ma mut si din oras si la alta scoala. Am visuri..visuri mari si mi-e frica sa nu le pierd. Sa nu ma pierd, pentru ca nu am pe nimeni. Nu sunt apropiata de niciunul dintre parinti, mai mult bunicii m-au crescut. Fata dvs este tare norocoasa ca are o mama care sa o asculte!