Voi de ce credeți că oamenii nu citesc cărți? Eu am 16 ani și pot să zic că nu prea mi-e drag cititul. Oare e încăpățânare sau altceva? Voi o să ziceți că este vorba de lipsa cărții potrivite, dar nu cred că fix asta este problema. Eu am observat la mine că în loc să citesc aș vrea să-mi petrec timpul pe telefon, să mă uit la un film sau să fac altceva. Doamna noastră de română încearcă din răsputeri să ne convingă să citim, câteodată ne mai și obligă. Atunci când dânsa ne obligă parcă înnebunesc, mie nu-mi place să fiu obligat să fac un lucru. Mi-aș dori să-mi dezvolt o adevărată manie pentru citit, dar sunt dependent de telefon și nu știu ce să fac pentru a mai reduce din timpul petrecut pe telefon. Ce părere aveți?

Salut!
Principala problema la tine e telefonul se pare. Cam ești dependent de el...
Nu pare a fi vorba de încăpățânare...
Îți propun o chestie, ce ai spune sa te,, dezlipești,, de telefon pentru o zi. Ieși din casa plimbate, fa diverse activități, ieși cu prietenii da o tura pe la biblioteca. Fa chestia asta zi de zi. Ușor, ușor puțin, câte puțin o sa vezi ca vei scăpa de dependenta asta.
Chestia e ca trebuie sa îți găsești altceva de făcut. Orice altceva ce nu implica telefonul și tot ce mai tine de mediul virtual. De asemenea nu o sa te poți dezlipi din prima de telefon asa ca îți recomand să îți instalezi o aplicație care sa te cronometeze. Asa vei ști câte ore îți sunt irosite.
Apoi pasul al 2 lea e sa conștientizezi tu ca dezvoltarea personala tine de acumularea de informații și cum poți face asta? Citind. Repet trebuie sa conștientizezi tu nu sa ți se spună sau sa fii obligat.
Recunosc ca și eu în timpul liceului nu prea eram atrasa de citit. Însă acum chiar regret acest lucru.
Totuși încercăm cărți care mi se păreau cât de cât interesante. Și asa am descoperit ce fel de cărți îmi plac.
Dependenta de tehnologie e o adevărată problema. Și decât sa regreți mai târziu mai bine ceri ajutor acum. Vorbește cu niște psihologi. Ajuta extrem de mult. Crede mă. Ei îți pot oferi sfaturi destul de prețioase. Eu aici, doar mi am exprimat opinia și am încercat sa îți dau un sfat bazandu ma pe propriile mele experiente. Apoi discuta cu părinții tăi. Însă știu ca majoritatea adolescenților refuza ajutorul părinților, tocmai de aceea am recomandat ajutor din partea psihologilor.
Citilul e foarte bun. Însă majoritatea adolescenților,, fug de el,, întrucât sunt obligați la școală sa citească. Lucru deloc bun, după părerea mea, caci și eu am experimentat sentimentul asta...
Nu știu cât de mult te a ajutat răspunsul meu... Sau dacă măcar a reușit sa te ghideze în vreo direcție. Eu sper din tot sufletul sa reușești sa descoperi intru totul universul asta,, vechi,, al cărților și sa nu mai fii atât de absorbit de universul digital.
Nu uita sănătatea e pe primul loc!
Numai bine!?

Dar si telefonul te poate ajuta, descarci carti in format pdf, uite un grup de Facebook https://www.facebook.com/groups/721889457945561/?ref=bookmarks

si citesti pe telefon, vezi documentare, alta problema e si faptul ca acele carti nu prind interesul unui adolecent fiind vechi, nu inseamna ca esti incult daca nu iti place acel gen de carti, nu cred ca tineri nu ar citi daca ar avea un interes, ceva care sa le placa

Să închizi telefonul. Așa ar trebui să fac și eu cu PC-ul.

Dar este ceva normal. Si eu la randul meu tot asa ma gandeam pe la 16 ani. Cred ca pe la 19 sau 20 de ani, am inceput sa citesc de drag pentru ca am vazut ca imi face placere si... am citit de nevoie cateva carti care chiar m-au ajutat. Apoi am inteles si eu profa noastra de romana, cu care chiar as vrea sa vorbesc acum sa ii povestesc aceste experiente

Poate asa o sa faci si tu, imi place sa cred ca, o carte te alege pe tine, nu invers.

Lasă telefonul, din cauza lui nu faci și alte lucruri.

Pai tocmai educația moderna este cauza pentru incultura din rândul unor reprezentanti ai noii generații.
Pentru ca, cum ai spus, ești obligat de către o autoritate.Cand te obliga cineva sa faci ceva, când te simți încolțit, este și normal sa te îndepărtezi de activități intelectuale, și sa te afunzi într-o mocirla a pierderii timpului. Asta, împreună cu tehnologia tot mai avansata, care indobitoceste.
Sa citești ar trebui sa vina de la sine. Educația trebuie sa pornească de la curiozitate.Scoala nu valorifica curiozitatea omului, ci îl pune în slujba unui sistem care îl pregătește pentru sclavagismul corporatist.Copiii se duc la școală împinși de părinți, pentru a face rost de o diploma, în vederea obținerii unui job, nu pentru a-și satisface curiozitatea(care în
multe cazuri e inexistenta, iar dacă e prezenta, ajunge sa fie ANIHILATA de către sistemul de învățământ).E vina ta doar pe jumătate.
Sfatul meu este sa nu citești nimic din ce te pune profesoara sa citești, dar sa începi cu ceva care te interesează. Trebuie sa lupți cu tine să ieși din mocirla în care te afli, și sa îți desfășori o activitate intelectuala.
Literatura e puțin importanta dacă nu vrei sa te faci critic literar; totuși îți dezvolta imaginația.Iti sugerez sa citești despre lumea reala. Orice. Istorie, filosofie, stiinta.

Bună ^-^
Nu cred că e vorba numai despre tine. Asta e problema tuturor generațiilor de tineri de vârsta ta.
Majoritatea oamenilor pe care îi cunosc și cărora le place să citească au trecut de-a lungul vieții printr-o serie de evenimente care i-au marcat într-o oarecare măsură.
Eu am început să citesc de mică. Cititul a fost pentru mine un mod de a scăpa de viața reală. Mă refugiam în cărți. Trăiam odată cu ele. Personajele erau parte din mine. Și crede-mă că e extraordinar sentimentul acela că prin intermediul unei povești, poți fi exact cine vrei tu să fii.
Crescând, evoluând, am descoperit părți din mine pe care nu știam că le am. Am devenit pasionată de criminalistică. Sherlock Holmes era personajul meu favorit.
În prezent, citesc aproape orice carte cu care vibrez.
Până la 20 de ani, am citit tot felul de cărți care m-au ajutat să mă descopăr, să înțeleg ce vreau de la viață.
După 20 de ani, pot spune că m-am îndrăgostit de citit, când, pentru prima dată, am găsit o carte care mi-a descris toată povestea de dragoste.
Invitația la vals de Drumeș m-a marcat, pentru că o trăisem pe pielea mea.
Nu știu cum e viața ta, dacă te bucuri de ea sau dacă ai motive să fugi uneori de realitate, însă. Dacă vrei vreodată să fii altcineva, alege o carte și transformă-te în personajul pe care ți-o dorești și trăiește o altfel de poveste.