vreau si eu poezii in termeni matematici pentru scoala altfel.Ms anticipat cele mai frum funda

Câte ouă vechi şi câte nouă?
Câte nouă, câte vouă?
Vechi sunt nouă, nouă două;
Două nouă, vouă nouă;
Nouă două ouă nouă
Vouă nouă ouă vechi!


George Coşbuc – scriitor român (1866 – 1918)
S-a rezolvat de mult afirmativ
Problemul vechi şi arhicunoscut,
Că totu-n lumea asta-i relativ
Şi deci că relativu-i absolut.

Dar cazul este de neconceput
Te-ntrebi: Cum, oare în definitiv
Afirmi că relativu-i absolut
Când recunoşti că totu-i relativ?!

De aceea cred că nu e abuziv
Să spui ritos că este de crezut
Că totul e simili-relativ
Şi ca atare cvasi-absolut.


Alexandru Osvald Teodoreanu (Păstorel) – scriitor român (1894 – 1964)
Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două puncte cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.

Dar axiomul devenit banal
Şi însuşit de vremurile aceste
A fost atunci precum va fi şi este
Valabil doar pe-un plan orizontal.

Şi dacă vrei să tragi învăţătură,
Un plan orizontal când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti.

Iar când în loc de lapte bei „Maderă"
Această socoteală te conturbă
Căci tu nu ai uitat că ai băut pe-o sferă
Pe care dreapta lui devine curbă.

Şi-n cap cu dreapta grecului defunct
Până ce un nalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Porneşti spre domiciliu în zig-zag.


Rondelul profesorului de matematică

Cu mult aplomb el demonstrează
Formule, teoreme, leme
Aplică fel de fel de scheme
Prin noţiunile de bază

Se ţncadrează în bareme
Ţinând întreaga clasă trează:
Cu mult aplomb el demonstrează
Formule, teorem, leme.

Fiind şi scriitor de vază
Compune cronici şi poeme
Dar are de un timp probleme
Că muza nu-l mai vizitează...

Cu mult aplomb el demonstrează.

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi
dar eu şi cu tine,
nu ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roşcovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
face un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmulţiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!


Teorii

Timpul a ramas undeva suspendat,
vantul nu mai impinge prezentul spre viitor,
pamantul e sfera invizibila, surda si muta,
incapabila sa mai creeze.
Nu se mai aude nici un strigat de nastere,
nici un suspin de moarte,
nici un blestem.
Ce bine ca exista teorii matematice
sa explice totul,
ca aceea cu sfera si planul...
Ti-aduci aminte?
Mi-ai vorbit de ea intr-o noapte tarzie:
eu eram elevul care injura cifrele printre soapte,
tu incercai sa ma convingi de perfectiunea lor,
insa eu stiam ca ecuatiile tale nu vor putea misca
timpul,
ca pamantul va fi, azi, doar o sfera transparenta.



Din planuri şi idei,
Noi învăţăm de dragul ei,
Cu axiome şi teoreme,
Rezolvăm cu greu probleme,

Pitagora ne-a chinuit,
Pe Thales nu l-am suferit,
D-asta noi ne-am mai gândit,
Şi uite-aşa am şi chiulit

De ecuaţii şi sisteme,
Noi ne-am cam săturat,
Ş-apoi iarăşi cu teoreme
Diriga' ne-a cam torturat

După ce doi de trei am luat,
Ne-am pus şi noi pe învăţat
De şcoală noi ne-am săturat,
Şi în vacanţa am plecat


Matematica-i cu noi :
Să formăm toţi un triunghi.
Câte trei vom face unghi.
Prea departe voi va-ţi dat
Că altfel e un pătrat.
Nu te du Mihai departe,
Uite, vezi cum e în carte!
Dacă mergi mult înapoi
Un trapez vom face noi.
Fă doi paşi şi tu Ion
Ca să facem pentagon.
Mai încolo şi Gafton
Să facem şi-un hexagon.
Acum mergem într-un pas
Altceva nu ne-a rămas.
V-aşi ruga să fiţi vioi,
Matematica-i cu noi!


#1
01-16-2012
RaluD
Utilizator înregistrat

Join Date: Jan 2012
Posts: 1
poezie matematica
0 Φ π

Eu sunt nimicul care conteaza,
Eu am inaltimea lui Φ,
Ma misc in viata reala
Sub bagheta faimosului π.

Eu sunt nimicul care conteaza;
Ca sunt exponentul puterii sau baza,
Ca sunt factor sau cifra,
Eu sunt nimicul care conteaza.

Eu sunt nimicul din centrul spiralei,
Sunt infinit in dreptunghiul de aur,
Sunt cifra nescrisa din Codul Da Vinci,
Eu sunt nimicul care conteaza.

Sunt Φ in frunza de toamna,
Sunt Φ in bratul vanjos,
Sunt Φ in conopida cea alba,
In toate sunt irational rationala.

Sunt nimicul nimic printre termenii sumei,
Sut nimicul din orice covrig,
Sunt nimicul, acum, sub linia de fractie
Si-am produs eroare-n sistem.

Viata mea e un numar magic.
Poti sa stergi o zi din ea,
Poti sa-mparti pe jumatate,
Niciodata n-oi afla zilele,
Ca-n viata mea formeaza...
Numar magic.


Matematica intr-o cripta cu stele :

La-nceput ne adunasem firea,
Tot scazând segmentul dintre noi
Şi-am descoperit că înmulţirea
E-mpărţirea raiului la doi.

Timpul a intrat în congruenţă,
Înotând abstract prin teorii
Dar simţind că pierde în esenţă,
Când un cerc se teme-a se roti.

Nici o rugăciune ascendentă
Nu a frânt o limită în cer,
Rămânând ca insuficientă
Înmulţirea-n tabla lerui-ler.

Dar căzu în unghi o bisectoare
Şi-a tăiat diametral opus,
Cotangent cu-n ac de vrăjitoare,
Însumarea restului redus.

Nu credeam că toate - acele semne
Cu "mai mari", "mai mici" sau "aparţin",
Pot s-aşeze-n forme triste, lemne,
Printre lumânări cu vârf de spin.

Declinând simplificarea sorţii,
Tot ce-am adunat şi-am înmulţit,
Diferit de integrala morţii,
S-a redus la minus infinit.