vreau si eu rase de caini micuti si jucausi...si detalii despre ei. funda
Yorkshire Terrier-ul a fost, initial, folosit ca si caine utilitar, devenind mai apoi un animal de companie la moda in Anglia, la sfarsitul Epocii Victoriene.
Yorkshire Terrier-ul, bine cunoscut pentru pletele lungi, curgatoare, este o rasa mititica, dar robusta. Initial, utilizat pentru vanarea sobolanilor, Yorkie este un animal de companie faimos.
Yorkshire Terrier-ul a fost una dintre cele 10 rase de catei ale anului 2005.
Istoricul si originea
Rasa are o vechime de circa 100 ani, dar originile sale nu sunt intru-totul cunoscute. Cand muncitorii scotieni din industria textila au migrat din Scotia in Anglia la jumatatea secolului al XIX-lea, acestia au adus cu ei diferiti caini terrieri, care erau folositi la vanarea sobolanilor. De-a lungul timpului, acesti terrieri au fost imperecheati intre ei rezultand intr-un final si Yorkshire Terrier-ul.
Initial, rasa era denumita „Broken-haired scotch terrier". In 1870, un reporter in cadrul unei expozitii canine sugera ca acest caine ar trebui sa fie redenumit Yorkshire Terrier, din moment ce dezvoltarea rasei s-a realizat aproape in totalitate in orasul Yorkshire.
Rasa a fost, initial, utilizata ca si caine utilitar, dar, ulterior, a devenit un animal de companie la moda incepand cu sfarsitul Epocii Victoriene, in Anglia. In 1872, Yorkie si-a facut intrarea in Statele Unite, iar de atunci a devenit foarte cunoscut. La inceput, Yorkshire Terrier-ul era un caine de talie mai mare decat cel pe care il stim noi astazi, dar prin programe de selectie a exemplarelor de talie mai mica, el a putut fi miniaturizat de-a lungul anilor pana la dimensiunile acutale.
Yorkshire Terrier-ul apartine grupei terrier-ilor si este recunoscut de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile
Yorkshire Terrier-ul este un membru al grupei raselor de companie – de agrement. Yorkshire Terrier-ul prezinta un cap lat, cu botul de lungime medie, nas negru si dinti uniformi. Ochii sunt de culoare inchisa, nergii sau caprui, extrem de vioi. Urechile de forma literei „V" sunt purtate ridicat, iar coada este scurtata, de obicei la jumatate din lungimea normala si purtata la acelasi nivel cu sira spinarii. Membrele sunt drepte, cu labe rotunde si unghii de culoare neagra.
Cea mai cunoscuta caracteristica a rasei este blana lunga, curgatoare, care necesita o ingrijire constanta. Atunci cand cainele nu este prezentat in expozitiile canine, proprietarii opteaza, in general, pentru aspectul flocos. Parul lung de la nivelul fetei este, de obicei, prins in varful capului cu un elastic sau o fundita pentru a preveni intrarea parului in ochi. Blana este, in mod caracteristic, albastru-cenusiu inchis sau negru cu nuante de cafeniu. Puii sunt, in general, negrii cu cafeniu.
Yorkshire Terrier-ul adult prezinta o inaltimea la niveul greabanului de 15-17,5 cm, iar greutatea sa corporala este de 3-3,5 kg.
Personalitatea
Yorkshire Terrier-ul pare sa uite ca este un caine foarte mic. Intotdeauna dornic de aventura si de a-si crea probleme, Yorkshire Terrier-ului nu-i este frica de nimic. Poate fi agresiv cu caini straini si cu alte animalute mici; in alte cuvinte, Yorkshire Terrier-ul a mostenit personalitatea terrier-ilor. Sunt usor de educat, desi, pot fi uneori neascultatori si incapatanati. Yorkshire Terrier-ii sunt caini de paza excelenti, alertandu-si cu promptitudine familia cand se apropie strainii. Prin comparatie, femelele au tendinta de a fi caini de paza mai buni decat masculii. Masculii au tendinta de a lasa femelele sa faca toata munca. Yorkshire Terrier-ul poate fi gata sa muste, daca este luat prin surprindere, speriat sau sicanat peste masura, dar, este de regula, tandru si iubaret. Atentie, nu trebuie rasfatati peste masura pentru ca devin nervosi si obraznici. Yorkshire Terrier-ul ii place sa latre, dar poate fi usor invatat sa nu faca asta.
Yorkshire Terrier-ii isi impart de buna voie teritoriul si familia cu alte rase. Sunt, in principal, caini de interior, de casa, dar, din moment ce ei sunt terrieri la origine, Yorkshire Terrier-ii pot trai si afara. Cu o ingrijire si o atentie adecvate, acesti caini pot trai oriunde.
Relatiile cu familia si casa
Yorkshire Terrier-ul nu este, in general, foarte tolerant cu copiii, dar ii accepta daca creste alaturi de acestia. Se intelege cel mai bine cu copiii de varste mai mari, mai linistiti. Sunt afectuosi si loiali familiei lor, dar pot fi agresivi cu strainii, daca nu socializeaza inca din copilarie.
Este un caine indicat cresterii intr-un apartament de bloc, fiind foarte activ in interiorul caminului, nenecesitand o curte. Aveti in vedere ca Yorkshire Terrier-ul nu tolereaza climatele prea reci, preferandu-le pe cele calde.
Dresajul
Yorkshire Terrier-ul este un caine inteligent si usor de educat prin dresajul de baza, dar poate fi dificil de invatat sa fie curat si sa-si faca necesitatile afara.
Aspecte particulare
Chiar daca Yorkshire Terrier-ul este, in general, considerat un caine de companie, el este, totusi, un terrier la origine, astfel ca va haitui si ucide rozatoarele. Din acest motiv, Yorkshire Terrier-ii nu trebuie lasati nesupravegheati in compania animalutelor de companie mici cum ar fi hamsterii, iepurii sau porcusorii de Guineea.
Blana sa lunga necesita o ingrijire zilnica pentru a preveni incurcarea si matuirea acesteia. Blana scurtata necesita o periere si o pieptanare zilnica sau saptamanala, de la caz la caz. Yorkshire Terrier-ul este un caine care naparleste putin sau aproape deloc.
Dantura va trebui controlata si toaletata periodic, intrucat Yorkshire Terrier-ul este predispus afectiunilor dentare timpurii.
Boli si afectiuni curente
In general, Yorkshire Terrier-ul este un caine sanatos cu cateva griji de ordin medical. Totusi, urmatoarele boli si tulburari au fost semnalate cu o frecventa mai crescuta:
Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce la orbirea caineluii.
Criptorhidismul este o tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot.
Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractul urinar avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare.
Suntul portosistemic este o malformatie a circulatiei sangvine asociata ficatului. Sangele este suntat departe de ficat, avand ca rezultat acumularea toxinelor sangvine si, consecutiv, inrautatirea severa a starii generale.
Luxatia patelara este o tulburare care afecteaza rotula (patela).
Alopecia este o tulburare ce are ca rezultat caderea parului.
Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand induce probleme mult mai grave.
Keratoconjunctivita sicca este o tulburare a ochiului care apare atunci cand productia de lacrimi este diminuata sau absenta.
In plus, Yorkshire Terrier-ul este un caine predispus la dwarfism (ostecondroza – tulburare de dezvoltate a oaselor lungi), distocie, hidrocefalie, afectiuni dentare timpurii, bronsite, toleranta slaba la anestezice, digestie lenta, discopatie vertebrala (hernii de disc) si hipoglicemie
Welsh Terrier-ul seamana foarte mult cu un Airedale Terrier in miniatura, fiind cel mai manierat si cel mai putin carcotas dintre toti terrier-ii.
Istoricul si originea
Dupa cum ii sugereaza si numele, Welsh Terrier-ul a fost creat in Wales (Tara Galilor) cu cateva secole in urma pentru a vana vidrele, vulpile si viezurii. Acest terrier era utilizat pentru a incolti vanatul sau pentru a-l forta sa iasa din vizuina sau din grota lui intr-o arie accesibila vanatorului pentru a-l impusca.
Se crede ca Welsh Terrier-ul ar fi urmasul terrier-ului englez negru cu puncte de foc. Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, Welsh Terrier-ul s-a bucurat de o mare popularitate in tara sa natala, dar nu era prea cunoscut in afara acesteia. In 1884, primul Welsh Terrier si-a facut aparitia in Anglia si, in cele din urma, in 1888, rasa a fost importata in Statele Unite. Welsh Terrier-ul a fost pentru prima data recunoscut de catre American Kennel Club in anul 1888 ca membru al grupei terrier-ilor. In zilele noastre, Welsh Terrier-ul este in primul rand un companion indragit, care-si pastreaza inca abilitatile de vanator.
Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CET, APRI, ACR.
Asociatia Chinologica Romana recunoaste Welsh Terrier-ul in grupa terrier-ilor.
Aspectul exterior si dimensiunile
Welsh Terrier-ul este un terrier cu parul sarmos si aspru, asemanandu-se foarte bine cu un Airedale Terrier. Are un cap rectangular, lung si plat cu o mustata, barba si sprancene stufoase. Botul este patratos in varf si nicioadata ascutit. Urechile au forma literei „V" si sunt indoite spre fata. Nasul este negru, iar ochii migdalati sunt mici, inchisi la culoare. Pintenii, atat de la membrele anterioare cat si cei de la cele posterioare sunt excizati. Coada este, in general, scurtata.
Blana Welsh Terrier-ului este sarmoasa si aspra. Coloritul blanii este in principal, negru cu cafeniu-roscat, cu vesta neagra. La unii caini, vesta este sura, cenusie. Puii se pot naste complet negri, urmand ca, in timp, extremitatile sa se deschisa la culoare progresiv, ramanand numai vesta neagra.
Welsh Terrier-ul adult poate atinge la maturitate o inaltime de maxim 39 de centimetri si o greutate corporala de circa 7-9,5 kg.
Personalitatea
Welsh Terrier-ul este un caine activ si jucaus, iar in comparatie cu alti terrieri, este cel mai putin artagos. Este vigilent si prietenos, afectuos si inteligent. Welsh Terrier-ul este, de asemenea, curios si curajos. Unii dintre ei pot fi foarte combativi cu alte animalute, in timp ce altii nu sunt nici pe departe atat de carcotasi.
Welsh Terrier-ului ii place sa inoate sau sa sape gropi. Unii Welsh Terrier-i, in special femelele, sunt dificil de invatat sa-si faca necesitatile in afara caminului.
Relatiile cu familia si casa
Welsh Terrier-ul este un caine energic, jucaus si afectuos, care adora sa fie in preajma familiei sale. Acest caine este companionul ideal pentru adolescenti si familii active. Unii pot fi de-a dreptul rautaciosi si pot sa muste daca nu socializeaza adecvat.
Welsh Terrier-ul se poate adapta vietii intr-un apartament, atata timp cat este scos zilnic la plimbari. Acestia sunt caini foarte activi in interiorul caminului, astfel ca ar fi ideal sa aiba o curte de dimensiune mica, unde sa isi epuizeze energia. Welsh Terrier-ilor nu ar trebui sa li se permita sa umble liberi din lesa, intrucat sunt tentati sa alerge dupa micile vietati, expunandu-se numeroaselor pericole. Sunt toleranti cu alte animalute de casa, mai ales in cazul in care cresc alaturi de acestea, dar asta nu inseamna ca nu pot avea tendinta de a le fugari, in special, pe cele de talie mica.
Dresajul
Welsh Terrier-ul poate fi educat cu rabdare si perseverenta, unele exemplare exceland in agilitate si in efectuarea diverselor trucuri. Unii Welsh Terrier-i pot fi dificil de educat sa-si faca nevoile in afara caminului.
Aspecte particulare
Ca si in cazul altor terrier-i, Welsh Terrier-ul poate deveni distrugator, sapand gropi daca este lasat singur prea mult timp.
Blana Welsh-ului are nevoie de ingrijire pentru a fi mentinuta in bune conditii. Pentru exemplarele de concurs se recomanda o frizura speciala, parul de pe picioare, abdomen si din jurul fetei ramanand mai lung, dandu-i Welsh Terrier-ului aspectul tipic. Rasa naparleste putin sau aproape deloc.
Boli si afectiuni curente
Welsh Terrier-ul este o rasa robusta si rezistenta cu putine sensibilitati de ordin medical. Cel mai frecvent intalnite sunt epilepsia, glaucomul, dermatita atopica si hipotiroidismul.
Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza normal. In lipsa unei secretii suficiente de hormon tiroidian, afectiunea mentionata se poate produce.
Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se manifesta cu predilectie in jurul varstei de 2-5 ani.
Atopia este o boala a pielii de natura alergica, imun-mediata.
Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.
Durata medie de viata a Welsh Terrier-ului este de 10-12
Cocker spaniel-ul este un caine de companie foarte popular, disponibil in doua varietati distincte. English cocker spaniel-ul este utilizat mai frecvent la vanatoare si are o fire mai vesela si mai prietenoasa decat cocker-ul american. Cocker spaniel-ul se situeaza adesea in topul primelor 10 rase ca si popularitate si este cel mai mic caine al grupei raselor sportive. Rasa a fost recunoscuta de catre American Kennel Club, ca si rasa de sine statatoare in 1946.
Istoricul si originea
Toate tipurile de spaniel-i au fost caini credinciosi ai vanatorilor de secole. Formeaza o familie numeroasa, fiind mentionati in literatura inca de la jumatatea secolului al XIV-lea. De-a lungul timpului, grupa spaniel-ilor a fost impartita in spaniel-ii de teren si spaniel-ii de apa.
La mijlocul secolului al XIX-lea, crescatorii au inceput sa acorde mai multa atentie standardizarii si dezvoltarii liniilor specifice din grupa spaniel-ilor de teren. In cele din urma, liniile cocker englez si English toy spaniel si-au facut aparitia. In timp, cocker-ul englez a evoluat lent intr-un mod diferit fata de cocker-ul initial, in ceea ce priveste talia, conformatia si coloritul. In 1946, cocker spaniel-ul a fost separat, oficial, in doua rase distincte: cocker spaniel-ul american si cocker spaniel-ul englez, ambele recunoscute de catre American Kennel Club.
Numele atribuit rasei de "cocker" este controversat, unii fiind de parere ca acesta ar face referire la indemanarea cainelui de a vana in hatisuri.
Aspectul exterior si dimensiunile
Cocker spaniel-ul este un caine de talie medie, armonios. Capul este rotund, cu fruntea neteda. Botul este lat, iar urechile sunt lungi si pendulante. Coada este, in general, amputata la scurt timp dupa nastere.
Blana acestui caine este una dintre cele mai evidente caracteristici. Este matasoasa, usor ondulata si de lungime medie, fiind prevazuta cu un puf profund, care-i protejeaza de vremea rece si umeda. Cocker-ul se gaseste in diferite varietati de culoare: negru, negru cu cafeniu, crem, rosu inchis, brun cu cafeniu, galben inchis, etc.
English cocker spaniel-ul are o greutate corporala de circa 13-16 kg la mascul si de 12-15 kg la femela si o inaltime la nivelul greabanului de 38-43 cm la mascul si de 36-41 cm la femela.
Personalitatea
Per ansamblu, cocker spaniel-ul este un caine prietenos si jucaus, care va fi bucuros sa va faca pe plac. Ca si in cazul altor spanieli, cocker-ul este energic si necesita un antrenament regulat. Daca nu-i este permis sa faca miscare si va duce o viata sedentara, acest caine poate dezvolta tulburari de comportament.
Relatiile cu familia si casa
Potrivit atat pentru viata urbana, cat si pentru cea la tara, rasa are un instinct nativ de protector, ceea ce il face un bun caine de paza. Daca este crescut alaturi de copii, cockerul se poate intelege bine cu acestia. Cockerii adulti care nu au socializat cu copiii de timpuriu, inca din copilarie au tendinta sa nu tolereze poznele acestora.
Dresajul
Cocker spaniel-ii sunt caini cu un instinct nativ pentru vanatoare. Pot fi educati cu usurinta sa goneasca si sa recupereze vanatul. Desi s-a crezut ca sunt spanieli de teren, ei se pot adapta si in apa. English cocker-ul este utilizat ca si caine de vanatoare mai mult decat varietatea americana.
In afara de dresajul pentru vanatoare, cocker spaniel-ul este un caine usor de dresat pentru a fi supus si ascultator.
Aspecte particulare
Cockerii nu trebuie lasati singuri pentru perioade lungi de timp. In caz contrar, acest lucru poate antrena frustrari si secundar, dezvoltarea tulburarilor de comportament si a distructivitatii. Unii caini sunt irascibili, putand fi chiar agresivi cu strainii.
Datorita blanii sale lungi, cockerul trebuie periat frecvent.
Boli si afectiuni curente
Anemia hemolitica imun-mediata este o tulburare grava a sangelui care determina anemie severa.
Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractul urinar avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare.
Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Acesta tulburare poate afecta unul sau ambi ochi, conducand la orbire totala a caielui, fara posibilitatea unui tratament eficace.
Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.
Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.
Atrofia retiniana progresiva este o afectiune care deterima degenerarea celulelor nervoase de la nivel retinian. Afectiunea debuteaza adesea la animalele in varsta si poate conduce la orbire.
Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani.
Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce.
Renopatia familiala este o boala renala de natura genetica, care se manifesta in jurul varstei de 6-24 de luni.
Discopatia intervertebrala este o afectiune ce implica discurile vertebrale situate intre vertebre. Cainii afectati prezinta durere. In cazuri grave, severe se poate produce paralizia membrelor posterioare.
Otita este o infectie a urechilor.
Cherry eye este o anomalie a pleoapei a treia.
Districhiazisul este o tulburare caracterizata prin cresterea unor gene suplimentare din acelasi folicul pilos. Tulburarea se poate produce atat pe pleoapa inferioara, cat si pe cea superioara, producand iritatie si leziuni corneene de diferite grade.
In plus, cocker spaniel-ii sunt predispusi demodicozei, surditatii, atopiei, paraliziei nervului facial, dwarfismului, displaziei de cot, hidrocefaliei, alergiilor si cancerului de piele.
Durata medie de viata a cocker-ului spaniel este de 14-16 ani.
Intra pe forum, afla informatii suplimentare si discuta despre aceasta rasa cu crescatorii si cu alti pasionati:
funda?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Yorkshire Terrier-ul a fost, initial, folosit ca si caine utilitar, devenind mai apoi un animal de companie la moda in Anglia, la sfarsitul Epocii Victoriene.
Yorkshire Terrier-ul, bine cunoscut pentru pletele lungi, curgatoare, este o rasa mititica, dar robusta. Initial, utilizat pentru vanarea sobolanilor, Yorkie este un animal de companie faimos.
Yorkshire Terrier-ul a fost una dintre cele 10 rase de catei ale anului 2005.
Istoricul si originea
Rasa are o vechime de circa 100 ani, dar originile sale nu sunt intru-totul cunoscute. Cand muncitorii scotieni din industria textila au migrat din Scotia in Anglia la jumatatea secolului al XIX-lea, acestia au adus cu ei diferiti caini terrieri, care erau folositi la vanarea sobolanilor. De-a lungul timpului, acesti terrieri au fost imperecheati intre ei rezultand intr-un final si Yorkshire Terrier-ul.
Initial, rasa era denumita „Broken-haired scotch terrier". In 1870, un reporter in cadrul unei expozitii canine sugera ca acest caine ar trebui sa fie redenumit Yorkshire Terrier, din moment ce dezvoltarea rasei s-a realizat aproape in totalitate in orasul Yorkshire.
Rasa a fost, initial, utilizata ca si caine utilitar, dar, ulterior, a devenit un animal de companie la moda incepand cu sfarsitul Epocii Victoriene, in Anglia. In 1872, Yorkie si-a facut intrarea in Statele Unite, iar de atunci a devenit foarte cunoscut. La inceput, Yorkshire Terrier-ul era un caine de talie mai mare decat cel pe care il stim noi astazi, dar prin programe de selectie a exemplarelor de talie mai mica, el a putut fi miniaturizat de-a lungul anilor pana la dimensiunile acutale.
Yorkshire Terrier-ul apartine grupei terrier-ilor si este recunoscut de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile
Yorkshire Terrier-ul este un membru al grupei raselor de companie – de agrement. Yorkshire Terrier-ul prezinta un cap lat, cu botul de lungime medie, nas negru si dinti uniformi. Ochii sunt de culoare inchisa, nergii sau caprui, extrem de vioi. Urechile de forma literei „V" sunt purtate ridicat, iar coada este scurtata, de obicei la jumatate din lungimea normala si purtata la acelasi nivel cu sira spinarii. Membrele sunt drepte, cu labe rotunde si unghii de culoare neagra.
Cea mai cunoscuta caracteristica a rasei este blana lunga, curgatoare, care necesita o ingrijire constanta. Atunci cand cainele nu este prezentat in expozitiile canine, proprietarii opteaza, in general, pentru aspectul flocos. Parul lung de la nivelul fetei este, de obicei, prins in varful capului cu un elastic sau o fundita pentru a preveni intrarea parului in ochi. Blana este, in mod caracteristic, albastru-cenusiu inchis sau negru cu nuante de cafeniu. Puii sunt, in general, negrii cu cafeniu.
Yorkshire Terrier-ul adult prezinta o inaltimea la niveul greabanului de 15-17,5 cm, iar greutatea sa corporala este de 3-3,5 kg.
Personalitatea
Yorkshire Terrier-ul pare sa uite ca este un caine foarte mic. Intotdeauna dornic de aventura si de a-si crea probleme, Yorkshire Terrier-ului nu-i este frica de nimic. Poate fi agresiv cu caini straini si cu alte animalute mici; in alte cuvinte, Yorkshire Terrier-ul a mostenit personalitatea terrier-ilor. Sunt usor de educat, desi, pot fi uneori neascultatori si incapatanati. Yorkshire Terrier-ii sunt caini de paza excelenti, alertandu-si cu promptitudine familia cand se apropie strainii. Prin comparatie, femelele au tendinta de a fi caini de paza mai buni decat masculii. Masculii au tendinta de a lasa femelele sa faca toata munca. Yorkshire Terrier-ul poate fi gata sa muste, daca este luat prin surprindere, speriat sau sicanat peste masura, dar, este de regula, tandru si iubaret. Atentie, nu trebuie rasfatati peste masura pentru ca devin nervosi si obraznici. Yorkshire Terrier-ul ii place sa latre, dar poate fi usor invatat sa nu faca asta.
Yorkshire Terrier-ii isi impart de buna voie teritoriul si familia cu alte rase. Sunt, in principal, caini de interior, de casa, dar, din moment ce ei sunt terrieri la origine, Yorkshire Terrier-ii pot trai si afara. Cu o ingrijire si o atentie adecvate, acesti caini pot trai oriunde.
Relatiile cu familia si casa
Yorkshire Terrier-ul nu este, in general, foarte tolerant cu copiii, dar ii accepta daca creste alaturi de acestia. Se intelege cel mai bine cu copiii de varste mai mari, mai linistiti. Sunt afectuosi si loiali familiei lor, dar pot fi agresivi cu strainii, daca nu socializeaza inca din copilarie.
Este un caine indicat cresterii intr-un apartament de bloc, fiind foarte activ in interiorul caminului, nenecesitand o curte. Aveti in vedere ca Yorkshire Terrier-ul nu tolereaza climatele prea reci, preferandu-le pe cele calde.
Dresajul
Yorkshire Terrier-ul este un caine inteligent si usor de educat prin dresajul de baza, dar poate fi dificil de invatat sa fie curat si sa-si faca necesitatile afara.
Aspecte particulare
Chiar daca Yorkshire Terrier-ul este, in general, considerat un caine de companie, el este, totusi, un terrier la origine, astfel ca va haitui si ucide rozatoarele. Din acest motiv, Yorkshire Terrier-ii nu trebuie lasati nesupravegheati in compania animalutelor de companie mici cum ar fi hamsterii, iepurii sau porcusorii de Guineea.
Blana sa lunga necesita o ingrijire zilnica pentru a preveni incurcarea si matuirea acesteia. Blana scurtata necesita o periere si o pieptanare zilnica sau saptamanala, de la caz la caz. Yorkshire Terrier-ul este un caine care naparleste putin sau aproape deloc.
Dantura va trebui controlata si toaletata periodic, intrucat Yorkshire Terrier-ul este predispus afectiunilor dentare timpurii.
Boli si afectiuni curente
In general, Yorkshire Terrier-ul este un caine sanatos cu cateva griji de ordin medical. Totusi, urmatoarele boli si tulburari au fost semnalate cu o frecventa mai crescuta:
Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce la orbirea caineluii.
Criptorhidismul este o tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot.
Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractul urinar avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare.
Suntul portosistemic este o malformatie a circulatiei sangvine asociata ficatului. Sangele este suntat departe de ficat, avand ca rezultat acumularea toxinelor sangvine si, consecutiv, inrautatirea severa a starii generale.
Luxatia patelara este o tulburare care afecteaza rotula (patela).
Alopecia este o tulburare ce are ca rezultat caderea parului.
Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand induce probleme mult mai grave.
Keratoconjunctivita sicca este o tulburare a ochiului care apare atunci cand productia de lacrimi este diminuata sau absenta.
In plus, Yorkshire Terrier-ul este un caine predispus la dwarfism (ostecondroza – tulburare de dezvoltate a oaselor lungi), distocie, hidrocefalie, afectiuni dentare timpurii, bronsite, toleranta slaba la anestezice, digestie lenta, discopatie vertebrala (hernii de disc) si hipoglicemie
Welsh Terrier-ul seamana foarte mult cu un Airedale Terrier in miniatura, fiind cel mai manierat si cel mai putin carcotas dintre toti terrier-ii.
Istoricul si originea
Dupa cum ii sugereaza si numele, Welsh Terrier-ul a fost creat in Wales (Tara Galilor) cu cateva secole in urma pentru a vana vidrele, vulpile si viezurii. Acest terrier era utilizat pentru a incolti vanatul sau pentru a-l forta sa iasa din vizuina sau din grota lui intr-o arie accesibila vanatorului pentru a-l impusca.
Se crede ca Welsh Terrier-ul ar fi urmasul terrier-ului englez negru cu puncte de foc. Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, Welsh Terrier-ul s-a bucurat de o mare popularitate in tara sa natala, dar nu era prea cunoscut in afara acesteia. In 1884, primul Welsh Terrier si-a facut aparitia in Anglia si, in cele din urma, in 1888, rasa a fost importata in Statele Unite. Welsh Terrier-ul a fost pentru prima data recunoscut de catre American Kennel Club in anul 1888 ca membru al grupei terrier-ilor. In zilele noastre, Welsh Terrier-ul este in primul rand un companion indragit, care-si pastreaza inca abilitatile de vanator.
Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CET, APRI, ACR.
Asociatia Chinologica Romana recunoaste Welsh Terrier-ul in grupa terrier-ilor.
Aspectul exterior si dimensiunile
Welsh Terrier-ul este un terrier cu parul sarmos si aspru, asemanandu-se foarte bine cu un Airedale Terrier. Are un cap rectangular, lung si plat cu o mustata, barba si sprancene stufoase. Botul este patratos in varf si nicioadata ascutit. Urechile au forma literei „V" si sunt indoite spre fata. Nasul este negru, iar ochii migdalati sunt mici, inchisi la culoare. Pintenii, atat de la membrele anterioare cat si cei de la cele posterioare sunt excizati. Coada este, in general, scurtata.
Blana Welsh Terrier-ului este sarmoasa si aspra. Coloritul blanii este in principal, negru cu cafeniu-roscat, cu vesta neagra. La unii caini, vesta este sura, cenusie. Puii se pot naste complet negri, urmand ca, in timp, extremitatile sa se deschisa la culoare progresiv, ramanand numai vesta neagra.
Welsh Terrier-ul adult poate atinge la maturitate o inaltime de maxim 39 de centimetri si o greutate corporala de circa 7-9,5 kg.
Personalitatea
Welsh Terrier-ul este un caine activ si jucaus, iar in comparatie cu alti terrieri, este cel mai putin artagos. Este vigilent si prietenos, afectuos si inteligent. Welsh Terrier-ul este, de asemenea, curios si curajos. Unii dintre ei pot fi foarte combativi cu alte animalute, in timp ce altii nu sunt nici pe departe atat de carcotasi.
Welsh Terrier-ului ii place sa inoate sau sa sape gropi. Unii Welsh Terrier-i, in special femelele, sunt dificil de invatat sa-si faca necesitatile in afara caminului.
Relatiile cu familia si casa
Welsh Terrier-ul este un caine energic, jucaus si afectuos, care adora sa fie in preajma familiei sale. Acest caine este companionul ideal pentru adolescenti si familii active. Unii pot fi de-a dreptul rautaciosi si pot sa muste daca nu socializeaza adecvat.
Welsh Terrier-ul se poate adapta vietii intr-un apartament, atata timp cat este scos zilnic la plimbari. Acestia sunt caini foarte activi in interiorul caminului, astfel ca ar fi ideal sa aiba o curte de dimensiune mica, unde sa isi epuizeze energia. Welsh Terrier-ilor nu ar trebui sa li se permita sa umble liberi din lesa, intrucat sunt tentati sa alerge dupa micile vietati, expunandu-se numeroaselor pericole. Sunt toleranti cu alte animalute de casa, mai ales in cazul in care cresc alaturi de acestea, dar asta nu inseamna ca nu pot avea tendinta de a le fugari, in special, pe cele de talie mica.
Dresajul
Welsh Terrier-ul poate fi educat cu rabdare si perseverenta, unele exemplare exceland in agilitate si in efectuarea diverselor trucuri. Unii Welsh Terrier-i pot fi dificil de educat sa-si faca nevoile in afara caminului.
Aspecte particulare
Ca si in cazul altor terrier-i, Welsh Terrier-ul poate deveni distrugator, sapand gropi daca este lasat singur prea mult timp.
Blana Welsh-ului are nevoie de ingrijire pentru a fi mentinuta in bune conditii. Pentru exemplarele de concurs se recomanda o frizura speciala, parul de pe picioare, abdomen si din jurul fetei ramanand mai lung, dandu-i Welsh Terrier-ului aspectul tipic. Rasa naparleste putin sau aproape deloc.
Boli si afectiuni curente
Welsh Terrier-ul este o rasa robusta si rezistenta cu putine sensibilitati de ordin medical. Cel mai frecvent intalnite sunt epilepsia, glaucomul, dermatita atopica si hipotiroidismul.
Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza normal. In lipsa unei secretii suficiente de hormon tiroidian, afectiunea mentionata se poate produce.
Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se manifesta cu predilectie in jurul varstei de 2-5 ani.
Atopia este o boala a pielii de natura alergica, imun-mediata.
Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.
Durata medie de viata a Welsh Terrier-ului este de 10-12
Cocker spaniel-ul este un caine de companie foarte popular, disponibil in doua varietati distincte. English cocker spaniel-ul este utilizat mai frecvent la vanatoare si are o fire mai vesela si mai prietenoasa decat cocker-ul american. Cocker spaniel-ul se situeaza adesea in topul primelor 10 rase ca si popularitate si este cel mai mic caine al grupei raselor sportive. Rasa a fost recunoscuta de catre American Kennel Club, ca si rasa de sine statatoare in 1946.
Istoricul si originea
Toate tipurile de spaniel-i au fost caini credinciosi ai vanatorilor de secole. Formeaza o familie numeroasa, fiind mentionati in literatura inca de la jumatatea secolului al XIV-lea. De-a lungul timpului, grupa spaniel-ilor a fost impartita in spaniel-ii de teren si spaniel-ii de apa.
funda?
Răspunde
Yorkshire Terrier-ul a fost, initial, folosit ca si caine utilitar, devenind mai apoi un animal de companie la moda in Anglia, la sfarsitul Epocii Victoriene.
Yorkshire Terrier-ul, bine cunoscut pentru pletele lungi, curgatoare, este o rasa mititica, dar robusta. Initial, utilizat pentru vanarea sobolanilor, Yorkie este un animal de companie faimos.
Yorkshire Terrier-ul a fost una dintre cele 10 rase de catei ale anului 2005.
Istoricul si originea
Rasa are o vechime de circa 100 ani, dar originile sale nu sunt intru-totul cunoscute. Cand muncitorii scotieni din industria textila au migrat din Scotia in Anglia la jumatatea secolului al XIX-lea, acestia au adus cu ei diferiti caini terrieri, care erau folositi la vanarea sobolanilor. De-a lungul timpului, acesti terrieri au fost imperecheati intre ei rezultand intr-un final si Yorkshire Terrier-ul.
Initial, rasa era denumita „Broken-haired scotch terrier". In 1870, un reporter in cadrul unei expozitii canine sugera ca acest caine ar trebui sa fie redenumit Yorkshire Terrier, din moment ce dezvoltarea rasei s-a realizat aproape in totalitate in orasul Yorkshire.
Rasa a fost, initial, utilizata ca si caine utilitar, dar, ulterior, a devenit un animal de companie la moda incepand cu sfarsitul Epocii Victoriene, in Anglia. In 1872, Yorkie si-a facut intrarea in Statele Unite, iar de atunci a devenit foarte cunoscut. La inceput, Yorkshire Terrier-ul era un caine de talie mai mare decat cel pe care il stim noi astazi, dar prin programe de selectie a exemplarelor de talie mai mica, el a putut fi miniaturizat de-a lungul anilor pana la dimensiunile acutale.
Yorkshire Terrier-ul apartine grupei terrier-ilor si este recunoscut de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile
Yorkshire Terrier-ul este un membru al grupei raselor de companie – de agrement. Yorkshire Terrier-ul prezinta un cap lat, cu botul de lungime medie, nas negru si dinti uniformi. Ochii sunt de culoare inchisa, negrii sau caprui, extrem de vioi. Urechile de forma literei „V" sunt purtate ridicat, iar coada este scurtata, de obicei la jumatate din lungimea normala si purtata la acelasi nivel cu sira spinarii. Membrele sunt drepte, cu labe rotunde si unghii de culoare neagra.
Cea mai cunoscuta caracteristica a rasei este blana lunga, curgatoare, care necesita o ingrijire constanta. Atunci cand cainele nu este prezentat in expozitiile canine, proprietarii opteaza, in general, pentru aspectul flocos. Parul lung de la nivelul fetei este, de obicei, prins in varful capului cu un elastic sau o fundita pentru a preveni intrarea parului in ochi. Blana este, in mod caracteristic, albastru-cenusiu inchis sau negru cu nuante de cafeniu. Puii sunt, in general, negrii cu cafeniu.
Yorkshire Terrier-ul adult prezinta o inaltimea la niveul greabanului de 15-17, 5 cm, iar greutatea sa corporala este de 3-3, 5 kg.
Personalitatea
Yorkshire Terrier-ul pare sa uite ca este un caine foarte mic. Intotdeauna dornic de aventura si de a-si crea probleme, Yorkshire Terrier-ului nu-i este frica de nimic. Poate fi agresiv cu caini straini si cu alte animalute mici; in alte cuvinte, Yorkshire Terrier-ul a mostenit personalitatea terrier-ilor. Sunt usor de educat, desi, pot fi uneori neascultatori si incapatanati. Yorkshire Terrier-ii sunt caini de paza excelenti, alertandu-si cu promptitudine familia cand se apropie strainii. Prin comparatie, femelele au tendinta de a fi caini de paza mai buni decat masculii. Masculii au tendinta de a lasa femelele sa faca toata munca. Yorkshire Terrier-ul poate fi gata sa muste, daca este luat prin surprindere, speriat sau sicanat peste masura, dar, este de regula, tandru si iubaret. Atentie, nu trebuie rasfatati peste masura pentru ca devin nervosi si obraznici. Yorkshire Terrier-ul ii place sa latre, dar poate fi usor invatat sa nu faca asta.
Yorkshire Terrier-ii isi impart de buna voie teritoriul si familia cu alte rase. Sunt, in principal, caini de interior, de casa, dar, din moment ce ei sunt terrieri la origine, Yorkshire Terrier-ii pot trai si afara. Cu o ingrijire si o atentie adecvate, acesti caini pot trai oriunde.
Pekinez-pekinezul este un membru al cainilor mici de companie. Au fost crescuti initial pentru companie, in prezent avand acceasi utilitate. Cerinte de hrana: este nepretentios la hrana avand in general un apetit bun.Descriere fizica generala: Pekinezul este un caine de talie mica, compact cu o fata caracteristica, scurta, plata si o coada abundent imbracata, curbata pe spate.Caracter general si temperament: Pekinezul este un caine regal, increzator in el, mandru care poate fi plin de viata si neastamparat. Pot fi bune animale de companie pentru toata familia, adulti si copii mai mari. Ca rasa nu prezinta sau prezinta putina agresivitate, si nu se repede repede la bataie, dar sunt mai mult decat capabili sa si apere teritoriul daca este necesar. Caniche (Poodel): intotdeauna o rasa in top, care se remarca intr-o sumedenie de categorii. Este clasat pe primele locuri si in topul celor mai inteligenti caini. un alt avantaj al rasei este ca vine cu trei varietati de talie: toy, mini si standard; fiind pe gustul oricarui iubitor de caini. Jucaus, vioi si gratios Poodelul ar face orice ca sa isi multumeasca stapanul. Fiind un caine inteligent poate fi educat usor, astfel traiul in apartament devine mai placut. Este un caine curat, pedant ca o felina si care nu naparleste si nu lasa miros. Necesita o plimbare zilnica de cel putin o ora, in rest poate sta linistit pe covoras sau poate fi extrem de receptiv la trucurile pe care vreti sa il invatati: pudelii sunt niste clovni cu patru picioare. Este o rasa longeviva (mai ales cei toy) si cu destul de putine probleme de sanatate.Shih tzu: catelusul cu fata de ursulet, fara indoiala e un caine ideal de apartament. Iar aceasta nu doar datorita taliei reduse. Sunt cateii „de tinut in poala", daca e posibil toata ziua. Adora interactiunea cu stapanul si niciodata nu se vor satura sa va demostreze afectiunea lor. Contrar taliei, sunt caini robusti, rezistenti, vivace, care adora sa se joace. Exercitiul fizic zilnic poate consta in plimbari scurte pe afara sau multa joaca in interior. Parul lung si matasos necesista ingrijire zilnica, insa cei imi multi stapani opteaza pentru scurtarea parului, lucru recomandat daca animalul nu participa in expozitii. Sunt neincrezatori cu strainii si au tendinta sa „ciupeasca", de aceea nu este recomandat familiilor cu copii mici.Pug : poate fi alegerea perfecta a dumneavoastra, dar si a vecinilor, pentru ca este destul de silentios. Latra arareori si doar daca este provocat. Insa in schimb pregatiti-va sa il auziti „sforaind", mai ales daca joaca il agita tare. Este un caine delicios, amuzant, mereu o prezenta joviala si placuta. E suficient sa il privesti o data in ochii mari si rotunzi si sa te indragostesti pentru totdeauna de aceasta rasa. Se intelege perfect cu copiii, dar si cu alte animale (cum ar fi pisicile). Datorita botului turtit este si el sensibil la caldura si efort fizic intens. Ingrijirea blanii se face foarte usor. Mirosul se afla la un nivel minim. Bichon frise: ca orice membru al acestei familii, este un caini vioi, jucaus si foarte prietenos. Spre deosebire de ceilalti Bichoni este mai putin zvapaiat si rautacios, sindromul cainelui mic se manifesta mai putin in cazul acestei rase. Se intelege foarte bine cu copii, dar si cu alte animale. Este energic si necesita mult exercitiu fizic, atat in exterior cat si inauntru. Aspectul fizic este foarte atragator, frise-ul atrage privirile tuturor cu blana imaculata, carliontata si ochii negrii foarte epresivi. Este recomandat persoanelor hipoalergice, deoarece nu naparleste. Se recomanda periaj zilnic pentru scoaterea parului mort din blana. Este destul de tacut, latra foarte rar.Chihuahua: este ilar sa ii vezi in acelasi clasament pe minionul Chiuhuahua si pe masivul Dog German, dar uite ca ei au ceva in comun: sunt potriviti pentru viata in apartament. Chiuhuahua sunt caini mici, dar cu orgoliu nemasurat. Au un caracter foarte puternic si tind sa isi revendice rolul de sef al haitei. Din acest motiv sunt foarte vocali. Uneori poate fi deranjante pentru vecinii tipetele isterice si ascutite ale micutului terorist. Sunt energici, jucausi si adora sa fie implicati in tot felul de activitati impreuna cu stapanul lor. Exercitiul fizic poate consta in plimbari scurte pe afara sau multa activitate in interior. Blana se ingrijeste usor.Coton de Tulear:Cotonul de Tulear nu ne dezamageste nici cand vine vorba de caracter. Este un bichon tipic: prietenos, jucaus, afectuos si… zapacit. Abunda de energie, pe care o canalizeaza inspre a-si multumi si rasfata stapanul. Sunt foarte sociabili, chiar daca vorbim despre copii, caini sau animale. Sunt caini adesea intalniti la circ deoarece au o pasiune ciudata de a topai pe picioarele din spate mereu. In plus invata foarte usor si te vor surpinde mereu cu trucurile lor; sunt divertisment pe patru picioare sau chiar numai doua. Chiar daca au o imagine atat de dragalasa, nu trebuie rasfatati. Au caracter puternic si se vor inscauna imediat ca si seful haitei. Pot suferi de sindromul cainelui mic, un cosmar pentru orice stapan. Insa daca sunteti autoritar, incepeti educatia de timpuriu si va afirmati ca lider, atunci va fi o incantare sa traiti alaturi de un coton sau chiar mai multi. Sunt caini curati, care nu vor transforma toata casa intr-o toaleta, daca nu sunt scosi la timp afara. Chiar si puii sunt foarte atenti cu igiena. Epagneul japonez:In ciuda talei lor mici, Tchinii sunt buni caine de paza. Reprezentantii acestei rase sunt ascultatori si invata repede diferite trucuri, le place sa se alfe in centrul atentiei; sunt foarte iubitori, atat cu stapanii, cu membrii familiei si cu copiii, cat si cu alti caini, dar rautaciosi cu strainii. Nu cer foarte mult exercitiu si miscare, insa le plac plimbarile zilnice, ocazie cu care isi manifesta din plin caracterul jucaus.Bichonul Maltez:Bishonii sunt, in continuare, foarte pretuiti si cautati, fiind un caine elegant, fidel, inteligent si sensibil, cu un temperament vioi.Este un animal de companie placut si elegant, atasat stapanului, jucaus si putin galagios. Sperata de viata este mare, comparativ cu a altor rase - 15 ani. Yorkshire Terrier:Yorkshire Terrier este un caine, care are neaparata nevoie de o casa si de o gradina. Se poate obisnui si intr-un apartament, daca beneficiaza de mai mult spatiu. Acesta are nevoie de miscare in aer liber si este foarte fericit atunci cand poate mirosi radicinile tufisurilor sau daca poate cauta prin fisurile pamantului. In cazul in care exista exceptii si nu este dus afara, el poate folosi si o tavita special amenajata cu nisip. Totusi, nu trebuie uitat ca Yorkshire Terrier-ul este un caine care are nevoie sa iasa in natura si ca tavita trebuie sa fie o exceptie rara.Hrana ar trebui sa contina zilnic o cantitate mica de carne cruda sau foarte putin fiarta. In perioada de crestere, micul prieten al omului are nevoie de calciu suplimentar. Sper ca ti-am fost de ajutor
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
