Nimic nu e mai amar ca otrava prieteniei false.
Mi-e dor de un duşman adevărat. Mă sufocă devotamentul falşilor prieteni.
Mă pot încrede mai mult în duşmani cinstiţi decât în prieteni falşi.
Limba prietenului fals e mai tăioasă decât cuţitul.
Duşmanii lui Dumnezeu sunt întotdeauna falşi prieteni ai omului.
Am prieteni falşi, dar măcar duşmanii sunt pe bune.
Nu îmi este frică de inamicul care mă atacă... îmi este frică de prietenul fals care mă îmbrăţişează.
Adevaraţii prieteni sunt aceia care se află alături de noi atunci când ni se întâmplă lucruri bune şi se bucură de victoriile noastre. Falşii prieteni apar în momentele grele, cu mutra plouată, "de solitaritate" cu noi, dar de fapt suferinţa noastră îi consolează pentru viaţa lor mizerabilă.
VulpeaDinUmbra întreabă: