Buna
Noi suntem vecini, stam pe aceeasi strada.La inceput nu prea ne suportam,mereu ne certam, uneori chiar ne si injuram, pana intr-o anumita perioada in care s-au mai potolit lucrurile si incepusem sa ne intelegem mai bine.Eu ieseam afara cu prietenii mei si la fel iesea si el afara cu prietenii lui,mai venea pe la mine pe la scara,mai vorbeam si pe mess,si usor usor,fara sa imi dau seama am inceput sa ma indragostesc de el, la inceput nu am importanta am crezut ca este ceva trecator, dar mi-am dat seama ca nu era asa. Zilele treceau si eu ma indragosteam si mai mult de el.Preferasem sa nu spun la nimeni,vroiam sa tin in mine,dar prietenii mi-au citit pe fata ceea ca ascundeam si cand m-au intrebat daca imi place de el,nu am putut nega.Lui nu vroiam sa ii spun,imi trecea prin minte diverse lucruri,daca nu o sa vrea, daca nu ii place de mine etc.
Observasem ca si comportamentul lui era diferit fata de mine, imi dadea de inteles ca ma place dar nici unul din noi nu indraznea sa faca primul pas.Am tot asteptat vreo doua luni si m-am hotarat sa fac eu primul pas si sa ii spun ca imi place de el si daca vrea sa fim impreuna,el binenteles ca a aceptat, eram foarte fericita in acel moment.
Am avut o relatie frumoasa, cu toate ca el era mai mic cu 4 ani decat mine acest lucru nu ne-a impiedicat sa ne iubim si nici sa ascultam de gura lumii.Am fost impreuna 4 luni,totul era bine,cu toate ca era mai mic ca mine am invatat multe de la el,ma sustinea mereu,era langa mine cand aveam nevoie,stia sa ma inveseleasca atunci cand eram trista,nu imi puteam inchipui viata fara el,el era singurul care m-a facut fericita cu adevarat,chiar si pentru timpul acela putin.
Speram saa nu ne despartim niciodata, dar uite ca s-a intamplat, in a 2 zi de Craciun el a pus punct relatiei pe motiv ca nu ne potrivim si ca este mai bine ca fiecare sa o ia pe drumul lui.Am incercat sa vorbesc cu el dar degeaba, nu pot nici acum sa acept faptul ca numai suntem impreunaAu trecut 2 saptamani de cand ne-am despartit si eu tot nu am reusit sa trec peste aceasta durere
Stiu ca o sa imi ia ceva timp, poate chiar mai mult pana o sa reusesc sa trec peste aceasta durere si sa merg mai departe, pentru ca el mi-a lasat o rana atat de adanca in suflet si un gol pe care nimeni nu il va ma umple niciodata.
Nu e mare lucru din punct de vedere dar pare interesanta: am avut probleme in dragoste de multe ori nu mi-am gasit jumatatea (de cand aveam 13 ani parasisem tara) si am deja 7 ani in strainatate si nu mi-au placut cum sunt fetele de aici. Am incercat sa imi fac prietena dar in zadar, ori erau pe interes sau aveau pretentii la omul perfect. Acum ma bucur ca nu mai e mult si ma intorc in Romania, ma apuc de scoala sa imi scot categoriile de camion, tir si autobuz apoi ma angajez pe tir si intr-un viitor apropiat imi voi gasi jumatatea (mai ales romancele gatesc bine).