Bună tuturor!
De ce viaţa este atat de grea pentru unele persoane? Stiu ca poate noi suntem vinovati pentru ca credem asta insa cateodata simt ca nu mai pot sa respir in aceasta lume! Nu am un scop pe care sa il urmez, niste prieteni care sa ma motiveze sau pur si simplu iubirea fata de mine...De ce daca esti bun,persoanele te cred un nimic sau pur si simplu un neghiob!? Am crezut de multe ori ca prietenia exista insa poate nu sunt eu norocoasa,degeaba eu vreau o prietenie adevarata daca nu e reciproc. Sunt o persoana care nu vorbeste despre ce o macina sau despre ce are pe suflet insa uneori chiar si cele mai intunecate suflete au nevoie de lumina! Viata de liceu mi se pare ingrozitoare, cei din jur pretind a fi ceea ce nu sunt iar cei fara tarie de caracter sunt doborati de jignirile si barfele pe la spate, in cazul meu cel putin asta se intampla! Doar pentru ca invat si nu sunt genul comunicativ mereu nu inseamna ca e ceva rau cred insa chiar daca iti spui ca nu iti pasa, in adancul sufletului te doare foarte tare.
Sper sa ma ajutati cu niste sfaturi!
Va voi ramane foarte recunoscatoare!

Viata de liceu este cea mai frumoasa viata posibila, cand esti destuld e mare sa percepi realitatea, sa faci cam ce vrei dar sa nu ai ai responsabilitati de viata (adica sa nu trebuiasca sa te sacrific muncind, hranindu-ti familia sama).

Motivatia trebuie sa existe in tine, nu sa ti-o dea prietenii, asta este gresit la tine.
Tu astepti ca altii sa te ajute si sa-ti ofere totul, fiindca nu esti in stare sa judeci cu propria-ti minte, ori nu vrei sa faci un efort.
Statuls i lenevitul nu duc nicaieri si niciunde, fiindca nu doar prietenii te parasesc ci si profesorii, rudele...

Pune mana serios si invata la scoala, rupe acrtea, sa ajungi preiamanta calsei, sa impresionezi colegi sa le arati ca esti motivata sa iesi din anonimat si din starea de lene si prosteala in care erai pana acum.
Fa acest lucru si te vor "barfii" de bine cu totii, admirativ!

Puțini ajung la vârsta adolescenței fără să trăiască emoțiile pe care le descrii aici.

Continuă să fii cine ești, fără să-ți fie frică să fii diferită, continuă să te cunosti, să (te) descoperi, să înveți, fii cinstită, fii sinceră, ține fruntea sus și mergi înainte.

O să fie bine.

Știi unde greșești, gândești negativ și te încarci cu tot felul de gânduri inutile, eu te înțeleg si te sfătuiesc să dai tot ce e mai bun din tine și să gândești pozitiv( pe toți ne enervează vorba asta dar are putere) primul gand înainte să dormi și atunci când te trezești trebuie sa îți fie " sunt cea mai buna "
" Pot face asta " e vorba de un mic antrenament care e greu doar la început și pe urmă o să îți vina natural să te porți cu încredere în tine și chiar vei ajunge sa ai și o să râzi peste câțiva ani din ce te stresai tu.