vreau si eu niste statusuri ce gen(urasc viata asta de nimic)pls

De sa urasti viata? Orice ti s-ar intampla, viata ramane in continuare frumoasa. Chiar daca ai o zi, o saptamana, o luna proasta, nu inseamna ca nu va rasari din nou soarele. Iar daca intr-adevar te simti asa, de ce sa iti pui si la status? Sa vada toata lumea ca esti nefericita? Gandeste-te ca poate sunt persoane care exact asta isi doresc, sa te vada ca te simti rau. Nu le da satisfactie prin asemenea statusuri. Cel mai bine e sa le arati ca tu esti fericita, indiferent cum te simti in interior. Stiu ca nu te-am ajutat in "problema" ta exprimata pe site, dar sper ca te-am ajutat la problema ta propriu-zisa.

Http://sweety-things.weebly.com Aici ai tot felul de statusuri! Sau :
http://paolla-love.blogspot.com/......erate.html :D Succes :D

Vezi Aici http://estatusuri.cabanova.com/statusuri-online.html
Sunt foarte bune,

Sper sa iti placa

Stii momentul ala cand, simti ca esti mort insa tot respiri? Esti constienta ca e imposibil, insa numai gandul sa renunti te omoara!
Sunt rani pe care timpul nu le vindeca, dar cu care putem invata sa traim! De data asta simt că nu mai pot. E foarte simplu vreau să ies din joc!
Sunt rani pe care timpul nu le vindeca, dar cu care putem invata sa traim! Uneori e bine sa lupti alteori nu-i bine. Schimba-te, opreste-te. Cand ajungi sa te intrebi ce se intampla cu tine imi urasc viata si vreau sa mor!… nu am de ce trai… am 15 ani, dar se pare ca deja m-am saturat de tot… pana acum numai probleme si suferinte am avut… Tatal meu m-a parasit de la 6 ani (bineinteles ca atunci nu puteam intelege de ce…), de la 12 ani m-am imbolnavit cu vederea (imi fuge ochiul stang… nu ma pot uita la cineva ca trebuie mereu sa intorc privirea… merg numai cu capul in jos fiindu-mi rusine de problema mea)… mama mea se chinuie de nu mai stie de ea sa-mi puna ceva pe masa… iar prieteni nu am avut niciodata… nu pot avea incredere in nimeni si nimic… toti sunt langa tine acum… iar maine … cand incepi sa ai probleme iti intorc spatele ridicand din umeri…
Si stau si ma gandesc… am o viata intreaga inainte… si stiu ca nu va fi una prea frumoasa…
UN rahat DE VIATA! Ma urasc si vreau sa mor. Nu de azi de ieri, ci din totdeauna. Constient sau inconstient, am fost si am ramas cel mai mare dusman al meu.Din zilele cand ma incapatanam sa ies la joaca si ma snopeau toti copii din cartier, din vremurile cand credeam ca de ziua mea pot sa fac orice pana ma pocnea mama si imi dadeau lacrimile. De cand nu puteam memora poezii si o incasam acasa pentru notele mici la autodictari.

Din liceu, de cand am constatat ca ce-mi place mie, nu place si celorlalti, ca pe cine iubesti, nu te iubeste, dar te chinuieste. De cand imi strangeam alocatia ca sa-mi cumpar o carte sau ma milogeam de mama sa-mi dea bani sa ies la un film. De cand am constientizat cam ce-a insemnat exact ca am crescut fara tata. Din liceu de cand ma masturbam ca sa-mi innabus dorintele si sa pot invata. De cand ma baricadam in spatele unui zid de carti, crezand ca din ele inveti ceea ce este viata adevarata. De cand am inceput sa ma cramponez in idei fixe si idioate, pe care le-am denumit apoi, pretentios, principii.

Din facultate, de cand mi-am pierdut prima prietena si am abandonat-o p-a doua. De cand m-a abandonat cel mai bun prieten, pentru un Dumnezeu care rar isi face simtita prezenta, si atunci cand si-o face, e pentru dojana. De cand a treia prietena m-a parasit pentru ca dragostea nu tinea de foame. De cand n-am putut pleca cu bursa in Germania pentru ca n-am avut bani.

De cand m-am angajat pe un salariu sub-mediocru care m-a costat un ulcer gastric. De cand m-am luat rau de tot de tigari. De cand m-am ingrasat ca un porc, fara sa mai pot sa slabesc. De cand am suportat 2 ani si jumatate de singuratate si laba. De cand maica-mea facea credite peste credite sa-mi ia o rabla de masina ca sa nu ma mai simt frustrat ca n-am. De cand m-am dus iar la scoala ca sa aflu cat de bine si usor se descurca unii in viata si cat de tare trebuie sa trag eu ca sa incerc, numai, sa stau cu ei la masa.

De cand mi-am facut propria afacere si-a trebuit a suport tot felul de umilinte si bobarnace pentru ca mama nu m-a educat sa le rezist ci sa le accept ca tare si sa inclin umil capu, fericit ca am mai aflat ceva despre oameni. De cand mi-am jucat rolul de iubit perfect si intelegator care isi incurajeaza prietena sa plece din tara ca sa nu rateze sansele pe care le-a ratat la randul sau, pentru a constata apoi ca a pierdut -o in felul asta. De cand m-am automutilat in numele fidelitatii si normalitatii, in loc sa ma duc sa ma *** in stanga si-n dreapta, acceptandu-ma asa cum m-a facut Dumnezeu.

De cand am aflat ca de iubit nu m-a iubit si nu ma iubeste nimeni suficient ca sa ma faca sa ma iubesc la randul meu.

FUNDA?