Buna ziua. Am nevoie de ajutorul vostru. De cand eram mica,mereu am fost copilul mai dificil al familiei,sora mea nici nu misca,dar eu nu suport sa fiu carpa cuiva de sters pe jos. La scoala,profesorii au asteptari ft mari de la mine, nici nu pot sa misc din banca sau sa fac ceva ca imediat ma parasc colegii si afla toata scoala. M-am saturat,traiesc un cosmar mai ales la scoala. Eu in general iau note peste 8, dar tot nu par multumiti. Nu mi-a placut niciodata sa fiu in centrul atentiei pentru ca nu suport sa se uite lumea la mine sau sa ma jigneasca daca am facut ceva rau. Unii profesori sau cunostintele ma lauda, dar ma lauda doar de ochii lumii,nu ca o spun sincer. Niciodata nu m-a laudat nimeni cu adevarat. Eu ajut pe toata lumea,dar ei tot urat se comporta cu mine. M-am saturat sa se comporte cu mine de parca as avea nevoi speciale. Nu pot fi un copil obisnuit. Unii colegi isi dau si ochii peste cap cand ma vad,dar nici eu nu stiu de ce. M-am saturat de atatea jigniri si certuri. Din cauza asta sufar de depresie,anxietate si ipohondrie. O sa ziceti ca sunt rasfatata si ca sunt razgaiata,dar asa m-am nascut. Caut ceva care sa imi aduca fericirea,sa ma simt implinita. Fac si cursuri de balet,dar si acolo mi se face observatie si nu ma simt bine. Nu sunt plina de bani, asa cum v-ati fi gandit, caci unii oameni bogati sunt cam ca si mine, dar eu pur si simplu nu ma simt prea fericita.Traiesc intr-o familie modesta si parintii mei nu isi permit sa ma duca la un psihiatru bun. Sper sa imi dea cineva un raspuns bun, ca de cand mi-am facut acest cont majoritatea utilizatorilor imi dau numai peste nas.
Ordonare:
După relevanţă
" Sofi28 : sunt rasfatata si ca sunt razgaiata, dar asa m-am nascut"
pornești de la o premisă gresită și in cazul ăsta, concluziile sunt pe măsură.
Răspunde
1. "De cand eram mica, mereu am fost copilul mai dificil al familiei, sora mea nici nu misca, dar eu nu suport sa fiu carpa cuiva de sters pe jos."
Ei, dar uite unde stătea mândria. Tu, "Sofia28", nu ești cârpa nimanui! Pai nu?
Asta crezi tu că vor să facă părinții tăi cu tine? - Cei care te-au adus pe lume, te-au crescut, au avut grija de tine, te-au ținut sănătoasă, au împărțit tot ce au cu tine, atât cât au avut. - Să te umilească? Să șteargă pe jos cu tine? Asta înseamnă pentru tine să asculți de părinții tăi care îți vor binele? Să fii cârpa lor?
2. Profesorilor in general li se rupe de ce note iei tu, că nu le iei pentru ei, ci le iei pentru tine. Deci nu știu ce așteptări crezi tu că au de la tine. Dacă îți zic uneori că poți mai mult, probabil încearcă să te motiveze.
3. De unde știi tu ce cei care te laudă nu sunt sinceri? Oricum, te-ai gândit că poate nu le oferi motive să te laude? Faptul că iei in general note peste 8 nu te face un elev deosebit ci de nivel mediu, deci pentru ce ar trebui să te laude? Also, ori vrei să fii lăudată, ori vrei să nu fii in centrul atenției? Nu prea merg amândouă deodată, laudele te aduc de obicei chiar în centrul atenției.
4. "M-am saturat sa se comporte cu mine de parca as avea nevoi speciale. Nu pot fi un copil obisnuit. " 
Pai daca nu ești un copil obișnuit, lumea te tratează ca și cum ai avea nevoi speciale. Logic, nu? Iar dacă fac asta înseamnă că le pasa de tine și că nu vor să te supere. Dar dacă vrei să fii tratata ca un adolescent normal, comportă-te ca un adolescent normal.
5. Zici că nu suporți sa ți se facă observație, că nu te simți bine. No kidding că nu te simți bine. Crezi că se simte cineva bine când li se spune că nu face ceva bine? Exemplu perfect al generației care efectiv se simte jignită din orice și caută orice scuză pentru a lua totul personal. You are NOT a special unique snowflake, iar în lumea reală nimeni nu o să-ți menajeze sentimentele pentru că nimănui nu o să-i pese de tine. ¯\_(ツ)_/¯
Ideea e să nu te cramponezi in observatiile alea, sa înveți din ele, să asculți când ți se atrage atenția. Nu ai nimic de învățat de la cei care te pupă în fund și îți zic că ești perfecta. Nu ești.
6. "O sa ziceti ca sunt rasfatata si ca sunt răzgâiată, dar asa m-am nascut."
Asta e cea mai buna. "Așa m-am născut". No sh¹t. Literalmente cea mai ieftină scuză ca să te complaci în mediocritate și sa-ti plângi singură de mila că nimeni nu vede ce fata buna ești tu și cum ajuți tu pe toată lumea. Nu, nu așa te-ai născut. Nici pe departe.
7. "Pur și simplu nu mă simt prea fericită". News flash: no one does.
8. Ce înțelegi tu prin "să-mi dea un răspuns bun"? Să plângă cu tine împreună de mila ta? Crezi că ești singura care a crescut fără să aibă totul de-a gata?
Știu că răspunsul meu e fix opusul la ce voiai, dar poate e ce aveai nevoie să auzi. Poți lua în serios ce ți-am scris sau poți ignora totul, e fix treaba ta, I'm not gonna be the one to loose sleep over it, dar gândește-te că fiind un străin față de tine nu am niciun beneficiu sau satisfacție în a te face pe tine să te simți prost de florile mărului. Sfatul meu sincer este să-ti schimbi paradigma conform căreia lumea are ceva cu tine și toți ar trebui să te accepte fără ca tu sa faci vreun efort, și să te trezești la realitatea dură în care fiecare e pentru el și efectiv trebuie să ai niste calități reale ca sa supraviețuiești și să te integrezi. Cu mami și tati poate te simți puternică când le dai peste nas făcând cum vrei tu, dar în lumea reală nimeni nu o să te menajeze.
Pai chiar voi spune ca ești răsfățată.
Nu cred ca părinții tai se comporta cu tine ca cu "o cârpa de sters pe jos".
Cât despre școala. Care e coșmarul? Evident ca la scoala trebuie sa ai o conduita, nu face fiecare acolo ce vrea. Pe profesori nu ii interesează ce note iei tu, ei se duc acasa se iau cu ale lor și deja uita de notele tale. Elevii nu-s centrul universului lor. Oamenii, spui, ca nu te lauda sincer- nu ți se pare ca ești cam nemulțumita cu ceea ce ai? De unde stii tu ca nu o fac sincer? De fapt, cine ești tu ca sa îți dai cu părerea legat de ce fac alți oameni?
Asta cu depresia e treaba serioasă, te rog nu te juca cu cuvintele. Nu vrei sa vezi tabloul clinic al unei depresii cu adevarat, crede-mă.
La balet îți face observații și nu îți place? Pai peste tot ni se fac observații când greșim tocmai cu scopul de a ne îndrepta. Le vei multumi acestor oameni mai tarziu.
Nu ești fericita? Schimba-ți stilul de viața. Fă sa fie mai bine pentru tine. Poate dacă nu te-ai mai plânge de lucrurile astea, și ai fi fericita cu orice lucru mărunt din viața pe care îl ai, ai fi mai fericita, îți garantez.
Uite ce e, poate a sunat mai dur ce am zis, dar personal nu îmi plac copiii răzgâiati. Dacă vrei sa ți se schimbe viața muncește pentru asta și fă ce trebuie sa faci fără sa te plangi atat de ce crezi tu ca nu merge bine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
