Am nevoie disperata de ajutor! De 2 saptamani sunt despartita de iubitul meu, pentru ca asa a vrut el. Sa va povestesc cum a fost treaba. Incepusem sa vorbim vara trecuta, el fiind plecat in Italia, la fratii lui. Cand a venit in tara ne-am intalnit, ieseam din ce in ce mai des, iar dupa aproximativ o luna am avut o discutie cu privire la o posibila relatie intre noi doi. Ne simteam foarte bine unul in compania celuilalt, dar el avusese o dezamagire din cauza unei fete pe care o placea dar care era din Italia si nu era sigur ca va merge ceva intre noi, ca se va atasa de mine. Totusi, am cazut de comun acord sa incercam o luna, sa vedem cum merg lucrurile si dupa stabilim daca vom continua sau nu. A fost o luna superba, ne-am apropiat foarte tare unul de celalalt si in urma unei discutii am hotarat ca vom continua relatia. Totul a fost superb, simteam ca ma iubeste desi nu mi-a spus asta niciodata, dar o demonstra prin felul in care ma privea, imi saruta mainile desi erau prietenii lui de fata, ma apara, vorbeam la telefon foarte mult, fie ca suna el, fie ca sunam eu.(de obicei faceam cu randul: o data ma suna el, a2a oara il sunam eu) In sfarsit, totul a fost de poveste si nu credeam sa se termine vreodata, nu aveam niciun motiv sa cred asta pentru ca nu dadea niciun semn. Apoi a plecat in Italia 3 saptamani, timp in care vorbeam foarte mult fie la telefon, fie pe internet. S-a intors in ziua de Florii in tara, dar de atunci era putin schimbat. Ieseam ca de obicei, dar nu il mai vedeam chiar atat de dornic de a sta cu mine.In prima zi de Paste, m-a sunat sa iesim cu sora lui si inca un prieten, iar dupa, cand m-a condus acasa mi-a spus ca intre noi nu prea mai merge relatia, deci era vorba de o despartire. Pot spune ca in momentul acela a cazut cerul pe mine. Am discutat aproape 3 ore in scara blocului, timp in care mi-a marturisit ca a tinut mult la mine in primele trei luni ale relatiei (pana in februarie), iar dupa s-au cam racit treburile. Mi-a zis ca nu \\\"am acel ceva\\\" care sa il innebuneasca, sa isi doreasca sa stea non-stop cu mine si ca sentimentele lui nu sunt la fel de puternice ca ale mele, desi la inceput era convins ca va merge si chiar isi dorea asta. A mai spus ca e convins de faptul ca ii va parea rau si ca ii voi lipsi, dar nu e corect fata de mine ca sa astept la nesfarsit. A inceput chiar sa planga o data cu mine si sa ma ia in brate. M-a rugat sa fiu puternica si sa trec peste, dar nu pot! Traiesc intr-un orasel mic si il intalnesc aproape mereu, orice imi aminteste de el. Mama lui s-a atasat foarte tare de mine si spune tuturor ca eu sunt iubita lui. (mentionez ca pana si copiii ei au spus ca e o femeie rea, care crede ca nicio fata/baiat nu e prea bun pentru baietii/fata ei si toti se mira ca i-am intrat asa repede la inima.) Ma inteleg impecabil si cu fratii lui, prieteni si sora. Sunt sigura ca ii pare rau pentru ca pana si sora lui mi-a zis ca in ultimul timp e foarte abatut, suparat, ingandurat. Mai mult, poarta o bratara pe care a primit-o de la mine non-stop, desi se rupsese in februarie si atunci nu a vrut sa o repare, purtand alta bratara de la sora lui pentru ca poarta doar lucruri ce au valoare sentimentala. Ne-am mai intalnit, avand prieteni comuni si imi ia apararea ca inainte, se supara daca imi vorbeste cineva urat. Imi doresc din tot sufletul sa ma impac cu el si nu stiu cum sa fac! Va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat, o parere! Multumesc anticipat.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook