Buna Ziua! " Cand avem vreo 8-9 ani si am fost la un prieten acasa, el avea 11-12 ) si am avut o experienta sexuala nefericita ( i-am atins penisul si care nu a durat decat 10 sec.mi-a atins fundul cu p******, doar mi l-a atins ) Ma simt foarte prost pentru ce am facut. De exemplu daca ma uit la un video si in video zice cineva niste replici de genul : trebuie sa uit de aceasta experienta. Mie imi o stare foarte proasta.Cum pot scapa de deranjul pe care il simt? Vreau sa fie totul ca inainte sa nu.mai ma simt prost toata ziua si ma ma gandesc la asta. Nu vreau sa fiu gay... Ce sfat imi puteti da..."
Aceasta este povestea acum sa va zic concluzile si intrebarile :
Deci acum sunt mult mai mare si constient de ce am facut.
Si dupa ceva timp in care am avut aceasta piatra pe suflet am decis sa vorbesc cu cineva...
Pe net sunt tot felul de site-uri si forumuri cu "intreaba psihologul", dar eu nu m-am aruncat pe aceste site-uri ci am facut altceva, cum eu sunt foarte apropiat de parintii mei si vorbesc absolut orice cu ei am decis sa spun tatalui meu.
Tatal meu, nu este psiholog insa este un om bun cu capul pe umeri care mi-a spus : Nu ai de ce sa iti faci griji erai doar un copil, acesta nu este un lucru de care sa iti faci griji, nu trebuie sa te gandesti la asa ceva, nu bagi de seama nu te deranjeaza.
Acest sfat m-a ajutat pentru ca am simtit cum m-am eliberat!
Totusi eu cred ca aceasta"problema" nu este altceva dacet ceva banal in viata unui om/copil...
Vreau sa clarific inca de la inceput, eu nu am absolut nimic cu homosexuali, transexuali sau oricare persoana, insa avand in vedere viziunea mea ca femeia este cea mai potrivita persoana pentru un barbat, eu nu vreau sa fiu gay si nici nu ma voi gandi sa am "aventuri gay".
Am observat ca daca ma uit la un film, sper exepmplu, si in film se aude o replica de genul : " Frate, am o piatra pe suflet ce pot face " imi mai reapare aceasta amintire in minte si un sentiment de neplacere.
Insa am stat si m-am gandit : Bai amintirile sunt facute sa ne invete sa ajungem mai departe, orice fel de situatie neplacuta trece pentru ca asa e un om, fiecare om ar vrea sa schimbe multe.
Cu siguranta as vrea sa schimb aceasta amintire insa parca totusi nu merita sa ma gandesc la masina timpului pentru a schimba aceasta situatie pentru ca nu are rost.
Rostul acestei amintiri a fost, in primul rand, sa imi arate ca eu nu am tangente cu baieti si in al doilea rand, poate sa imi fizeze o relatie mai buna cu tatal meu avand in vedere ca el, cu siguranta, ma va ajuta indiferent de situatie.
Deci ce credeti, daca as fi intrebat; Pustiule vrei sa iti dau sansa de a schimba ceva, aceasta amintire sa nu fie printe primele variante, corect?
Adica pur si simplu am inteles in decurs de cateva zile ca aceasta amintire nu merita efortul de a o schimba sau a ma gandi la ea pentru ca pur si simplu nu are relevanta.
Deci ce credeti, am procedat bine, este aceasta amintire ceva banal, sunt corect ca nu merita efortul de a sta sa vorbesc cu un specialist ( eu oricum cred ca mai bine vorbesti cu un prieten sau parinte decat psiholog ), sunt corect cand spun ca nu merita schimbata pentru ca nu are relevanta, sunt drept cand spun ca nu merita sa retraiesc un sentiment neplacut atunci cand cineva vorbeste despre ceva asemanator?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook