Buna ziua.De câțiva ani sunt dependenta de telefon și dulciuri.Simt ca înnebunesc în casa. Am 18 ani 1.81 si 80 de kilograme. Ne-am mutat de la București la tara. Tata nu am. Imi e foarte greu fără el. Am încercat sa-mi fac prieteni virtual dar nu am reușit. Mi-am dat seama ca îmi pierd timpul și ca nu ma ajuta cu nimic aplicațiile alea. La scoala nu ma inteleg bine cu nimeni. Nu m-am adaptat cu "țăranii" de aici mai ales ca nici nu stiu sa scrie și sa vorbească. Am avut o perioada și probleme de încredere în mine am crezut ca e vreo problema cu mine când de fapt ei sunt problema. Sunt mistocari rad din orice.Cu mama nu ma prea inteleg bine. Simt nevoia sa vorbesc cu cineva și nu am cu cine. Cu mama nu pot sa vorbesc orice si e împotriva la tot ce vreau sa fac. Aia nu e bine aia nu e bine. Prietenie între o fata și un baiat nu exista. Multi încercau sa ma prosteasca ca sa ma aibă la pat. Ca dacă nu ma culc/nu fac ce zice x raman singura, ca e perioada relațiilor, ca trebuie sa ma iubesc cu un baiat. Sa ma constrânga tot e o forma de manipulare iar eu nu pun botul la vrajeli. Incercam sa-mi fac prieteni pentru ca îmi lipsește o prezenta masculina în viata mea. Simt ca numai pot.Stiu ce implica o relatie de aia nu ma prea grabesc sa-mi fac iubit.Nu sunt pregatita încă.S-a rupt o bucatica din mine când l-am pierdut pe tata. M-a învățat multe atunci eram prea mica ca sa inteleg unele lucruri. Acum e prea tardiv. ITI SEAMA DE VALOAREA UNUI OM ABIA DUPA CE IL PIERZI. "Te-am iubit asa cum am stiut. Te-am iubit atat de tare. Cat de mult am fost în stare. Nu ca-n filme nu cum ai visat. Si nici n-ai meritat." Fara jigniri va rog
Prieteniile între persoane de sex opus sunt mai delicate. Nu neapărat în toate cazurile dar cu siguranță în majoritatea mai ales pe termen lung.
Nu vreau sa te deziluzionez, dar o prietenie cu un băiat nu o să umple golul lăsat de absența tatălui tău. De asta probabil nici nu reușești să îți faci prieteni pentru că îl cauți pe tatăl tău în ei. Chestie care nu se prea poate întâmpla, mai ales la băieți de vârsta ta.
Îmi pare rău că treci prin situația asta. Știu că îți e greu. Dar echilibrul trebuie să îl găsești în tine. Cu tine trebuie sa faci pace mai întâi pentru a corecta obiceiurile distructive. Cu tatăl tău e vorba de un divorț sau altceva?
RăspundeAcum am citit reply-ul. Îmi pare rău pentru pierderea tatălui tău.
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Buna.Trebuie sa faci cum simti tu, nu sa te lasi constransa de oameni care au alta mentalitate, complet diferita.Imi pare rau pentru pierderea tatalui tau.
Mama ta ar putea fi mai intelegatoare, deoarece trebuie sa va bazati acum doar una pe cealalta, altcineva nu mai e.Si daca procedeaza asa, mai mult te va indeparta, asa ca incearca sa-i explici ce simti, cu siguranta si ea se simte nepotrivita acolo,exact ca tine.Ea nu intelege ca mediul asta iti face rau? Vorbeste-i calm si deschis despre asta.
Cum de ati facut alegerea de a schimba peisajul? Iti plac animalele de companie? La curte poti tine catei si pisici,ca sa te mai inveseleasca din cand in cand.
Totusi, nu ai pe nimeni cu care sa tii legatura din Bucuresti, prietene dinainte sa va mutati? Cel mai logic ar fi sa astepti pana te poti muta iar la oras, pentru facultate sau altele? Nu ar putea exista optiunea sa mergi in continuare la scoala in Bucuresti, sa faci naveta?
RăspundeMama e cam egoista.Nu tine cont de părerea celuilalt trebuie sa faci numai cum vrea ea.Nici ea nu e multumita ca ne-am mutat aici dar a vrut sa-si refacă viata pentru ca eu am avut 2 tati. Tatăl meu biologic a murit la 9 ani cel de-al 2 lea tata a murit acum 2 ani. Si cat timp sunt sub aripa ei trebuie sa fac cum vrea ea. Deși asta este egoism pentru ca numai la fericirea ei s-a gândit nici nu m-a întrebat dacă sunt de acord sa ne mutam.Am avut un câine dar l-a dat vecinului meu fără sa-mi ceara voie. I-am zis sa-mi cumpere altul tot timpul aud replica "nu am bani". De câțiva ani aud aceeași replica. Tocmai de aia leagă la munca în străinătate. De 5 ani nu am mai fost intr-o vacanta. Vad ca colegii mei manamca pizza, gogosi, shaorma "vreau și eu" "nu am bani". La inceput de an școlar în clasa a 10 a i-am spus sa mergem la Mall sa-mi cumpere haine noi, incaltari si rechizite si nu a vrut. De ce altii au dreptul sa meargă la un concert sau sa aibă niște marker si eu nu am? Am fost suficient de înțelegătoare cu ea. Totul pana la o limita.Numai tin legătură cu nimeni fiecare e cu viata lui. Nu am cum sa fac naveta pana la Bucuresti.Si e obositor. Mai ales ca eu ma trezesc la 5 dimineața ca sa ma pregătesc la 6 pleacă microbuzul. Ajung acasă la 15. Sunt 4 șoferi numai ca la noi nu este în avantaj pentru ca nu stiu sa se organizeze.Nu dorm suficient în timpul săptămânii și sunt ruptă de obosita.Ne da si multe teme...
Pierderea unui părinte este un moment foarte greu, cel puțin pentru cei care au avut o relație bună.
Într-adevăr relații de prietenie între o fata și un băiat este cam greu de realizat, pentru ca mereu pot dezvolta sentimente sau acele dorințe spre partea respectiva.
Din cauza faptului ca te simți nefericita și singura cauți bucuria în mediul online.
Te sfătuiesc sa începi sa îți faci un program, atât obsesia față de telefon care îți poate strica vederea cât și " dependenta de dulciuri" te poate face sa ai diabet( și ai văzut bănuiesc cazuri cu copii chinuiți de aceasta boala).
Încearcă să îți schimbi stilul de viata, uneori este atât de bine sa fi singura cu tine, tocmai pentru ca lucrezi la încrederea și relația bună cu tine.
Poți începe prin găsirea unor pasiuni, pentru ca crede-mă mai fain este sa colecționezi monezi sau nu știu sa pictezi pietre sau pe foaie, sa îți scrii gândurile, sa citești etc de cât sa îți pierzi timpul cu necunoscuți pe internet.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
