Bună ziua, eu am 22 de ani și am un frate de 16 ani care vorbește foarte urat cu mama noastră. Tare sper ca este de la adolescență dar nici nu prea cred și eu am fost adolescentă și recunosc nu o ascultam dar niciodată nu o înjuram sau nu o făceam să se simtă prost și tare aș vrea să o văd mai fericită și el să nu se mai poarte așa cu ea mai ales ca avem și o surioară mai mică de un an jumate care are nevoie de liniște.
Este tot timpul pe telefon sau pe xbox.
Ce am putea face în situația asta?

Sa il dati spre adoptie

Nu este de la "Adolescență" și este de la nesimțirea lui personală! De asta își tratează propria lui mama în așa hal!

Atunci cand are o atitudine jegoasa, sa nu il mai bagati in seama si sa nu-i mai oferiti sprijin. In timp o sa inteleaga cat de nasol este sa te comporti urat cu persoanele din jur.

Nimic. Asa e perioada. Mai tarziu isi va da seama. Nu toti suntem la fel in adolescenta.

Trebuie săi aduceți la cunoștință ca mama lui nu este tovarăși lui de pe maidan și familia pe care îi asigura traiul confortul banii de păcate de mâncare zilnica de acasă și banii de telefon haine noi! Nui asigură prietenii din anturajele care se află el!

Și toate condițiile astea îi asigura tatăl și mama lui familia lui! Trebuie discutat cu el serios! Cât se poate posibil de serios! Altfel va anjuge să-și permită să ridice mână mama lui ori să umble cu anturajele de drogați boschetari!

Trebuie educația! Aplicată unui măgar de 16 ani ceși jignește mama în acel hal! Nu-l lăsați să aibă impresia că la 16 ani " el este bărbatul casei" dacă nu-i vei spune tatălui tău cum își tratează el Mama care i-a dat lui viață! O sa aveți multe probleme grave cu el! în familile!

Tatăl lui nu mai dă semne de multă vreme dar avem un tată vitreg de milioane care ar face orice pentru noi dar din păcate și cu el se poartă foarte urat exact la fel cu mama, eu sunt gravidă și mă afectează și pe mine mai ales ca dacă îl cert sau încerc să îi iau un lucru din mâna îmi este frică să nu mă lovească chiar dacă ar fi neintenționat.

Nu ati incercat sa il educati. In primul rand mama si apoi tu. Cand vorbeste urât ii spuneti ceva sau il lăsati sa faca ce vrea?

Nu va intelege. Dimpotrivă, va crede că asa este bine cum procedează el.
Ai copii?

Nu, dar am un frate mai mic. Si eu am spirit de observatie foarte dezvoltat. De fiecare data cand fratele meu se comporta urat cu mine si cu maica-mea, eu nu il mai bagam in seama si nu il mai ajutam cu nimic. Daca vedeam ca sare calul, il mai si alungam de langa mine. Si dupa un timp, cu mine in preajma s-a mai linistit.

Pe de alta parte, maicamea ii oferea sprijin si il baga in seama mereu, chiar si daca era obraznic cu ea. Ghici ce? El a continuat sa faca obraznicii cand era ea in preajma de fiecare data, pentru ca i se permitea si era bagat in seama.

"Dimpotrivă, va crede că asa este bine cum procedează el." Asa ceva se intampla in cazul in care in continuare ii oferi sprijin si il bagi in seama. E taman pe dos fata de ce spuneti dumneavoastra.

Nu conteaza daca esti copil sau adult. Un lucru e sigur in lumea asta. Daca nimeni nu te baga in seama si te evita, atunci cand faci nasoale, te vei simti izolat si nesprijinit. Iar apoi mai devreme sau mai tarziu, vei inceta sa mai fi o persoana nasoala. Pentru ca ai nevoie de validare si intelegere din partea celor din jur.

Am citit tot. Daca i se permit multe, va trai cu impresia ca e bine cum procedeaza el.
Deci, mentin ce am scris. Am doi copii la casa lor. Din câte vad, educatia primită pe parcursul anilor, a dat roade.