Bunica a murit alaltaieri la 81 ani, a fost intotdeauna o persoana blanda si buna, a stat cu mine cand eram mic si se juca mereu cu mine. Deja imi e foarte dor de ea si regret ca in ultimii ani nu i-am mai spus ca o iubesc (am 24). In urma cu un a avut o forma grava de COVID care s-a lasat cu insuficienta multipla de organe, a suferit si 2 infarcturi in perioada respectiva si a fost internata vreo 2 luni in spital insa a reusit sa scape si sa mai traiasca un an iar mama si unchiul se duceau zilnic la ea la spital atunci. De vreo 2 saptamani insa nu a spus ca se simtea rau zicea doar ca e putin obosita...a preferat sa tina in ea deoarece a spus de multe ori ca a speriat-o spitalul, nu mai fusese niciodata bolnava pana atunci. Cand a ajuns mama sa sune la salvare, murise, nu inteleg de ce nu a spus...ma bate acest gand poate ar mai fi putut trai. Mi-ar placea sa stie ca inca ma gandesc la ea. Voi cum ati reusit sa treceti peste momente de genul? La mine e prima data si din pacate sunt constient ca vor urma si altele

Condoleante!
Imi pare sincer rau de pierderea bunicii... dar asta este viata si in final toti ne ducem intr-o alta lume, spirituala.

Iata ceva de invatat pentru viata ta: sa te mentii sanatoas, ca sa nu ajungi sa suferi si sa mori in durere si suferinta, ca bunica ta. Ai grija ce mananci, cat dormi si mai ales lasa frustrarile si rautatea, care te macina psihic, ca ajungi sa-ti declansezi boli mentale si posibil cancer.

Crezi in Dumnezeu si in viata vesnica! Atunci fi sigur ca o vei vedea din nou!

Nu prea mai treci,depinde de psihicul tau,trebuie sa te împaci cu ideea că nu mai e printre noi și abia atunci,și că asta a fost soarta dânsei. Ce îi e scris omului nu se mai poate modifica,fiecare cu destinul lui. Bucură-te că ai avut o bunica care a fost așa cum o descrii un om minunat și că a ținut la tine și că și cunoscut-o bine și ați petrecut multe momente împreună de la bune la mai puțin bune.
Îmi pare rău sincer! Te înțeleg perfect! Și eu mi-am pierdut mama din cauza acestui virus, nu sa mai putut face nimic. Nu a mai vrut să trăiască cu atâtea poveri, simțea că o să se stingă și probabil de aceea nu a mai zis nimic. Infecția Covid a distrus-o, ea a realizat acest lucru că nu mai poate trăi așa în astfel de chinuri, și că a acceptat moartea ca pe o eliberare.
Dumnezeu să o odihnească în pace.
Fii tare, fii bărbat!
Condoleanțe sincere și sărbători fericite îți urez