Tata inca nu e pregatit psihic pentru asta, il mai las sa se mai maturizeze
Mama, da. E la curent cu totBine, cu aproape tot
Da. Unde comunicare nu este, nimic nu este. Chiar daca preferi sa nu spui parintilor, cu siguranta vor banui ceva gratie comportamentului euforic care predomina cand esti indragostit/a.
Nu uita, si ei au trecut prin momentele prin care trecem noi, e imposibil sa nu banuiasca acest lucru. Un sfat de la un imbecil: daca te vor intreba ceva pe aceasta tema, le raspunzi cinstit. Daca ajungem sa ne ascundem pe propria noastra familie e grav.
Partial, le-am zis.
Tata la inceput nici nu stia pana nu m-a vazut pe geam pupandu-ma cu primul prieten. ))
Deci, am zis dar numai mamei, ca e mai intelegatoare .
Fratele meu cand a vazut a zis : "Esti nebuna?!"
Da bineinteles doar atunci cand vroiam o relatie, atunci cand vroiamsa fiu cu una doar asa 1 saptamana, 1 luna, n-avea rost.Cu parintii mei vorbesc orice, ii consider foarte intelegatori si deschisi la minte, in orice situatie:viata sexuala, note mici, dezamagiri.Asa am fost invatat de mic si nu regert atunci cand port o discutie cu unul dintre ei, chiar daca uneori ma iau peste picior, ca doar nha. Dar consider ca toti ar trebuie sa avem discutii deschise cu parintii, daca nu cu amandoi, cu unul dintre ei, mai intelegator.Chiar daca avem prieteni cu care vorbim si ne descarcam cand simtit nevoie, nu strica sa vorbim si cu cineva mai experimentat, evident daca ei nu m-ar fi inteles de la prima problema si s-ar fi jenat sa-mi dea raspunsuri sau sfaturi, nu cred ca acum mai aveam discutii pe orice tema cu ei(de rau sau de bine)...Conteaza foarte mult felul parintilor de a interpreta, de a ajuta.Bafta!
pamPammmPam întreabă:
Aleeeeeeee întreabă:
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: