Cand m-am nascut eram inconjurata de atatea persoane care ma iubeau, aveam din partea lui mami 2 strabunci, 1 strabunic si o bunica care saraca ii murise sotul de cand era mami mica si din partea lui tati o strabunica, un bunic si o bunica.Acu din pacate mai am decat o bunica din partea lui tati si ma simt atat de singura, nu am fost apropiata de toti dar le-am iubit enorm de mult pe bunica si strabunica din partea lui mami, imi e atat de dor de ele, d-abia dupa cativa ani ma obisnuisem cu faptul ca nu mai e strabunica mea scumpa si acu nu mai este nici fiica sa(care era cea mai buna prietena a mea, era cea mai moderna bunica din lume). Acu imi e dor de amandoua, imi e dor de persoanele care m-au crescut(pentru ca parintii mei erau la servici). Am inteles pana la urma ca strabunica mea era batrana dar de ce si bunica? ea mai avea de trait, suferise mult in tinerete, era vaduva de 30 de ani si totusi era o luptatoare, a luptat sa traiasca pana in ultima clipa dar cancerul ala blestemat a invins pana la urma... mi-e dor de copilarie

Oh draga mea
Daca ma crezi am inceput sa plang in timp ce iti citeam intrebarea, si m-am uitat la tabloul cu mine si bunica mea de pe perete.

Sunt in aceeasi situatie ca tine.
La 5-6 ani, mama a plecat la munca in Spania, iar tata imediat dupa un an cam asa plecase, iar amandoi mai veneau prin vacante, mama mai rar, tata mai des.

Dar tata nu e genul ala de barbat care sa stea, sa petrece foarte mult timp cu familia.
Si iubita lui (noua mea mama vitrega) nici ea nu e femeie de'aia sa stea cu copiii ei mult timp si asa.

Tata e obisnuit sa stea numai prin baruri cu prietenii, la biliard, aparate, cand venea pleca din oras ca era solicitat si asa.

Mama vitrega e genu` de femeie care sta numai prin Bamboo, prin mall-uri, saloane de cosmetica, spa si etc.

Iar mama mea naturala, venea rar, o data-de doua ori pe an, si de asta era greu.

Iar bunicii mei, m-au crescut de la 5 ani pana pe la 12 ani, iar bunicul ma creste in continuare, si acum mai traieste, dar bunica a decedat cand aveam 12 ani, adica cam acum 5 ani.

Sincer, ea e persoana pe care am iubit-o cel mai mult, parintii mei cand veneau incercau sa ma impace cu cadouri scumpe, bijuterii, telefoane, dar nimic nu se compara cu timpul petrecut alaturi de persoana aia

Bunica mea rareori imi facea cadouri, pentru ca in ultimul timp era foarte bolnava, dar o iubesc enorm pentru tot ce a facut pentru mine.
Ea a fost mereu langa mine, ea m-a crescut, datorita ei sunt cum sunt acum.

Si mereu vreau sa scot tot ce e mai bun din mine, si la scoala, in general, pentru ca stiu ca ea asa vroia sa fiu

Acum de revelion am fost la o petrecere si am fumat ceva, dar jur, a doua zi am regretat tot ce am facut.
Pentru ca stiam ca bunica mea ar fi foarte suparata daca ar fi aflat, chiar daca nu mai e in viata, nu stiu, am eu o obsesie cu asta, ca ea mereu m-a iubit si m-a multumit, acum e timpul ca si eu sa o iubesc pe ea

Scuze ca ti-am scris povestea mea, dar chiar simteam nevoia.
Am scris randurile astea printre lacrimi

Si eu, mor de dorul copilariei!

Vreau sa mai am odata 10 ani, sa o mai strang odata pe bunica mea in brate si sa-i spun cat de mult o iubesc si cat de norocoasa am fost ca am avut-o langa mine, toti anii astia.

Si bunica mea mai putea trai cativa ani, pentru ca bunicul meu si acum traieste, si n-are mai nimic, dar pe ea diabetul a daramat-o.
In ultimii ani de viata, se simtea tot mai rau, din cauza diabetului.
Avea probleme si cu inima, in ultimu` timp nici nu mai vedea/auzea bine.
Sunt multe motive

Cand ma gandesc ca va muri candva si bunicul meu, pentru ca la toti ne vine randul, si cand ma gandesc ca raman doar cu tatal meu si cu mama mea vitrega.
Adica ziua/seara cand ei sunt plecati cand o sa cobor jos, in casa bunicilor, nu va mai fi nimeni, cand se va strica ceva, nu va mai fi bunicul meu sa o repare, cand imi va fi foame la 4 dimineata, nu se va trezi nimeni pentru mine sa-mi faca de mancare, pentru ca nu mai e nici bunicul si nici bunica mea

Cand nu voi mai avea somn, si voi cobora jos, puteam sa-mi trezesc oricand bunicii, pentru ca ei se trezeau sa stea cu mine, dar acum daca merg la tata/mama vitrega noaptea, arunca cu ceva sa ies dracu din camera

Totul este/va fi oribil.
Abia acum realizez ca trebuie sa pretuiesc fiecare moment.
Dar noi trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca copilaria nu se va mai intoarce niciodata.


Acum, adolescenta, wtf, ce e asa fain, nu e nimic
Imi bag ceva`n ei baieti, haine si farduri.
Eu imi vreau copilaria, bunica inapoi

Cateodata asa ma enervez cand le vad pe unele prietene ca sunt asa suparate ca se despart de iubitu` lor, ca s`au certat cu el, pfoaii` daca ar stii, ca astea sunt niste tampenii care vin si pleaca.
Cica ele, nu mai pot, sunt terminate, plang de 5 zile.

Dar ele de fapt nu stiu cum e sa ai intr-adevar un necaz, o problema, si sa nu mai ai pe nimeni alaturi.


Viata e grea scump`o.
Dar noi trebuie sa mergem mereu mai departe.
Desi parintii incearca sa ne tot inveseleasca cu cadouri scumpe, cum e si in cazul meu, ei nu stiu de fapt ca eu imi vreau bunica inapoi.
Dar deja gandesc ca o fetita de 5 ani, pentru ca ea nu se va mai intoarce niciodata.
Doar cand o visez

Mult succes.

In aceasta viata trebuie sa fim luptatori.
Am 10 ani, dar ma rog..nu ma comport ca una' de 10, ci ca una de 14.

La 50 de ani a murit bunicul din partea mamei. Eu nu ma nascusem
La 51 de ani a murit bunicul din partea tatalui. Nici atunci nu eram pe lume.
S-a nascut inainte cu 3 ani, surioara mea mai mare, bolnava din nastere cu rinichii, coloana, spatele, picioarele.
Tata vroia sa o abandoneze la nastere, dar mama nu putea face asta. Apoi m-am nascut eu, sanatoasa din fericire.
Mama a stat mai mult cu Maria (sora) prin spitale, asa ca eu am stat mai mult cu mamaia si ma mai vizita tata.
Stateam luni intregi la ea.
Voi spuneti ca sunteti recunoscatoare..eu sunt trista. Bunica mea ma uraste. Nu ma suporta si nici eu pe ea. Verisorul meu e preferatul ei. Nu ma lasa sa ma asez in patul lui, nu aveam voie sa gust o bomboana ca sunt ale lui. Asa am suportat-o mereu.
In acest moment, parintii divortati, cu mama si cu sora mea in carut cu rotile facand dializa, e la iasi. A facut a 27 operatie, si are 13 ani.
Bunicilor nu le duc dorul, dar aici e legat de familia mea, tata mama si sora.
Bunica ne mai ajuta ca sta cu mine si cu Maria... dar tata nu prea.
Ma bucur acum ca a venit randul tatalui sa stea cu maria in spital la Iasi. De obicei mama statea. Acum sunt cu mama..si imi place, decat cu mamaia.
Tata nu stia ce inseamna durerea, si acum ca a vazut-o pe sora mea cat se chinuie, a inceput sa planga, el ca barbat de, 195 cm .
Totusi, si-a dat si el seama cum e sa suporti asa ceva, 13 ani sa induri greutate nu e usor!

DECI FITI TARI FETELOR, SI PRETUITI ORICE VI SE DA! :*:*:* bafta

Fetelor am citit povestea voastra si m-a impresionat foarte mult. Si eu de mic am copilarit cu bunica mea, in schimb parintii mei ereau la munca in Spania si stiu ca faceau tot posibilul ca eu si fratele meu sa duc o viata mai buna. Pana la varsta de 9 ani cand parintii mei m-au luat pe mine si fratele cu ei in Spania. In acel moment bunica mea a ramas singura. Erea tanara, avea doar 55 de ani insa, avea multe greutati stand singura la tara. Cu toate ca am vrut sa o luam aici cu noi ea nici o data nu a vrut sa ramana si mereu dupa o luna pleca in tara. Ea a murit singura si asta ma macina foarte tare, ca daca eream cu ea poate nu se intampla acest lucru.

Draga mea, m-a impresionat intrebarea ta.Mai rar am intalnit asa ceva pe site. N-ai idee cat de mult te inteleg, desi am trecut de mult de varsta copilariei si a adolescentei.
Ma intristeaza faptul ca iti este dor de copilarie. N-ar trebui sa se intample asa.Nu stiu cati ani ai, dar ar fi minunat daca ai putea sa-ti prelungesti cumva copilaria sau adolescenta.
Incearca sa traiesti fiecare zi cu suflet de copil, sa iubesti ca un copil si imparti dragostea cu cei din jurul tau asa cum numai un copil stie sa faca; si nu lasa ca amintirile triste sa-ti intunece viata.
Cauta in fiecare zi un motiv sa fi vesela, sa-ti faci alte amintiri mai fericite pentru mai tarziu, ingropandu-le pe cele triste. Iar fiece zi sa fie o prelungire a copilariei tale, chiar si atunci cand va veni vremea sa ai la randul tau copii.