De obicei ascult muzica. Inainte imi placea sa ma plimb foarte mult. Ma plimbam si ascultam muzica la casti. Faceam asta seara ca sa imi pun ordine in ganduri. Dar am evitat sa mai fac asta din cauza tinerilor astia care nu au pic de respect. Mereu merg si se trezeste cate unul plin de figuri. Am vazut ca mai degraba ma enervez si ma supar. Devin frustrat vazand atata prostie si superficialitate. Acum prefer sa ascult muzica la calculator ori sa citesc o carte. E de mare ajutor un prieten adevarat care ma intelege. Cineva care chiar e langa mine si caruia ii pasa de sentimentele mele. Din fericire cunosc destule astfel de persoane. Prea putine in opinia mea, niciodata nu va fi de ajuns. Dar trebuie sa fiu recunoscator. Multi nu au norocul meu. Sunt multi care nu au niciun prieten sau mai grav, traiesc intr-un mediu de prieteni cu doua fete.
Intotdeauna am trait manat de o dorinta : Sa gasesc in fiecare un prieten. Si asta am incercat sa fac mereu. Am incercat sa vad binele din fiecare. Sa ii inteleg. Si de multe ori am gasit prieteni adevarati unde altii nu vedeau decat o curva, un betiv, un mos senil sau mai stiu eu ce. Nu trebuie sa te lasi inselat de aparente. Din fericire printre miile de persoane cu care am intrat in contact am gasit si destui prieteni. Prea putini pentru idealul meu, dar destul de multi daca m-as considera un om obisnuit.
Pe mine mai mult ma linisteste muzica uite cateva exemple de piese:
Britney Spears-Everytime
Shontelle-Impossible
Madonna-Frozen
Delyno-Private love
si dupa atata tristete ma inveselesc cu
Residence Deejays feat Frissco-Lovely smile
sper ca te-am ajutat(iti recomand sa nu mai fumezi...ca nu te ajuta cu nimic parerea mea)
Prietenii.
Doar daca nu sunt ei cei care ma fac trista.se mai intampla. da trece de la sine.muzica mai rau imi face...
Fix in momentele cand tristetea e mai mare, apare un oarecare X care imi povesteste de la Adam si Eva fosta relatie, sau un oarecare Y care tocmai s-a despartit de prieten si plange. Ceea nu e rau, ca daca as sta si as gandi prea mult m-as intrista si mai tare.Si cu cat as fi mai trista cu atat trecutul ar lovi cu o forta inca si mai mare.Asa ca pun stop la procesul de reciclare de amintiri si ma multumesc sa traiesc un prezent, daca nu frumos macar multumitor
Eu una cand cad intr-o depresie acolo ramansunt constienta ca nu-mi face bine dar nici nu dau semne ca as vrea sa fac ceva in legatura cu asta.Nu sunt trista foarte des (sunt unele lucruri care ar trebui sa ma afecteze dar ma doare in cot)dar atunci cand prind cate un moment nu mai sunt eu. Ori stau intr-un colt al camerei mele precum o statuie ori intr-o zona nepopulata (in momentele astea urasc oamenii)oricum eu sunt genul de persoana care pare mereu trista, am o parere proasta despre tot ce ne inconjoara, singurul mod in care imi evidentiez partea "comica"e prin scris.In rest glumesc cu alte persoane doar cand le cunosc foarte bine. Pot spune ca muzica este singurul lucru care ma mai calmeaza uneori.
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: