Adresand problema singuratatii, Arthur Schopenhauer compara oamenii cu porcii spinosi. Se stie ca, cu cat este mai frig afara, cu atat ei se apropie mai mult unii fata de ceilalti. Dar, din neatentie, se ranesc cu tepii lor ascutiti. Asta face ca ei sa se desparta si sa moara de frig.
Adesea, ilustratia de mai sus chiar ne descrie. Intemperiile vietii ne determina sa ne apropiem de ceilalti, care, voit sau nu, reusesc uneori sa ne raneasca. Noi insine ii ranim pe ceilalti... Prin urmare, constient sau nu, ne departam de ei si "murim" de cancerul singuratatii!
Atunci cand ma simt singur incerc sa nu ma complac in situatia asta. Posibilitatea de a face primul pas in relatia cu ceilalti este la mine. Un zambet, o mana intinsa, o iesire la o cafea, sunt lucruri mici care ne pot ajuta sa ii cunoastem pe cei din jur, dezvoltand relatii apropiate si uitand de singuratate.
Da, trebuie sa invatam sa iertam si sa avem rabdare...
Imi iau un animal de companie, daca nu am deja si ma joc cu el sau citesc sau ascult muzica.
Buna, pai asculti muzica, iesi la o plimbare cu prietenii, sau chiar singura cu castile.
Imi iau pisicile si ma joc cu ele . Uneori mai si citesc, dar "medicamentul" e mereu muzica la maxim.