Ordonare:
Cronologică
Verbul a fi se folosește ca auxiliar pentru cele mai multe forme verbale compuse.
La modul indicativ, viitorul anterior se alcătuiește cu tipul de viitor format cu a vrea al lui a fi, plus participiul verbului cu sens deplin: voi/oi fi cântat, vei/ăi fi văzut, va/o fi bătut, vom/om fi zis, veți/ăți fi iubit, vor/or fi coborât.
La modul conjunctiv se folosește o formă redusă, unică pentru toate persoanele, a conjunctivului prezent al auxiliarului a fi, pentru a obține:
în asociere cu gerunziul verbului principal, prezentul conjunctiv cu valoare prezumtivă: să fi cântând;
în combinație cu participiul verbului principal, perfectul conjunctiv: să fi văzut.
La modul condițional, a fi formează:
condiționalul prezent cu valoare prezumtivă al verbului cu sens deplin, în asociere cu gerunziul acestuia: aș fi cântând, ai fi văzând, ar fi bătând, am fi zicând, ați fi iubind, ar fi coborând;
perfectul condiționalului, în combinație cu participiul verbului principal: aș fi cântat, ai fi văzut, ar fi bătut, am fi zis, ați fi iubit, ar fi coborât.
La modul prezumtiv, auxiliarul a fi participă la formarea ambelor timpuri.
Prezentul prezumtivului folosește formele de viitor cu auxiliarul a vrea ale lui a fi, asociate cu gerunziul verbului principal: voi/oi fi cântând, vei/ăi fi văzând, va/o fi bătând, vom/om fi zicând, veți/ăți fi iubind, vor/or fi coborând.
Perfectul prezumtiv se formează cu aceleași forme ale lui a fi, dar în combinație cu participiul verbului cu sens deplin (voi/oi fi cântat etc.), fiind omonim cu viitorul anterior.
La perfectul infinitiv se folosește ca auxiliar infinitivul prezent al lui a fi.
A fi este și auxiliarul diatezei pasive, formele sale indicând modul, timpul, numărul și persoana verbului, în timp ce verbul cu sens deplin este la participiu.
Sper ca ti-am fost cat de cat de ajutor 
Răspunde
.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
