Care e cea mai "tare" tara dintre s. u. a. sau marea britanie?

Question

Care e cea mai "tare" tara dintre  s. u. a. sau marea britanie?

mgtow · Answer

Ee.uu.

XByancaElenaX · Answer

Tatele Unite ale Americii (engleză: United States of America) este numele unei ţări din America de Nord, situată între Canada, Mexic, Cuba, Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific. În prezent SUA este cea mai puternică ţară din punct de vedere economic şi militar, are cea mai adâncă influenţă culturală şi politică şi deţine cele mai avansate nivele de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică pe plan mondial. Este o republică federală, cu capitala la Washington, D.C. Teritoriul Statelor Unite este de aproximativ de 40 de ori mai mare decât suprafaţa României măsurând peste 5.000 de kilometri de la Oceanul Atlantic (la est) până la Oceanul Pacific (la vest) şi 2.000 de kilometri de la graniţa canadiană (la nord) până la cea mexicană (la sud).
Federaţia este alcătuită din 50 de state, dintre care 48 sunt state continentale învecinate (formează un teritoriu contiguu), iar două state, Alaska şi Hawai, sunt exclave, fiind despărţite de teritoriul celor 48, primul de Canada, al doilea de Oceanul Pacific. La aceste state se adaugă districtul federal Columbia (D.C.), teritoriu federal obţinut prin donaţii egale de la statele Maryland şi Virginia.
Cuprins [ascunde]
1 Istoria Statelor Unite ale Americii
1.1 Preistorie
1.2 Colonizarea europeană
1.3 Crearea naţiunii
1.4 Războiul Civil
1.5 Expansiunea
1.6 Secolul XX
1.7 Secolul XXI
2 Geografie
2.1 Relief
2.2 Clima
2.3 Hidrografie
2.4 Vegetaţie
3 Economie
4 Guvernul Statelor Unite ale Americii
5 Congresul Statelor Unite ale Americii
6 Justiţia în Statele Unite ale Americii
7 Statele Unite ale Americii ca federaţie
8 Împărţire administrativă
9 Armată
10 Note
[modificare]Istoria Statelor Unite ale Americii

Pentru detalii, vezi: Istoria Statelor Unite ale Americii.
[modificare]Preistorie
Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranţi din Asia peste strâmtoarea Bering, cu aproximativ 14.000 de ani în urmă, urmărind turme de animale pentru vânătoare, în America. Aceşti indieni americani au lăsat urme ale existenţei lor prin petroglife şi alte materiale arheologice. Este estimat că 2,9 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparţine Statelor Unite, înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecţioase, care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni (cu toate că există dubii despre numărul lor exact). Au existat şi societăţi avansate, de exemplu Anasazi din sud-vest, sau Indienii de Păduri (Woodland), care au construit centrul Cahokia, situat lângă St Louis, care a avut o populaţie de 40 în anul 1200 î.e.n.
[modificare]Colonizarea europeană
Vizitatori străini au sosit şi în trecut, dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb, în secolele 15 şi 16, au început naţiunile europene să exploreze şi să creeze locuinţe permanente pe acest continent. Vezi Colonizare.
În secolele 16 şi 17, spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite şi Florida. Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia, în 1607. Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze, ca New Amsterdam (predecesorul oraşului New York), pe teritoriul ocupat actualmente de New York şi New Jersey. În 1637, suedezii au creat o colonie numită Christina (în Delaware), dar au trebuit să cedeze colonia, în 1655, Olandei.
Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie. Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsaţi în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Şapte Ani, când Franţa a cedat Canada şi regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii. Atunci metropola (Marea Britanie) a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război. Mulţi colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament. Tensiunile între Marea Britanie şi colonizatori au crescut şi cele 13 colonii au început o revoluţie contra controlului Marii Britanii.
[modificare]Crearea naţiunii

Primul preşedinte al Statelor Unite ale Americii, George Washington, a servit în funcţie două mandate, între 1789 şi 1797.
În 1776, cele 13 colonii şi-au declarat independenţa faţă de Marea Britanie Revoluţia Americană (1775 - 1783) şi au format Statele Unite.
Structura administrativă iniţială a ţării a fost o confederaţie, fondată în 1777 (în 1781 fiind ratificată baza sa) - Articles of Confederation. După dezbateri îndelungate, acest document a fost înlocuit de către Constituţia Statelor Unite ale Americii, în 1789, care a creat un sistem politic mai centralizat.
[modificare]Războiul Civil
Din perioada colonială, a existat un deficit de lucrători, un fapt care a încurajat sclavia. Până la mijlocul secolului 19, conflictele asupra drepturilor statelor şi sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate şi au început să domine politica internă a Statelor Unite.
Statele nordice au început să se opună sclaviei, însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac şi doreau să introducă sclavia şi în teritoriile de vest. Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul (de exemplu, Compromisul Missouri şi Compromisul din 1850).
Disputa a explodat într-o criză în 1861, când şapte state sudice au părăsit Statele Unite şi au format Statele Confederate ale Americii, o acţiune care s-a terminat cu Războiul Civil American. Imediat după începutul războiului, încă patru state sudice au intrat în confederaţie.
În timpul războiului, Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamaţia de Emancipare, cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865, după sfârşitul confederaţiei, cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituţiei SUA. Războiul civil a răspuns şi la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea, şi e considerat un punct focal în istoria ţării, când guvernul naţional a acaparat puteri noi şi extinse.
[modificare]Expansiunea

Statele Unite în anul 1829
Pe parcursul secolului 19, naţiunea s-a extins rapid, adăugând multe state noi. Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest: deoarece populaţia statelor din est creştea şi imigranţi noi intrau în ţară, mulţi oameni continuu se mutau înspre vest.
Ca urmare a acestui proces, SUA a ocupat teritoriile Indienilor americani. Aceste acţiuni continuă să aibă implicaţii politice astăzi, deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi. În unele locuri, populaţiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecţioase aduse de către europeni şi astfel colonizatorii din SUA au acaparat uşor aceste teritorii goale. În alte situaţii, Indienii americani au fost mutaţi forţat de pe teritoriile lor tradiţionale. Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American, controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA, esenţial, a fost de o natură colonială.
În această perioadă, ţara a devenit o mare putere industrială şi un centru pentru inovaţie şi dezvoltare tehnologică.
[modificare]Secolul XX
Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenţei exercitate de către această ţară asupra întregii lumi. Influenţa sa relativă a fost mare, în special datorită faptului că Europa, care, anterior, a fost cel mai important centru de influenţă, a suferit grav în ambele războaie mondiale
Statele Unite a luptat în Primul şi Al Doilea Război Mondial de partea Aliaţilor. În perioada interbelică, cel mai important eveniment a fost Marea Depresie (1929 - 1939), efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl, o secetă gravă. Ca şi restul lumii dezvoltate, SUA a ieşit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial.
Războiul a adus pagube enorme majorităţii participanţilor la el, însă SUA a suferit relativ puţin din punct de vedere economic. În 1950, mai mult decât jumătate din economia globală (măsurată în PNB) se afla în SUA.
În Războiul Rece, SUA a fost un participant cheie în Războiul Coreean şi Războiul Vietnamez, şi, pe lângă URSS, a fost considerată una din cele două superputeri. Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică. Odată cu încetarea existenţei Uniunii Sovietice ca entitate juridică, SUA a devenit un centru mondial economic şi militar cu o pondere sporită.
În deceniul 1990 - 2000, Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acţiuni de poliţie şi de menţinere a păcii, aşa cum ar fi cele din Kosovo, Haiti, Somalia, Liberia, şi Golful Persic.
[modificare]Secolul XXI
După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, executate asupra complexului World Trade Center şi a Pentagon-ului de organizaţie teroristă, Al-Qaida, condusă de Osama bin Laden, Statele Unite ale Americii, cu ajutorul altor naţiuni, au declarat război contra terorismului, care a inclus acţiuni militare în Afganistan şi Irak.
[modificare]Geografie

Pentru detalii, vezi: Geografia Statelor Unite ale Americii.
Din punct de vedere geografic, ţara se împarte în trei regiuni principale: Munţii Stâncoşi (Rocky Mountains) - la vest, zona de podiş şi de munte a Appalacilor - la est, şi câmpiile întinse de prerie (Great Plains) - în partea centrală. În secolul 19, preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii şi al vieţii în libertate a coloniştilor. Caracteristice pentru America de Nord sunt şi marea diversitate a climei şi bogăţia lumii vegetale.
[modificare]Relief
Relieful Statelor Unite ale Americii este variat, format din munţi înalţi (ex. Munţii Stâncoşi, Munţii Coastei, Munţii Cascadelor, Munţii Alaskăi, Munţii Mauna Loa, Munţii Mauna Kea, Munţii Appalachi etc.) formaţi prin orogeneză alpină, podişuri (Colorado, Preriilor, Nevada etc.) şi câmpii (Cp. Mississippi).
[modificare]Clima
Clima este predominant temperată(ex. Temperat Oceanică pe ţărmul Oceanului Atlantic, Temperat Continentală în centrul ţării, subtropicală în Florida şi California).În Alaska, climatul este rece subpolar, în Nevada deşertic temperat şi în Hawai tropical umed. Temperatura variază în iulie între 18 grade în Seattle şi 28 grade în New Orleans, iar în ianuarie, între -10 grade la Minneapolis şi 13 grade la Los Angeles. Cantitatea de precipitaţii variază de la peste 100 cm pe coasta de est şi de Sud, la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi şi mai puţin de 25 cm în zonele muntoase din Vest. Precipitaţiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest, în Washington şi Oregon 80 cm în zonele joase şi 100-150cm în zonele muntoase.Coborând însă spre California, precipitaţiile devin tot mai rare, ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles.
[modificare]Hidrografie
Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi, cel mai mare fluviu, cu cei mai mulţi afluenţi.
Vezi şi: Listă de fluvii din SUA şi Listă de fluvii din America
[modificare]Vegetaţie
Păduri de foioase, păduri de conifere în zona de munte şi în Alaska. Vegetaţie de stepă şi vegetaţie mediteraneană în Florida şi California, deşertică în Nevada, în pădurile tropicale şi Hawai.
[modificare]Economie

Pentru detalii, vezi: Economia Statelor Unite ale Americii.
Datorită condiţiilor naturale propice şi a sporului demografic (iniţial mai ales prin imigraţie din Europa - între 1800 şi 1913 sosind în total cca. 50 milioane de oameni), industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid, ceea ce a permis SUA să ocupe o poziţie de frunte pe arena internaţională. Totodată, statul este considerat simbolul economiei libere de piaţă. Datorită abundenţei bogăţiilor naturale (cărbune, petrol, gaze naturale, hidroenergie), el este mai puţin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate. Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole: America este privită drept grânarul globului, iar o parte importantă a producţiei agricole este exportată în lumea întreagă.
Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite,[1] în anul 2008, în economia SUA erau ocupate 134.354.250 de persoane, dintre care:
Industria	Număr de angajaţi	 % din totalul angajaţilor
Agricultură, silvicultură, pescuit, cinegetică	385.730	0,3%
Minerit	644.070	0,5%
Utilităţi	542.230	0,4%
Construcţie	7.671.680	5,7%
Producţie (confecţii)	13.960.700	10,4%
Vânzare angro	5.964.920	4,4%
Vânzare cu amănuntul	15.642.700	11,6%
Transport şi depozitare	5.306.240	3,95%
Industria informaţiilor	3.019.040	2,25%
Finanţe şi asigurări	5.990.930	4,6%
Industria imobiliară, chirii şi arende	2.143.100	1,6%
Servicii profesionale, ştiinţifice şi tehnice	7.519.060	5,6%
Administrarea (managementul) companiilor şi întreprinderilor	1.915.250	1,4%
Managementul administrativ, al resurselor şi deşeurilor şi servicii de remediere	8.506.680	6,3%
Servicii educaţionale	12.455.550	9,3%
Ocrotirea sănătăţi şi asistenţă socială	16.006.410	11,9%
Arte, distracţii, recreere	1.923.380	1,4%
Cazare şi servicii alimentare	11.341.810	8,4%
Alte servicii (cu excepţia administraţiei publice)	3.881.410	2,9%
Administraţia federală, de stat şi locală	9.533.390	7,1%
[modificare]Guvernul Statelor Unite ale Americii

Pentru detalii, vezi: Guvernul Statelor Unite ale Americii.
Guvernul federal american, numit Administraţie, este condus de Preşedintele Statelor Unite. Preşedintele este ales o dată la 4 ani, aceeaşi persoană putând ocupa maximum 2 mandate. Deciziile executive sunt luate de preşedinte, iar membrii cabinetului sunt oficial consideraţi consilieri ai preşedintelui pe domeniile legate de responsabilităţile oficiilor lor. Cabinetul include Vice-preşedintele şi 15 şefi ai departamentelor executive. Aceştia sunt Secretarii pentru Agricultură, Comerţ, Apărare, Educaţie, Energie, Sănătate şi servicii umane, Securitatea patriei, Locuinţe şi dezvoltare urbană, Interne, Muncă, de Stat, Transport, Finanţe, Afacerile veteranilor, şi Justiţie.
Departamentele pot fi create doar prin legi organice, astfel încât preşedintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens. Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor din 11 septembrie 2001, când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei (Homeland Security). Precedentul departament (al Energiei) a fost creat cu 50 de ani în urmă. Secretarul pentru Justiţie este numit în engleză Attorney General (literal Avocatul General), el fiind responsabil de numirea şi suspendarea procurorilor federali, precum şi de reprezentarea legală a Statelor Unite. Departamentul de Stat are aceeaşi funcţie ca şi Ministerul de Externe în alte ţări. Departamentul Securităţii Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte ţări. De exemplu, FBI (poliţia federală) este formal parte din acesta. Departamentul american de interne şi cel al educaţiei au prerogative destul de diferite şi mai mici decât ministerele cu aceleaşi nume din alte ţări. Spre deosebire de alte ţări, în SUA nu se foloseşte cuvântul minister.
Şeful de Cabinet al Preşedintelui (White House Chief of Staff, adică şeful funcţionarilor Casei Albe) are, de asemenea, rang de membru al Cabinetului (Administraţiei). Sub preşedintele George W. Bush, patru alţi oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului. Aceştia sunt Administratorul Agenţiei de Protecţie a Mediului, Directorul Oficiului pentru Organizare şi Buget, Directorul Oficiului Naţional de Control al Medicamentelor şi Negociatorul-şef pentru Comerţ al Statelor Unite (U.S. Trade Representative).[2]
Actualul preşedinte american este Barack Obama.
[modificare]Congresul Statelor Unite ale Americii

Pentru detalii, vezi: Congresul Statelor Unite ale Americii.
Congresul este o instituţie bicamerală formată din Senat, camera superioară, şi Camera Reprezentanţilor, cea inferioară.
[modificare]Justiţia în Statele Unite ale Americii

Statele Unite ale Americii are o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of America", membrii ei fiind desemnaţi de Preşedintele SUA, cu acordul Senatului. Nu este fixat constituţional câţi judecători pot fi membri ai Curţii Supreme, de tradiţie recentă fiind 9, număr fixat de legislativ. Curtea Supremă este curtea de ultimă instanţă pentru toate cazurile privind Constituţia SUA şi, în anumite cazuri limitate, este curtea de jurisdicţie de primă instanţă . Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte curţi civile şi criminale şi, indirect, şi sistemul militar de justiţie.
[modificare]Statele Unite ale Americii ca federaţie

Statele Unite ale Americii sunt un stat federal. Fiecare stat deţine suveranitate legală, are propriul parlament (în general numit adunare - assembly), adesea bicameral, guvernator ales prin vot direct de populaţia statului, guvern condus de acesta şi sistem juridic propriu, inclusiv curte supremă de justiţie.
Foarte multe responsabilităţi (de exemplu, poliţia, justiţia civilă şi criminală, educaţia), care, în alte ţări, sunt prerogativa autorităţilor centrale, în SUA sunt de prerogativa statelor. Fiecare stat are şi sistem fiscal propriu. Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri, federal şi de stat. Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit, preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări (sales tax). În SUA nu există TVA. Totuşi, veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente şi autorităţile federale alocă statelor sume pentru anumite destinaţii. Alocarea acestora este adesea condiţionată de îndeplinirea anumitor condiţii, în acest fel autorităţile federale asigurându-se, indirect, că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal. Sunt şi cazuri când unele state refuză aceste alocări şi îşi menţin o politică economico-socială independentă. Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie şi a primi suplimentar fonduri federale.
[modificare]Împărţire administrativă

Statele Unite cuprind 50 state şi singurul district federal.

Alabama
Alaska
Arizona
Arkansas
California
Carolina de Nord
Carolina de Sud
Colorado
Connecticut
Dakota de Nord
Dakota de Sud
Delaware
Florida
Georgia
Hawaii
Idaho
Illinois
Indiana
Iowa
Kansas
Kentucky
Louisiana
Maine
Maryland
Massachusetts
Michigan
Minnesota
Mississippi
Missouri
Montana
Nebraska
Nevada
New Hampshire
New Jersey
New Mexico
New York
Ohio
Oklahoma
Oregon
Pennsylvania
Rhode Island
Tennessee
Texas
Utah
Vermont
Virginia
Washington
Virginia de Vest
Wisconsin
Wyoming
Districtul federal Columbia
Multe din aceste nume de state provin din limbile populaţiei băştinaşe - ale aşa-numiţilor indieni.
[modificare]Armată

Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de miliarde de dolari în 2009, adică 43% din totalul mondial[3]. Pe locurile următoare se află China cu 100 miliarde dolari şi Franţa cu 63,9 miliarde dolari[3].
[modificare]

XByancaElenaX · Answer

Marea Britanie (engleză Great Britain , scoţiană Breatainn Mhòr, galeză Prydain Fawr, cornică Breten Veur, Scots Graet Breetain) este o insulă în vestul Europei. Este înconjurată de Marea Nordului, Canalul Mânecii, Marea Irlandei şi Oceanul Atlantic. Este cea mai mare dintre Insulele Britanice, care mai cuprind Irlanda, insula Man, Jersey, Guernsey, arhipelagurile Shetland şi Orkney. Se mai foloseşte denumirea de Marea Britanie pentru desemnarea celor trei ţări componente ale Regatului Unit care se află pe această insulă: Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia. În limba română Regatul Unit mai este uneori numit, incorect, "Marea Britanie", denumirea corectă şi completă pentru statul modern fiind, "Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord".

CONDIŢIILE NATURALE ŞI CLIMA
Relieful este diferit, de la teritoriile joase dintre gurile râurilor Exe şi Tees –roci sedimentare moi, cretă, argilă, gresie-, trecând apoi la dealuri de cretă sau calcar ca Costwolds, Chiltenrs, North Downs şi South Downs, şi munţi : Cambrieni, (Snowdon –1085 m), Penini, Grampiani cu vârful cel mai înalt, Ben Nevis 1344 m. Zona de sud-est este o zonă de câmpie, cu sol preponderent argilos. Râurile sunt scurte, dar cu debite importante, ceea ce le face navigabile : Tamisa, Severn(cel mai lung), Trent, Shannon, Exe, Avon, Tees, Ouse. Clima Angliei este moderată, oceanică, aflată sub influenţa Curentului Golfului. In cea mai mare parte a anului, vremea este ploioasă şi schimbătoare, datorită câmpurilor ciclonice de joasă presiune formate în Oceanul Atlantic.Cel mai des întâlnit fenomen meteorologic este ceaţa (smog), care în amestec cu fumul rezultat din poluare a dus la apariţia sintagmei "ceaţă londoneză". Cele mai reci luni sunt ianuarie şi februarie (+4 0C) iar cele mai calde iulie şi august (+16-18 0C). In sud-estul ţării media anuală a precipitaţiilor este de 650 mm, iar în vest de 1000 mm.

INSULELE
Parte a Regatului Unit sunt şi insulele şi grupurile de insule din jurul Marii Britanii, ca Orkney, Shetland, Scilly. Alte insule au adunare legislativă şi administraţie proprie : Anglesey, Wight, Man, Hebridak.

O ŢARĂ ÎNTRE APE
Fiind o insulă, Anglia este înconjurată de ape . La vest se află Oceanul Atlantic, la nord-est Marea Nordului, la sud-sud-est Marea Mânecii. Intre Irlanda şi Marea Britanie se află Marea Irlandei. Până în anii ’90 legăturile dintre Anglia şi Europa erau pe cale navală şi aeriană. Din mai 1994 se poate face legătura pe cale feroviară cu Franţa pe sub Canalul Mânecii, prin Eurotunel.

POPULAŢIA ŞI ORAŞELE
Marea Britanie este o ţară puternic urbanizată. Peste 90% din populaţie trăieşte în oraşe iar 30% numai în oraşle mari şi în suburbiile acestora: Londra (6 809 000 loc.), Birmingham (2 632 000 loc.), Manchester (2 600 000 loc.), Leeds (2 053 000 loc.), Glasgow (1 700 000 loc.), Liverpool (1 467 000 loc.) , Sheffield (1 297 000 loc.) , New Castle (1 135 000 loc.) , Edinburgh (440 000 loc.) , Cardiff (279 000 loc.) , Belfast (279 000 loc.).

RESURSELE NATURALE ŞI ECONOMIA
Marea Britanie se situează pe locul 6 între puterile lumii. Coloniile de care a dispus timp de secole (Australia, India, Canada, Africa de Sud) au asigurat materia primă pentru diferite industrii prelucrătoare; Faptul că a fost din cele mai vechi timpuri o mare putere navală a ajutat-o foarte mult în dezvoltarea economică. Râurile cu debite importante au permis construcţia hidrocentralelor care asigură energia electrică în Scoţia şi Ţara Galilor. O altă resursă energetică importantă sunt cărbunii, a căror exploatare încă din evul mediu a condus la apariţia revoluţiei industriale. Anglia mai dispune de petrol (locul 3 în Europa, după Rusia şi Norvegia) şi gaze naturale. Exploatarea lor din Marea Nordului se face prin instalaţii moderne .Prin conducte ele sunttransportate spre rafinării, în porturi, unde se prelucrează în întreprinderi petrochimice şi transformate în combustibili, îngrăşăminte, mase plastice, medicamente, detergenţi, etc. Din totalul energiei consumate 76% se obţine din ţiţei şi gaze naturale, iar 8,5 % din cărbune. Energia nucleară asigură 15,5%. Restul de 10% este acoperit de hidrocentrale.
Deşi în regres, producţia anuală de cărbune atinge 42 mil. tone. Tot în regres se află şi pescuitul, din cauza concurenţei internaţionale şi a exploatării nemiloase a acestei resurse de-a lungul timpului. Această activitate este vitală pentru porturi mai mici ca Aberdeen, Peterhead, Grimsby, Newlyn, Fletwood.
O altă resursă naturală este lemnul. Pădurile acoperă 10% din suprafaţa ţării, şi jumătate din ele sunt proprietatea statului.
INDUSTRIA ŞI TRANSPORTURILE
INDUSTRIA
Industria prelucrătoare asigură ocuparea a 34% din forţa de muncă şi 24% din PIB. Ramurile industriale tradiţionale ca producţia de textile şi oţeluri cedează locul ramurilor producătoare sau utilizatoare de tehnică de vârf. Industria construcţiilor ocupă un loc important, iar sfera serviciilor se lărgeşte oferind tot mai multe locuri de muncă.

TRANSPORTURILE Anglia dispune de o reţea de drumuri cu înveliş rigid de 362.357 km, din care 3147 sunt numai autostrăzi. Pe drumurile publice se desfăşoară 90% din transportul de persoane şi 82% din cel de mărfuri. Reţeaua de căi ferate se întinde pe o lungime de 37440 km. Centre ale transporturilor fluviale şi maritime sunt porturi ca : Londra, Cardiff, Liverpool, New Castle, Glasgow, Belfast, Plymouth, Portsmouth, Aberdeen etc. Tunelul de sub Canalul Mânecii leagă Folkestone de portul francez Calais. El are o lungime de 49,94 km.

Aeroporturile britanice sunt utilizate annual de peste 90 milioane călători şi pe aici se vehiculează 2 milioane tone mărfuri anual.

AGRICULTURA
Agricultură se face în zona de câmpie, pe pâmânturile arabile din East Midlands (estul Angliei Centrale) şi East England (la nord de Londra) şi pe Câmpia Fen. In zonele cu climă blândă din vestul ţării se cultivă grâu, orz, cartofi şi sfeclă de zahăr. Zootehnia este o ramura bine reprezentată ; în fermele mari din jurul oraşelor se cresc oi, vite, porci şi cai. Forţa de muncă ocupată în agricultură atinge cam 2% din populaţia activă, având în vedere gradul înalt de mecanizare. Deficitul de produse agricole este acoperit prin importuri. O altă activitate tradiţională este pescuitul. Zona unde se cultivă zarzavaturi este cea din jurul Belfastului.
Importurile Marii Britanii sunt în general materii prime, de obicei din fostele colonii : minereuri, bumbac, lână, produse agricole. Ca materie primă Marea Britanie exportă petrol , cam 2/3 din producţia ei; Exporturile produselor finite reprezintă un procent însemnat : produse chimice şi petrochimce, maşini, aparatură, textile, etc.
O ramură economică importantă este turismul. Turiştii sunt atraşi de construcţiile vechi de sute de ani : Turnul Londrei, Westminster, Rochester Castle, Exeter, Salisbury, Canterbury, de muzee celebre : Muzeul Figurilor de ceară sau localităti unde s-au născut oameni celebri : poetul şi dramaturgul Shakespeare, poetul Byron, sau alţii din epoci mai îndepărtate sau mai apropiate : The Beatles, Spice Girls, etc.
Alte obiective turistice importante le constituie monoliţii de la Stonehenge sau Loch Ness, sălaşul monstrului Nessie. Numai în capitala engleză sunt concentrate o mulţime de obiective ce merită a fi vizitate : British Museum, cu antichităţile sale, Big Ben, ceasornicul numit astfel după numele primului slujbaş ce l-a avut în grijă; Piccadilly Circus, locul favorit de întâlnire pentru tineri; reşedinţa premierului britanic, din Downing Street 10, simbol al puterii politice; Buckingam Palace, unde schimbarea gărzii este un adevărat spectacol; Trafalgar Square, cu porumbeii săi şi minunatele fântâni cu lei; sau cea mai mare colecţie de tablouri de la The National Gallery ;marele dom al catedralei St. Paul, al doilea ca mărime în lume sau Tower Bridge ce oferă o privelişte de vis a râului Tamisa; iar o plimbare prin Hyde Park nu poate fi decât un motiv în plus ca să te bucuri de viaţă; la Covent Garden poţi audia cele mai cunoscute voci ale operei, iar în Petticoat Lane poţi face din cumpărături un hobby. O categorie aparte de turişti o reprezintă fanii echipelor de fotbal, ce vin să-şi încurajeze jucătorii favoriţi; şi fotbalul englez este unul cu echipe de elită, mereu prezente în competiţiile internaţionale.
Limba engleză a avut o mare contribuţie la creşterea importanţei Angliei ca stat, încă din perioada colonială, fiind prima limbă internaţională vorbită; deşi actualmente Anglia a pierdut multe colonii , populaţia de acolo continuă să folosească limba engleză. In plus limba engleză este un suport important în dezvoltarea comunicaţiilor pe calea informatică. Mai mult de 500.000.000 persoane vorbesc engleza ca limbă maternă iar numărul celor care o învaţă ca limbă străină este în continuă creştere, mai ales în Europa de est. loc/km

XByancaElenaX · Answer

Buna ambele(am dat raspuns si la ambele)Marea Britanie (engleză Great Britain , scoţiană Breatainn Mhòr, galeză Prydain Fawr, cornică Breten Veur, Scots Graet Breetain) este o insulă în vestul Europei. Este înconjurată de Marea Nordului, Canalul Mânecii, Marea Irlandei şi Oceanul Atlantic. Este cea mai mare dintre Insulele Britanice, care mai cuprind Irlanda, insula Man, Jersey, Guernsey, arhipelagurile Shetland şi Orkney. Se mai foloseşte denumirea de Marea Britanie pentru desemnarea celor trei ţări componente ale Regatului Unit care se află pe această insulă: Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia. În limba română Regatul Unit mai este uneori numit, incorect, "Marea Britanie", denumirea corectă şi completă pentru statul modern fiind, "Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord".