Aveam 4 ani si eram la mare.
Inotam ce inotam, si apoi ma trezesc ca mi-e foame. La un moment dat, mama si tata m-au ''abandonat'' cu niste copilasi ai unor prieteni, asa ca am ramas putin de capul meu.
M-am dus catre o doamna grasuta, frumoasa, nu o sa-i uit niciodata palaria aia mare si alba... in timp ce ma indreptam spre dumneaei, am facut niste ochisori mari si plansi aproape: ''- Doamna', mi-e foame talre de nu mai phot!''
Emotionata, misterioasa doamna ma invita la un sanwitch (sau cum naiba se scrie).
Mama si tata m-au vazut si au ramas rusinati. Asa ca in timp ce alergau spre mine sa ma opresca am inceput sa strig catre biata femeie, ca sa ma dau mare: ''-Eeeei, acu' da-mi si CoCola!''
Imi aduc aminte cu nostalgie... Am ramas de atunci gluma parintilor, la fiecare petrecere si ocazie speciala, ca sa ma faca de ciocolata, amintesc patania asta... Ce vremuri!
Zâmbărici întreabă: