Odata, acum cativa ani, am fost martor la un accident rutier. S-a intamplat nu departe de unde stateam eu, si ca orice copil prost, m-am dus sa vad si eu ce se intampla acolo. Se ciocnisera doua masini, din care mai ramasesera doar doua gramezi de fiare contorsionate de nepatruns. Linistea care domina peisajul era creata (si aveam sa aflu mai tarziu un pic) de faptul ca nu mai era nimeni in viata. Incercand sa ma apropii si mai mult, vazand agitatie, am fost martor la una din cele mai dezgustatoare scene din viata mea. Pompierii, sau ce erau aia, au taiat una dintre masini sa scoate victimele desigur. Au reusit pana la urma, l-au luat patru oameni de maini si picioare si l-au asezat pe iarba. Nu imi imaginam in nici o clipa ca ar fi putut fi mort. Cand au inceput sa-i aduca pe ceilalti langa el in cele mai nefiresti pozitii, cu mainile si picioare intoarse, plini de sange, doar cu hainele sa-i mai tina, manipulandu-i ca pe niste bucati de carne, fara vita, ca pe niste tavi de mici, inerte. Dar nici unul dintre ei nu se compara cu soferul din masina mai putin avariata. Logica i-ar da lui de castig. Dar nu a fost sa fie. A fost o scena teribila sa vad ca dintr-o fiinta odinioara mandra, puternica, omul, a ramas doar o impletitura de piele, sange inchegat sicarne umflata. Ce rost mai avea lumea, credinta, constiinta, cand l-au trantit pe iarba si capul i s-a rostogolit pe o parte, agatandu-se doar de o bucatica de carne. Ce puteai sa vezi in ochii lui mari si negri, in obrajii lui umflati si tari, in sangele care ii iesea din ochi si urechi? Nimic nu vedeam. Si asta m-a tulburat cel mai tare...
Nu am vazut lucruri atat de inspaimantatoare...intr-un film de groaza cred, o ceata de morti care ieseau dintr-o mlastina sau nu stiu ce mai era Dar ceva in realitate inspaimantator nu am vazut...
Acum ceva timp eram in casa si de afara se auzeau niste agomote ciudate, parca un latrat asa.
Si am iesit(cu mama ca singura de unde curaj) sa vedem ce este era intuneric bezna si se vedeau niste ochi luminosi nu departe si cand am aprins becul am vazut un catel deci era jupuit de carne ca sa spun asa:-s si 2 dintre picoare rupte mai pe scurt era vai de mama lui de abia mai respira.Deci cand l am vazut tremuram din toate incheieturile.
Nici nu am mai incercat sa il salvam pentru ca pur si simplu era distrus.Cred ca l-a aruncat cineva. dar cum se face ca tocmai la noi in curte.
De dormit ce sa mai dorm, mi-a luat toata noaptea sa mai uit putin ceea ce vazusem si sa numai tremur.
Cel mai scarbos si mai inspaimantator lucru, sper sa numai dau de asa ceva vreodata
Cand eram mica venea uneori in orasul nostru de pe undeva de la tara la cumparaturi un om mai special, despre care se spunea ca are fata de bou.Pe de o parte parea amuzannt, pe de alta parte parea infiorator.Si copiii il stiau, se anuntau fiecare pe la scara lui si ne tineam de el ca un card de gaste galagioase, provocandu-l(nu te pune cu cruzimea si sadismul de care pot da dovada copiii!). Avea o palarie imensa pe cap, neagra, cu niste boruri f. largi si pe sub palarie avea o panza neagra care era fixata ca sa-i acopere fata.Pe sub panza se puteau distinge, mai ales cand vantul lipea de cap materialul cel negru, un fel de figura foarte deformata, imensa, avea un cap anormal, teribil si cred ca influentata de ceilalti copii ii distingeam botul prelung de bou.Ma rog, asa credeau toti...si mai nasol e ca se tineau dupa el, lumea se intorcea si isi faceau cu totii cruce, el trecea nepasator, copiii intindeau coarda si pentru ca vedeau ca nu sunt bagati in seama incercau sa-l atinga usor.Si,odata,unul tare indraznet l-a impins usor pe strada, din spate-cumva apoi s-a retras si m-a lasat pe mine ca o neroada proptita fix in dreptul lui, ca si cum eu l-am impins.Omul cu cap de bou s-a intors, parea f inalt poate si pentru. ca eu eram f mica si atunci s-a uitat la mine de pe sub palariile lui valurite si negre. Avea ceva ca o privire, dar nu se putea distinge pentru. ca era acoperit dar s-a lasat o liniste ingrozitoare si acele secunde de tensiune au fost innebunitoare pentru mine. N-a spus nimic, iar, mai tarziu, comentand, rautaciosii spuneau ca nu poate vorbi, poate doar sa raga ca un bou, desigur!
cele mai cumplite momente de frica pot fi si cele in care nu vezi efectiv motivul temerilor tale ci doar ti-l imaginezi si din confruntarea cu cele mai negre ganduri pe care singur ti le poti face risti sa iesi "pisat pe tine de frica"...adica asa cum am patit eu.
Un accident... unul murise si ...creerii erau intinsi pe asfalt.
acum 1 an jum ...cam asa...in bucuresti
nu mai vreau momente dn alea... n-am mancat 2 saptamana...numai apa si cartofi.si biscuiti...
Un caine de rasa Chow chow cu un ochi albastru si unul caprui spre rosu... Brrr imi da fiori!
Maly_8260 întreabă:
CopilRasfatzat întreabă: