Care este cea mai infioratoare experienta a voastra?

Am una ingrozitoare :-ss
odata m-am certat cu un prieten, foarte rau. Eram foarte suparate pe el. Si a doua zi dupa cearta o plecat in austria, si am zis in gandul meu, " dara'r doamne sa i se intample ceva ". Si ca sa vedeti, nu raspunde la telefon nimic, 2 zile. familia lui sia facut griji si a 3 zi vine acasa, si normal toti au intrebat ce o patit ca nu o raspuns la telefon. Acuma vine partea acea intr-un fel amuzanta. O fost intr-un local unde o inceput doi sa se bata, si nu stiu cum o ajuns si el. Si o fost luat de politisti de'acolo si eu tinut pe toti din local 24 de ore in curu gol. pfff primul lucru la care m-am gandit o fost la vorbele mele. Ce senzatie ingrozitoare am avut :-ss!

O cearta, moment in care am simtit ca puteam sa fac ceva si sa nu mai raspund de mine. din fericire m-am stapanit.si nu l-am omorat. nu stiu daca viitoare voi fi la fel de cumpatata.

Inmormantarea lu' bunica-mea, acum vreo 10 ani de zile.Toata noaptea au urlat cainii, am dormit cu cadavrul in casa

Nu o puteti considera ingorzitoare si nici eu. dar pentru baiatul ala da...
De ce? Pentru ca incercam sa-l sarut si el pur si simplu nu voia...
Acum am inteles de ce nu poti forta pe cineva sa faca ce vrei tu.

PS: intr-un finaaaal m`a sarutat. dar nu de placere .

Cea mai infioratoare experienta a fost atunci cand mi s-a spus ca as putea sa am cancer. Pana cand am primit rezultatele analizelor am crezut ca innebunesc. Pffiu, bine ca a fost bine!

M-am urcat pe un munte si era sa cad de pe el.

Cea mai infioratoare?
Atunci cand eram micuta si m-am dus la mare. M-am dus prea departe si a venit un val foarte mare care mi-a trecut peste capDar am scapat cu bine pana la urma

Visele..mai ales in ultimul timp..

Ma prins noaptea noaptea in padure si nu mai stiam cum sa ies din ea. e ca si cum ai fi orb. a si am stat pana s-a luminat langa un copac dupa mi-am continuat drumul. e foarte aiurea intri in panica sunt foarte multe zgomote...

Acum doi ani, cand am fost urmarita de un tip. Urmarita constant, zi de zi. Au inceput telefoanele, apoi amenintarile. Doar politia l-a calmat. Eram chiar terorizata, imi era frica sa merg si la scoala. Bine ca nu s-a intamplat nimic grav.

Hmm... mi s`a intmplat acum juma` de an cred... iarna trecuta... mi-a intrat in lista unu care zicea ca ma cunoaste, dar eu pe el nu...stia cum ma cheama, unde stau, cati ani am, la ce scoala invat...Doamne innebuneam...ma teroriza pe mess...imi spunea cele mai ingrozitoare lucruri si ca i s`a pus lui pata pe mine...ca ii place cum arat, sunt buna...toate bazaconiile ...si ca vrea sa ma violeze...Plangeam...ieseam din casa ft rar...pana la scoala mergeam repede si cu colegi...imi zicea ca m`a vazut...stia cum am fost imbracata...cu cine eram...imi zicea ca nu a putut sa ma fure cand m`a vazut ca eram cu niste baieti...Eram mai disperata ca niciodata...mamei nu i-am zis... din prostie cred... i-am zis unui coleg...care a vorbit cu idiotu` ala si i`a zis sa ma lase in pace... a zis ca ma lasa daca il bate pe el...pana la urma i-am dat ignor si dupa aia incet, incet mi-am revenit. Apoi i-am zis mamei. a zis ca trebuia sa ii zic imediat...
A fost cea mai groaznica experienta si sper sa nu ii se intample nimanui.

Cind am fost ingropat de viu. Am mai povestit.

Cum e sa fii aproape de moarte stie cineva? Poate nu o sa cititi, dar va rog sa cititi intamplarea-n-am inventat nimic, totul e real, stiu ca am scris mult, dar va rog s-o cititi.

Imi amintesc intamplarea aia... aveam 12 ani.Eram in grecia pe o plaja mai retrasa.Si cateva insulite cam la un km distanta de plaja.Eu si tata am zis ca mergem pana pe insulita aia ...asa de plictiseala.Ghiciti cum inotam pana acolo.
Eu eram intr-o barcuta de copii mici de plastic si dadeam din maini intr-una ca sa ma misc cu ea.Si tata cu o minge de volei. O tinea in maini ca sa nu oboseasca de la inot.
Am ajuns pana acolo pe insula aia...foarte greu...ne-a luat cel putin un ceas.Am umblat noi pe acolo si am decis sa ne intoarcem. Dar tata e uneori NEBUN! dupa aventuri(nu sexuale). Iata aventura. Dupa insula aia puteai vedea largul marii nimic altceva decat marea.Si langa insula era un satia ca un estuar care marca spatiul intre insula aia si niste roci pe care puteai sa mergi un km inapoi catre plaja.Si tata a vrut sa trecem pe acolo (crapatura de cam 10 m).
Noi tot avansam, dar ni se parea ca nu mai ajungem, ceva ne tragea inapoi.Si noroc ca ne-a scos din apa un mos cu o barca cu motor.Am zis ca am cel mai mare noroc.Si ghiciti ce ne-a zis mosul ala. A zis ca nu avem cum sa trecem inot prin spatiul ala caci curentii sunt prea puternici si ne trag catre larg si ca daca nu venea el eram pierduti.Eram impietrita de frica. Aveam acea senzatie ...ca si cum iti vine sa plangi, dar nu-ti dau lacrimile.Omul ala s-a oferit sa ne lase pe plaja, dar tata nuuu nu...sa ne lase pe marginea unde vroiam sa trecem.Si asa am mers printre arici de mare...erau foarte multi... aveam pantofi din aceea speciali de apa si noi chiar calcam pe arici ca alta cale nu aveam. A fost groaznic.Cand am ajuns pe plaja si ne-am scos pantofii erau plini de ace de arici si albine ...si pietre, nisip.Ingrozitor.:-(Si ne-am bandajat picioarele de durere.2 saptamani nu am mai putut merge fara sa schiopatam.
N-as mai face-o a 2-a oara.

Am avut o depresie dar nu a fost cea mai mare cea mai mare a fost atunci cand a decedat mama mea acum 5 ani in urma