Șefa clasei, șefa clasei,
Ești frumoasă ca o stele,
Te-am pierdut când m-ai rugat
Sa aduc bucăți de creta
Chiar de la secretariat.
Mă dusai și intrai bine,
Doamnele ca doi dulăi
Simțeam cum mâncau din mine,
Doar privind în ochii în ochii tăi,
Umil rog putina creta
Și de-o data un răstit
Îl aud cum în timpan
Ciocănelul s-a lovit.
Cretă mi-a mai trebuit,
Iau vreo două bucatele,
Mă tot scuz că am venit
Sa le tulbur apele.
Ajungând spre clasa mea
Cu șefa clasei dau bot
O iau niscaiva la ceartă,
Zici că n-a avut noroc.
In final, după furtună
Ca o rază rafinată
Îmi schițează un fals zambet
Și-un "te rog din suflet ma iartă"
Cred că mai toți am pățit macar o data incidentul cu creta
Btw, am scris poezia ad hoc, ce părere ai?